Cristina Ramona Duță: Acțiunea în tăgada paternității. Acțiunea în stabilirea paternității. Prescripția dreptului la acțiune, la confluența normelor dreptului național și a reglementărilor Convenției europene a drepturilor omului
30 septembrie 2015 | Ioana-Bianca TOFAN
Jud. dr. Cristina Ramona Duță a publicat, în Revista Română de Jurisprudență nr. 5/2014, articolul intitulat „Acțiunea în tăgada paternității. Acțiunea în stabilirea paternității. Prescripția dreptului la acțiune, la confluența normelor dreptului național și a reglementărilor Convenției europene a drepturilor omului”.
În conformitate cu dispozițiile Noului Cod Civil, titularii acțiunii în tăgada paternității sunt, potrivit art. 429 alin. (1), soțul mamei, mama, tatăl biologic, precum și copilul.
Acțiunea în tăgada paternității formulată de soțul mamei curge fie de la data la care soțul a cunoscut că este prezumat al copilului, fie de la o dată ulterioară, când a aflat că prezumția nu corespundea adevărului.
Potrivit dispozițiilor art. 430 alin. (2) C. civ., termenul nu curge împotriva soțului pus sub interdicție judecătorească și, chiar dacă acțiunea nu a fost pornită de tutore, ea poate fi introdusă de soț în termen de 3 ani de la data ridicării interdicției.
Conform art. 430 alin. (3), dacă soțul a murit înainte de împlinirea termenului prevăzut la alin. (1) fără a porni acțiunea, aceasta poate fi pornită de către moștenitori în termen de un an de la data decesului.
Acțiunea în tăgada paternității promovată de mama copilului se prescrie în termen de 3 ani de la data nașterii copilului.
Același este momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție și pentru reprezentații legali ai mamei, atunci când aceasta este pusă sub interdicție judecătorească, respectiv pentru tutore, sau, în lipsa acestuia, pentru curatorul numit de instanța de judecată.
Acțiunea promovată de pretinsul tată biologic al copilului este imprescriptibilă în timpul vieții tatălui biologic.
În ipoteza în care pretinsul tată biologic a decedat, acțiunea poate fi formulată de moștenitorii săi în termen de cel mult un an de la data decesului.
Dacă acesta este pus sub interdicție judecătorească, acțiunea poate fi pornită de tutore, iar în lipsă, de un curator numit de către instanța judecătorească.
Acțiunea în tăgăduirea paternității a cărui titular este copilul este imprescriptibilă.
În ipoteza reglementată de art. 427 alin. (2) C. civ., respectiv aceea în care copilul a decedat, dreptul la acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei, a moștenitorilor, se prescrie în termen de un an de la data decesului.
Astfel se disting două ipoteze: una în care acțiunea este pendinte pe rolul instanțelor, iar moștenitorii reclamantului decedat se bucură de beneficiul caracterului imprescriptibil al acțiunii și a doua, în care moștenitorii copilului sunt cei care declanșează demersul judiciar în stabilirea paternității autorului lor, caz în care acțiunea este prescriptibilă în termen de un an de la data decesului.
În ceea ce privește reglementările europene a drepturilor omului, concluzia care se degajă din raționamentul juridic al Curții este aceea că prescripția, în sine, nu este de plano incompatibilă cu dispozițiile convenției. Astfel, Curtea reamintește că regulile privind prescripția unor cereri în justiție sunt, fără îndoială, destinate să asigure administrarea adecvată a justiției și, în mod special, conformitatea cu principiul siguranței juridice și admite că instituirea unui termen de prescripție pentru acțiunea în tăgăduirea paternității poate servi intereselor de siguranță juridică și intereselor copilului.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
