BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul munciiCyberlaw
 
Mediere
DezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

Adelina Duţu: Aspecte ale reglementării medierii în România şi în unele state membre ale Uniunii Europene
29.09.2015 | Andreea BREBU

 
SMARTBILL

Lector univ. dr. Adelina Duţu a publicat în Revista Română de Drepul Muncii nr. 10/2013 articolul intitulat „Aspecte ale reglementării medierii în România şi în unele state membre ale Uniunii Europene”.

Deşi o profesie relativ nouă în România, în comparaţie cu alte state membre ale Uniunii Europene, profesia de mediator capătă contur odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 192/2006 privind medierea şi exercitarea profesiei de mediator prin care sunt stabilite principalele caracteristici ale profesiei de mediator şi condiţiile exercitării acesteia. Datorită faptului că medierea este cunoscută şi practicată la nivel internaţional ca urmare a colaborării între state, legislaţia română prevede posibilitatea recunoaşterii calităţii de mediator a cetăţenilor străini ce dovedesc deţinerea actelor necesare şi îndeplinesc toate condiţiile pentru primirea în această profesie liberală în România.

Ca expresie a imparţialităţii, neutralităţii şi confidenţialităţii, în cadrul procedurii de mediere, atitudinea mediatorului nu este una de judecător, ci de terţ la un conflict ce încearcă să stimuleze părţile în vederea generării de opţiuni pentru soluţionarea conflictului dintre acestea, astfel încât să ajungă la un acord reciproc avantajos.

Dar profesia de mediator nu a apărut în România şi, pe cale de consecinţă, toate aceste principii şi reguli ce o guvernează nu sunt rezultatul imaginaţiei legiuitorului român, ci s-au dezvoltat în timp prin practicarea sa în majoritatea statelor. Astfel, Germania recunoaşte în legislaţia sa profesia de mediator ca o profesie liberală şi independentă în cadrul căreia se regăsesc principiile neutralităţii, imparţialităţii şi confidenţialităţii. Deşi foarte asemănătoare ca reglementare şi mod de organizare cu legislaţia statului român, medierea în Germania este o procedură prealabilă acţiunii judiciare.

Apărută de cel puţin un deceniu în legislaţia cehă, medierea diferă după cum este vorba de o cauză penală sau una non-penală, chiar modalitatea de formare a mediatorilor fiind diferită în funcţie de domeniile în care urmează să practice această profesie. Ca procedură obligatorie în anumite domenii strict reglementate de lege, regulile de procedură sunt atent stabilite astfel încât sistemul, astfel cum este organizat, să ofere posibilitatea părţilor să ajungă la soluţii reciproc avantajoase şi să evite încărcarea instanţelor de judecată cu dosare a căror soluţionare este favorabilă pentru ambele părţi în cadrul procedurii obligatorii din faţa mediatorului.

În calitate de prima ţară în care medierea a fost recunoscută printr-un act al Parlamentului, Austria este dovada cea mai bună a avantajelor pe care le presupune procedura medierii, iar alte ţări precum Belgia, Ungaria sau Bulgaria, deşi nu impun medierea ca o procedură obligatorie, prezintă o tendinţă de îndrumare a unui important număr de cauze spre mediere, în viitor dorindu-se creşterea numărului de conflicte stinse prin acorduri de mediere.

Discuţiile tot mai dese în legătură cu acest subiect fac parte din ceea ce se doreşte a fi o predicţie favorabilă pentru sistemul de drept, astfel că, independent de criteriile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a deveni mediator, ce pot diferi de la un stat la altul, şi de obligativitatea sau caracterul voluntar al medierii, majoritatea statelor încearcă să evidenţieze avantajele acestei proceduri legate de durata mai scurtă a soluţionării cauzei, flexibilitatea procedurii şi posibilitatea alegerii unei soluţii reciproc avantajoase.

Pe de altă parte, medierea poate prezenta şi unele dezavantaje legate de lipsa de pregătire de specialitate în anumite domenii a părţilor şi uneori chiar şi a mediatorului, astfel că acordurile încheiate nu sunt întotdeauna reciproc avantajoase, însă, chiar şi în statele unde medierea este obligatorie, nimeni nu poate obliga părţile şi la ajungerea unui acord la finalul medierii astfel că acele situaţii periculoase cauzate de neînţelegerile supuse discuţiei pot fi evitate când, în cele din urmă, ajungerea în faţa instanţei de judecată se dovedeşte a fi cea mai bună soluţie.

Ponderea unor asemenea situaţii este însă mult mai mică decât cea a cazurilor soluţionate avantajos pentru ambele părţi, astfel că medierea se doreşte a deveni o procedură cât mai cunoscută şi mai des aleasă de către părţi pentru stingerea conflictelor.

Andreea Brebu


Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , ,
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill













Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.