Înfăptuirea justiției prin medierea penală. Un nonsens?

A se vedea dezbaterea juridică Medierea penală eficientă din 29 iunie 2015 [DEZBATERI.JURIDICE].

Procesul de mediere penala presupune interventia unui mediator in negocierea unei intelegeri amiabile la un conflict generat de o fapta penala.

Intelegerea amiabila este posibila la unele infractiuni prin vointa legiuitorului, care da posibilitatea medierii laturii penale (aplicabila la infractiuni unde impacarea si retragerea plangerii prealabile inlatura raspunderea penala).

Practica medierii penale a luat un avant considerabil prin stipularea in mod expres a dreptului la un mediator in Codul de Procedura Penala (art. 81 si 83), desi era stipulata inca din 2010 prin Legea Micii reforme. Din 2010 pana in 2014 (intrarea in vigoare a noii legislatii penale), medierea penala nu a avut consistenta necesara, fiind supuse medierii doar cateva cazuri la nivel national.

Odata cu noua legislatie penala de tip restaurativ, medierea penala a inceput sa se dezvolte si sa devina notorie. Astfel au inceput sa treaca prin procesul de mediere diferite infractiuni, multe medieri finalizandu-se cu acorduri de mediere ce au avut ca efect incetarea procesului penal (conform art. 16 lit. g teza finala coroborat cu Decizia nr. 9/2015 a ICCJ) si deci inlaturarea raspunderii penale in acele cauze.

Ca urmare a acestui fapt multe, voci s-au sesizat si pun problema infapturii justitiei. Trei mari intrebari se contureaza:
1. Este infaptuita justitia, de vreme ce faptuitorul nu mai raspunde penal?
2. Este incurajat sa comita in continuare infractiuni?
3. Este legislatia penala prea blanda, prea permisiva?

Unii considera ca justitia penala este cea in care hotul care este prins trebuie sa mearga la puscarie, cel care inseala trebuie sa mearga la puscarie, cel care iti da o palma si el trebuie sa stea in detentie etc. Raportarea justitiei penale strict si exclusiv la anii de detentie este din punctul meu de vedere o chestiune depasita de noile realitati sociale si economice. Sa luam exemplul unei inselaciuni, exemplu in care cel inselat sa fii tu insuti, cititorule: Dai avans 10.000 euro pentru un apartament in curs de constructie, faci contract cu firma constructoare, si in timp iti dai seama ca firma constructoare nu mai era de mult timp functionala si isi incetase activitatea la putin timp dupa ce ai semnat tu contractul de achizitie a viitorului apartament. Ai fost inselat de acea firma prin directorul ori administratorul ei cu 10.000 de euro. Cum am infaptui justitia in acest caz? Pentru inselaciune ar trebui sa i se aplice administratorului o pedeapsa penala si sa fie obligat la plata celor 10.000 de euro catre tine. Scopul principal in acest exemplu care ar fi? Sa faca faptuitorul puscarie? Sau sa dea cei 10.000 de euro persoanei vatamate inapoi? Sau ambele? Tu, care ai fost inselat, ce ai vrea? Sa it idea banii sau sa faca puscarie? Sau ambele? Poate ca ai vrea ambele, dar este varianta imposibila. Eu zic ca iti vrei banii. Printre metodele de a-ti recupera banii ai executarea lui silita la finalul procesului penal – executare in care s-ar putea sa ai surpriza insolvabilitatii lui – ori un instrument dat tie de catre stat sa iti recuperezi prejudiciul in mod amiabil – medierea penala. Prin medierea penala, banii iti sunt remisi intr-un timp scurt si solutia amiabila survine ca urmare a platii prejudiciului. Inapoierea banilor prin mediator se face cu pretul libertatii faptuitorului. Aici am putea spune de ce sa nu faca si puscarie? Pentru ca niciun infractor nu scoate bani din buzunar – fie si banii tai cu care te-a inselat – daca nu are un avantaj, daca nu are un motiv temeinic si indestulator pentru el. Nu are cum sa iti dea banii si sa faca si puscarie. E un nonsens pentru oricine, dara pentru el! Mai pe romaneste, el nu iti inapoiaza banii ca esti tu baiat simpatic ori ai ochii frumosi, ci doar daca statul ii da un avantaj mare, si acela este de a nu mai raspunde penal pentru fapta sa, ci de a rapsunde doar civil in fata ta, prin remiterea pagubei catre tine. Este infaptuita justitia? Juridic vorbind, avem de a face cu principiul repunerii partilor in situatia anterioara, aplicabil in sfera civila cu precadere. Dar iata ca mai nou acest principiu isi face loc si in sfera penala, la infractiunile cu un pericol social scazut ori cele privind patrimonial cu precadere. Daca scopul si in acelasi timp principiul noii legislatii penale este recuperarea prejudiciilor cauzate de faptele penale, da, justitia este infaptuita! Justitia este infaptuita daca isi atinge scopul sau, respectandu-se principiile si mijloacele/metodele autorizate. Asa cum si la marile infractiuni de coruptie scopul principal este recuperarea prejudiciilor cauzate statului (ceea ce conform DNA nu prea se intampla), la micile infractiuni se intampla si se intampla cu succes prin procesul de mediere penala. Asadar, legislatia isi atinge scopul si justitia este infaptuita de vreme ce plata prejudiciilor este tinta finala a procesului penal in legislatia actuala din Romania.
Pe de alta parte, tragerea la raspundere penala si inchiderea faptuitorului pe 3 ani, sa zicem, pentru suma de 10.000 de euro nu mi se pare a fi un mod care infaptuieste justitia, de vreme ce tu nu ti-ai recuperat banii. El sta la inchisoare si iese repede de acolo (mai scolit in ”infractologie”) si tu stai pagubit pana la adanci batraneti. Este clar ca ai un sentiment de nedreptate si de injustitie de vreme ce statul nu a fost capabil sa iti puna la dispozitie un mecanism eficient in recuperarea banilor cu care ai fost inselat. Acest sentiment de injustitie te consuma si traiesti mereu cu gandul la nedreptatea sociala facuta de sistemul de justitie pentru ca tu nu ti-ai atins scopul, nu ti-ai recuperat banii, ci dimpotriva ai fost martorul unui proces penal si unui proces de executare silita in care ai pulsat bani si sperante, fiind parte a unui mecanism procedural penal ineficient.

Observam ca medierea penala este cea care da satisfactie persoanei vatamate si creeaza ideea unei justitii eficiente, restaurative. Nu trimiterea la puscarie este scopul legislatiei penale la infractiunile mici, si nici puscaria nu este solutia la unele infractiuni, in special cele privitoare la patrimoniu sau care prezinta un pericol social minor.
Justitia este infaptuita daca nedreptatea sociala este acoperita in mod efectiv. Justitia nu este chemata doar sa spuna cine si cum are dreptate, ci sa creeze un echilibru si o pace sociala (prin increderea justitiabililor in mecanismele judiciare sau extrajudiciare), distribuind dreptatea in baza echitatii aplicabila distinct in fiecare caz in parte, asta deoarece fiecare caz are nuante specifice.

Am putea spune ca faptuitorul este incurajat sa comita infractiuni? In cazuri concrete, medierea are loc de cele mai multe ori cand faptuitorul deja are cateva luni de arest preventiv si, pe langa prejudiciul material, trebuie sa achite si anumite pretentii ale persoanelor vatamate, pretentii ce privesc daunele morale. In anumite cazuri, i se confisca ori se pun sub sechestru diverse bunuri, inlusiv sume de bani. In toate cazurile, sta cu frica zi de zi ca medierea se poate finaliza fara acord de mediere. Nimeni nu ii poate garanta ce decizie va lua persoana vatamata in urma discutiilor cu mediatorul. Pana la semnarea acordului de mediere, planeaza incertitudinea unei intelegeri amiabile agreate si semnate.

Acum vine intrebarea: dupa cateva luni de arest preventiv, dupa ce ai trecut prin perchezitii ori confiscari, audieri, dupa ce ai platit toata paguba materiala, dupa ce ai acceptat sa platesti si peste paguba materiala – daune morale, in urma acestora semnand acordul de mediere document in baza caruia esti pus in libertate prin decizia judecatorului sau procurorului, mai treci la savarsirea unei alte fapte penale? Adica ai facut si puscarie, ai si platit paguba, si daune morale, ai stat atat timp cu stresul procedurilor penale si de mediere, esti liber, si treci din nou la facut fapte penale? Eu zic ca un om cu mintea limpede ar sta cuminte si ar inceta activitatea infractionala. S-ar reabilita. Ar constientiza ca nu are rost tot acest chin si nu e o “afacere” buna. Sa zicem ca o mai faci o data si cu acelasi rezultat, e clar ca a doua oara te lasi de “meserie”. Problema reabilitarii – ca despre asta e vorba – este o problema destul de grava. Cine este de reabilitat si poate sa se reabiliteze o face mai degraba ca urmare a medierii decat ca urmare a detentiei; cine nu este de reabilitat nu o face nici prin mediere nici prin puscarie. Sunt infractori de la care nu mai ai nicio speranta de reabilitare, orice masura le-ai aplica. Sunt infractori (in general cei de la prima abatere ori la inceputul activitatilor infractionale) care vor constientiza ca activitatea infractionala este cea care le aduce “beneficiile” de mai sus: luni de arest preventiv, daune materiale platite, plata de daune morale, stresul si calvarul zilelor de pana la eventualul acord de mediere. Acestia (in majoritatea cazurilor) se vor reabilita ca urmare a sansei oferite de medierea penala.

Cat despre permisivitatea noii legislatii penale, as compara-o cu o pisica blanda care zgarie rau. Aparent legea actuala penala permite medierea laturii penale, ceea ce te duce cu gandul la o posibilitate usoara de a scapa de raspunderea penala. Faci medierea si scapi. In realitatea, insa, nu este chiar asa de usor precum pare. Ceea ce trebuie stiut este faptul ca dreptul la un mediator al faptuitorului nu ii ofera acestuia ab initio dreptul la un acord de mediere, acordul de mediere fiind actul final ce transcrie intelegerea amiabila negociata intre el si persoana vatamata prin mediator. Dar nimeni nu ii garanteaza ca medierea se finalizeaza cu un acord de mediere si ca va avea ca rezultat final o intelegere. Nimeni nu ii garanteaza ca persoana vatamata agreaza usor o intelegere amiabila cu el. Acceptarea medierii situatiei nu inseamna de la inceput si acceptarea unei intelegeri. Un pact cu faptuitorul este destul de greoi de acceptat de persoana vatamata si este rezultatul medierii; posibil, dar greu; acceptabil, dar discutabil. S-ar putea ca pretentiile persoanei vatamate sa il doara rau. Puterea in medierea penala o are persoana vatamata si ea dicteaza conditiile unei intelegeri amiabile. Uneori conditiile puse de persoana vatamata sunt destul de greu de acceptat de faptuitor. Asadar, ce i se pare acestuia ca este flower power, s-ar prea putea sa se dovedeasca de fapt a fi un high tower.

Pe langa aceste conditii ale persoanei vatamate, se prea poate ca medierea sa nu se finalizeze cu un acord. Din diverse motive. In acest caz, legea penala este foarte aspra; pentru recidivisti si pentru cei care au mai multe fapte penale in curs de judecata se prea poate sa fie un calvar si pedeapsa finala sa fie o lovitura de KO.
Astfel, legea care pare atat de blanda se transforma intr-o lege foarte dura si aspra.

Vedem din cele de mai sus ca infaptuirea justitiei penale nu inseamna strict si exclusiv o pedeapsa privativa de libertate. Mai cu seama la infractiunile unde exista un prejudiciu material, repararea raului facut este scop si principiu in legea penala actuala. Principiu inseamna ca trebuie urmarit pe tot parcursul procesului penal, scop inseamna ca trebuie sa fie atins fiind o conditie de infaptuire a justitiei. Neatigenrea scopului – nerepararea prejudiciului – duce la neinfaptuirea justitiei ori infaptuirea ei in mod deficitar si ineficient, creand in mediul social premisele unei injustitii si aparenta nedreptatii.

Infaptuirea justitiei prin acordul de mediere penala este mecanismul penal extrajudiciar cel mai eficient in legislatia penala din Romania de dupa Revolutia din 1989, mecanism prin care pagubele suferite de persoanele vatamate sunt recuperate in mod efectiv, rapid, fara proceduri complicate si cu costuri foarte reduse comparabil cu procedurile judiciare/ de executare.

Dorin Ilie
Mediator

Citeşte mai mult despre Dorin ILIE, infractiuni, inselaciune, lege penala, mediere penala, raspundere penala, recuperare prejudiciu! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn  WhatsApp  Threads  Google News 

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.