Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Fiscalitate
DezbateriCărţiProfesionişti
D&B DAVID SI BAIAS
 
2 comentarii

ICCJ. Baza de impozitare a TVA
25.09.2015 | Corina CIOROABĂ

JURIDICE - In Law We Trust

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că fiscul a procedat incorect atunci când a aplicat cota legală de TVA la întreaga sumă plătită de cumpărător cu titlu de preț al vânzării, impunându-se ca, pe calea unei expertize de specialitate, să se refacă calculele astfel încât, conform hotărârii CJUE, principiul neutralității TVA să fie respectat. În acest sens, referitor la baza de impozitare a TVA, CJUE, răspunzând la întrebarea preliminară adresată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat că „atunci când prețul unui bun a fost stabilit de părți fără nicio mențiune cu privire la taxa pe valoarea adăugată, iar furnizorul bunului respectiv este persoana obligată la plata taxei pe valoarea adăugată datorate pentru operațiunea supusă taxei, prețul convenit trebuie considerat, în cazul în care furnizorul nu are posibilitatea de a recupera de la dobânditor taxa pe valoarea adăugată solicitată de administrația fiscală, ca incluzând deja taxa pe valoarea adăugată.” (Decizia nr. 1793 din 4 aprilie 2014 pronunţată în recurs de Secţia de contencios administrative și fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect anulare decizie de impunere)

Corina Cioroabă

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Au fost scrise până acum 2 de comentarii cu privire la articolul “ICCJ. Baza de impozitare a TVA”

  1. Sunt curioasă cum va gândi Curtea de la Strasbourg dacă furnizorii merg apoi la CEDO, pentru că este clar că se afectează prețul real de vânzare, și proprietatea.

    Nu ar fi pentru prima dată când în domeniul dreptului UE, și chiar după ce s-a pronunțat Curtea de Justiție, să fie chemată să se pronunțe și Curtea de la Strasbourg.

    Știe cineva dacă sunt cauze înregistrate pe rolul CEDO cu privire la o astfel de problemă?

    Mulțumesc anticipat,

  2. Soluția asta denotă o mare complicitate între instanțe și fisc.

    Instanța de contencios fiscal nu se poate substitui autorității fiscale producând o hotărâre judecătorească susceptibilă ca prin conținut sau prin efect să modifice și să substituie mai inspirat actul inițial de impunere nici sub aspectul calităților sale substanțiale (natura impunerii, sfera de aplicare), nici sub aspectul întinderii (debit + accesorii), fără ca partea reclamantul să o fi învestit cu o astfel de cerere.

    Procedând astfel, judecătorii plasează contribuabilul în situația inedită de a sta în judecată cu Statul (autoritatea administrativă) în fața unui organ tot al Statului (autoritatea judecătorească) care însă nu ar mai oferi garanții elementare de imparțialitate și proces echitabil conform exigențelor CEDO, întrucât, nici mai mult nici mai puțin, efortul de cenzură jurisdicțională se asociază și completează efortul eșuat de administrare fiscală.

    Judecătorul abdică astfel de la misiunea sa de bază: cenzura de legalitate, acționând chiar cu exces de putere, și anume, trecând de la jurisdictio („officium jus dicentis”, sau indicarea magistrală a dreptății) la imperatio („officium imperandi”, sau actul de administrare). Cu mâna expertului judiciar numit chiar din oficiu în toate aceste rejudecări post-casare, judecătorul de fond fiscal ajunge ca nici mai mult nici mai puțin să încropească o administrare fiscală și o nouă decizie de impunere care să o amendeze pe cea veche, în mod evident eronată.

    Nu este posibilă administrarea/readministrarea fiscală a contribuabilului în faza judiciară a contenciosului administrativ (ulterioară procedurii grațioase), întrucât pentru contribuabil nu mai subzistă posibilitatea de a mai contesta aceste acte, și oricum, aceste reinspectări sui-generis nu urmează procedura fiscală. Ce mai rămâne din principiul certitudinii impunerii?

    Potrivit Constituției, art. 124, „Justiția se se înfăptuiește în numele legii, este unică, imparțială și egală pentru toți, iar judecătorii sunt independenți și se supun numai legii”. Justiția nu poate acționa ca un resort de conivență al autorității administrative aflate în culpă, fără ca încrederea justițiabilului în lege și în separația puterilor în stat să fie serios știrbită printr-o judecată ipocrită și colaborativă cu pârâtul, ce ar putea fi rezumată în expresia de notorietate „de la Ana la Caiafa”.

    Realitatea este următoarea: sumele urmărite cu titlu de TVA de la persoanele fizice sunt integrate în bugetul de stat ca și creanțe constituite – în curs de realizare, reprezentând statistic aproape 2% din PIB, dacă nu chiar mai mult. Dacă instanțele ar începe să anuleze aceste decizii de impunere, inspecțiile fiscale nu ar mai putea fi refăcute, întrucât ar interveni prescripția. Deși nu se execută mai nimic, aceste creanțe cosmetizează statistic deficitul bugetar. Schema a fost pusă la cale de guvernul Boc în vara anului 2009, atunci când a lovit criza, în încercarea de a nu recurge la împrumuturi externe. Eșecul inspecțiilor de TVA a fost evident un an mai târziu, când la 1 iulie 2010 cota de TVA a fost majorată de la 19 la 24% în aceeași încercare de a diminua deficitul. Explicații și argumente am oferit aici: https://www.juridice.ro/357304/cinci-ani-de-cosmar-pentru-dezvoltatorii-imobiliari-persoane-fizice-armageddonul-fiscal-pe-tva-adevarata-cauza.html

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.