« Secţiuni « Jurisprudenţă « CEDOCJUECCRÎCCJCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Jurisprudenţă CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului)
CărţiProfesionişti

Prezumtia de nevinovatie in materie contraventionala. Decizia CEDO in cauza Neata vs. Romania
05.05.2009 | JURIDICE.ro, jud. Bogdan Cristea

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

Neata vs. Romania
Plangerea nr. 17.857/03
Decizia CEDO, Camera a treia, 18 noiembrie 2008

In fapt, la data de 8 iulie 2002, reclamantul a fost sanctionat printr-un proces-verbal de contraventie cu o amenda in cuantum de 21.000.000 ROL, in temeiul art. 2 alin. 1 si 33 ale Legii nr. 61/1991, intrucat in timpul unei sedinte de judecata desfasurate la data de 3 iulie 2002, a adresat cuvinte jignitoare si a refuzat sa paraseasca sala de judecata, dar si pentru ca apoi a provocat scandal pe holul judecatoriei. Impotriva actului de sanctionare, reclamantul a formulat plangere contraventionala, criticandu-l pentru netemeinicie prin contestarea situatiei de fapt retinute. Dupa un prim ciclu procesual finalizat cu o decizie de casare cu trimitere spre rejudecare si in cadrul caruia au fost audiati doi martori propusi de reclamant, judecatoria competenta a procedat la audierea martorilor mentionati in procesul-verbal de contraventie, carora le-au fost adresate intrebari si de reclamant si de avocatul acestuia, precum si la audierea unui alt martor propus de reclamant. Prin sentinta, judecatoria a respins plangerea contraventionala ca neintemeiata, retinand din ansamblul probelor administrate in cauza ca petentul savarsise fapta imputata, iar cu privire la declaratiile martorilor propusi de reclamant, le-a apreciat ca neconcordante si continand numeroase inadvertente de natura a le afecta credibilitatea. Recursul reclamantului a fost respins de tribunal ca neintemeiat. 

In plangerea adresata CEDO, reclamantul a invocat incalcarea art. 6 din Conventie, sustinand ca s-ar fi aflat intr-o pozitie defavorabila in plan procesual fata de intimata si reprosand instantelor sesizate existenta unor idei preconcepute cu privire la existenta vinovatiei sale.

Guvernul a invocat cu titlu preliminar inaplicabilitatea Conventiei la situatia de speta, data fiind natura administrativa a sanctiunii aplicate, respectiv faptul ca amenda in discutie nu mai era susceptibila, in caz de neplata, de a fi transformata in inchisoare contraventionala, ca urmare a adoptarii O.U.G. nr. 108/2003 prin care aceasta din urma nu mai era prevazuta ca sanctiune contraventionala. Cu privire la fond, s-a sustinut argumentat respectarea garantiilor conventionale. 

Curtea, desi va respinge plangerea ca inadmisibila pentru motivele ce vor fi prezentate mai jos, nu isi insuseste exceptia Guvernului, retinand ca O.U.G. nr. 108/2003 este ulterioara momentului savarsirii faptei, moment la care faptele imputate reclamantului ar fi putut fi sanctionat nu numai cu amenda, ci si cu inchisoare contraventionala de la 15 zile la 3 luni, astfel incat fata de criteriile sale jurisprudentiale, sanctiunea apartine domeniului penal prin natura si gravitate, motiv pentru care art. 6 din Conventie este aplicabil in speta sub latura sa penala. 

Continuandu-si rationamentul, Curtea afirma ca in materie penala problema administrarii probelor este analizata prin prisma paragrafelor 2 si 3 ale art. 6 din Conventie. Cu privire la paragraful al doilea, arata ca acesta consacra principiul prezumtiei de nevinovatie, implicand, intre altele, ca judecatorii sa nu plece de la ideea preconceputa ca acuzatul a comis fapta ce i se imputa, sarcina probei incumband acuzarii, iar dubiul profitandu-i acuzatului. In plus, revine acuzarii sa indice persoanei interesate acuzatiile ce i se aduc, sa ii ofere ocazia de a-si pregati si sustine apararea, precum si de a indica probe suficiente pentru a intemeia o sustinere de vinovatie (cauzele Barberà, Messegué et Jabardo c. Espagne, § 77 si Bernard c. France, § 37). Coroborat cu paragraful al treilea, primul paragraf al art. 6 impune in plus statelor obligatia de a lua masuri pozitive. Acestea constau mai ales in a-l informa pe acuzat, in cel mai scurt timp posibil, despre natura si cauza acuzatiei ce i se aduce, de a-i acorda timpul si inlesnirile cerute pentru pregatirea apararii, de a-i asigura dreptul de a se apara el insusi sau beneficiind de asistenta unui aparator, de a i se permite audierea martorilor acuzarii si de a obtine citarea si audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii acuzarii. Acest din urma drept implica nu numai existena unui echilibru intre acuzare si aparare, dar si caracterul contradictoriu al audierii martorilor.  

In cauza, Curtea constata ca nimic nu probeaza faptul ca jurisdictiile interne ar fi avut idei preconcepute despre vinovatia reclamantului: instantele nu par sa fi decis anticipat verdictul, adica mai inainte de a fi confirmat prin hotararile lor temeinicia procesului-verbal intocmit de politist. In cursul procedurii, instantele au admis toate cererile prin care cel interesat intelegea sa-si dovedeasca nevinovatia si, in particular, au procedat, la solicitarea reclamantului, la audierea martorilor in aparare, ale caror declaratii au fost consemnate si atasate la dosar. Simplul fapt ca instantele au sesizat incoerente si contradictii in depozitiile unor martori, considerandu-le, in mod argumentat (a contrario hotararea Anghel imp. Romania), ca nefiind credibile, respectiv ca au acordat relevanta martorilor care au semnat procesul-verbal de contraventie, nu conduce la inechitate sau arbitrar. 

Reamintind ca rolul ei este de a cerceta daca procedura litigioasa, luata in ansamblu, inclusiv modul de administrare a probelor, prezinta un caracter echitabil, CEDO constata ca reclamantul si avocatul acestuia au fost prezenti la termenele stabilite de instantele interne, au putut obtine audierea martorilor acuzarii in prezenta judecatorilor care trebuiau sa hotarasca in cauza, respectiv constata ca instantele nu au asteptat ca reclamantul sa rastoarne prezumtia de legalitate si temeinicie a procesului-verbal prin administrarea dovezii contrare situatiei de fapt imputate. Astfel, pe baza unei astfel de proceduri ce a respectat principiul contradictorialitatii, instantele interne au confirmat procesul-verbal de contraventie, pe baza probelor apreciate de acestea ca fiind concludente si suficiente si prin hotarari motivate pe larg in fapt si in drept. In consecinta, Curtea nu identifica nicio urma de arbitrar in cauza.
 
Nota 1: Pentru lamuriri suplimentare legate de jurisprudenta CEDO consacrata „acuzatiilor in materie penala”, doresc sa indic hotararea din 23 noiembrie 2006 a Marii Camere, pronuntata in cauza Jussila imp. Finlanda, in continutul careia CEDO relizeaza ea insasi o analiza a propriei jurisprudente in materie. Printre plusurile aduse de hotarare indicata, de mentionat evidentierea existentei unor „acuzatii penale” cu grad de severitate diferit, insotita de operarea unei distinctii intre „infractiuni” ca nucleu dur al dreptului penal si restul „faptelor penale”, altele decat infractiunile. In plus, in viziunea Marii Camere „garantiile procesual-penale recunoscute de art. 6 din Conventie nu se vor aplica in cazul „faptelor penale”, altele decat infractiunile, „cu toata strictetea”.

Nota 2: Desi s-ar putea afirma ca, atat in cazul hotararii Anghel imp. Romania, cat si al deciziei Neata imp. Romania, ipotezele analizate de Curte nu se regasesc in prezent intrucat contravenientii nu mai risca inchisoare contraventionala in caz de neplata a amenzii, argument invocat de CEDO pentru a respinge exceptia Guvernului de inaplicabilitate ratione materiae a Conventiei, totusi, in jurisprudenta sa, Curtea a aplicat garantiile oferite de latura penala a art. 6 si in lipsa prevederii in legea nationala a pedeapsei inchisorii contraventionale, faptele analizate fiind cel mult sanctionabile cu amenda contravetionala intr-un cuantum relativ redus (de ex. cauza Lauko imp. Slovacia, §§ 13, 24, 52, 58).  

Cat priveste controversa legata de valoarea probatorie a procesului-verbal de contraventie, apreciez ca, in masura in care acesta nu este afectat de vicii de legalitate, valoarea sa probatorie nu trebuie exclusa. In raport de principiile stabilite de Curte, ar fi lipsit de logica sa le fie recunoscut statelor parte la Conventie dreptul de a investi organe administrative cu competenta de sanctionare a unor fapte minore (a se vedea in acest sens cauza Lauko imp. Slovacia, hotarare din 2 septembrie 1998, § 64), fiind conforma Conventiei procedura de aplicare si executare a unei sanctiuni contraventionale pe baza unui act necontestat in fata unei instante, avand implicit si valoare probatorie, iar in momentul formularii unei contestatii judiciare impotriva unui alt act de acelasi gen, acordarea unei relevante probatorii acestuia sa contravina Conventiei. 

jud. Bogdan Cristea

 
Secţiuni: CEDO | Toate secţiunile
Cuvinte cheie:
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD