Ministerul Public ref. înscrierea drepturilor dobândite în temeiul uzucapiunii

Ministerul Public a formulat un punct de vedere în problema de drept care formează obiect al dosarelor conexate nr. 12/2015 și nr. 16/2015 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, cu termen de judecată la data de 5 octombrie 2015, privind: „interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 35 şi art. 1050 din Codul de procedură civilă, raportat la prevederile art. 56, 76 şi 82 din Legea nr. 71/2011 în referire la aplicabilitatea procedurii speciale de înscriere a drepturilor dobândite în temeiul uzucapiunii în cazul prescripţiilor achizitive începute şi eventual împlinite înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil, în condiţiile în care prevederile privind efectul constitutiv de drepturi al înscrierii în cartea funciară nu sunt aplicabile”, respectiv „interpretarea şi aplicarea dispozițiilor art. 1049-1052 din Legea nr. 134/2010 raportate la dispozițiile art. 56, art. 76 şi art. 82 din Legea nr. 71/2011 referitoare la procedura aplicabilă înscrierii drepturilor de proprietate dobândite în temeiul uzucapiunii”.

Optica jurisprudenţială

I. Potrivit actului de sesizare reprezentat de recursul în interesul legii declarat de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Constanţa (care formează obiect al dosarului nr. 12/2015), în această problemă de drept s-au conturat următoarele opinii:

1. Într-o primă opinie, s-a apreciat că procedura specială prevăzută de dispozițiile art. 1049-1052 din Noul Cod de procedură civilă este aplicabilă şi cererilor întemeiate pe posesia începută anterior intrării în vigoare a noului Cod Civil (Legea nr. 287/2009).

Astfel, deși posesia a început sub incidența prevederilor Decretului-Lege nr. 115/1938, unele instanțe au aplicat procedura specială fără a analiza însă, în mod expres, această problemă de drept; opinia a rezultat din indicarea, în cuprinsul considerentelor, a normelor cu caracter special.

De asemenea, procedura specială prevăzută de Noul Cod de procedură civilă a fost aplicată şi în cauze în care posesia a început sub incidența prevederilor Codului civil de la 1864 şi ale Legii nr. 7/1996.

În motivarea unora dintre aceste soluții, s-a arătat, în esență, că prevederile Noului Cod de procedură civilă sunt aplicabile în raport de data introducerii cererii de chemare în judecată; în ce privește fondul litigiului, sunt aplicabile dispozițiile de drept material în vigoare la data începerii pretinsei posesii, dar numai cu privire la îndeplinirea condițiilor posesiei utile.

S-a considerat că dispozițiile art. 1049 şi urm. din Noul Cod de procedură civilă nu sunt incompatibile cu uzucapiunea de 30 de ani, începută sub imperiul şi supusă dispozițiilor Codului civil de la 1864, chiar dacă, într-adevăr, noile texte procedurale au fost gândite în principal ca o transpunere în plan procesual a condiţiilor uzucapiunii extratabulare prev. de art. 930 din Noul Cod civil.

Astfel, dispoziţiile art. 1050 alin. (3) din Noul Cod de procedură civilă, referitoare la înscrisurile ce trebuie anexate cererii, nu vor fi aplicate integral, automat şi nenuanţat, ci vor fi aplicate în mod corespunzător, văzând unde raţiunea textului subzistă faţă de specificul normelor de drept material aplicabile (incompatibilitatea pare vădită doar în cazul art. 1050 alin. 3 lit. a) din Noul Cod de procedură civilă, întrucât de cele mai multe ori imobilele în privinţa cărora se invocă uzucapiunea lungă prev. de C. civ. 1864 nu sunt înscrise în cartea funciară).

Referirea la „Codul civil” cuprinsă în art. 1051 alin. (7) din Noul Cod de procedură civilă trebuie înţeleasă, în sens larg, ca incluzând orice dispoziţie de drept material aplicabilă, indiferent de sediul materiei.

În schimb, dispoziţiile art. 1052 alin. 3 din Noul Cod de procedură civilă nu sunt aplicabile uzucapiunilor începute sub imperiul C. civ. 1864, întrucât, în caz contrar, efectele sale ar fi retroactive, însă acesta nu înlătură aplicabilitatea procedurii, în ansamblul său, hotărârea definitivă de admitere a cererii producând efectele de drept substanţial prevăzute de legea în vigoare la data începerii posesiei (art. 82 din Legea nr. 71/2011).

2. Într-o a doua opinie, s-a reţinut că procedura specială prevăzută de art. 1049-1052 din Noul Cod de procedură civilă nu este aplicabilă şi cererilor întemeiate pe posesia începută anterior intrării în vigoare a noului Cod Civil (Legea nr. 287/2009).

În cadrul acestei orientări jurisprudențiale, în cauzele în care posesia a început sub incidența prevederilor Decretului-Lege nr. 115/1938, unele instanțe nu au aplicat procedura specială, având în vedere că, în considerentele hotărârilor pronunţate în acele cauze, nu se face referire la normele cu caracter special, rezultând deci inaplicabilitatea acestei proceduri, fără a se analiza însă, în mod expres, această problemă de drept.

În alte hotărâri, s-a făcut referire la îndeplinirea formalităţilor prevăzute de art. 130 alin. (1)-(5) din Decretul-Lege nr. 115/1938, fără a se face referire şi la prevederile art. 1049 şi următoarele din Noul Cod de procedură civilă.

Tot în cadrul acestei orientări, aplicarea procedurii speciale nu s-a făcut nici în cauzele în care posesia a început sub incidența prevederilor Codului civil de la 1864 şi ale Legii nr. 7/1996.

Astfel, în motivarea unora dintre aceste soluții, s-a reținut că, pentru a determina aplicabilitatea procedurii înscrise în Titlul XII al Cărţii a VI-a a Codului de procedură civilă, trebuie avut în vedere art. 82 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil conform căruia, dispoziţiile art. 930–934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la uzucapiune în vigoare la dată începerii posesiei. Cu privire la imobilele pentru care, la data începerii posesiei, înainte de intrarea în vigoare a Codului civil, nu erau deschise cărţi funciare, rămân aplicabile dispoziţiile în materie de uzucapiune din Codul civil din 1864.

În cuprinsul cererii în condiţiile art. 1050 alin. (2) din Noul Cod procedură civilă trebuie să se regăsească temeiul uzucapiunii, respectiv dacă reclamantul invocă o uzucapiune extratabulară conform art. 930 din Noul Cod civil, dacă imobilul nu este înscris în cartea funciară, sau tabulară, potrivit art. 931 din Noul Cod civil, dacă este vizat un imobil înscris în cartea funciară.

Or, instanțele au constatat că reclamanții indică drept temei al uzucapiunii art. 1869, art. 1890 din Vechiul Cod Civil şi solicită aplicarea procedurii de la art. 1049-1052 din Noul Cod procedură civilă privind procedura privitoare la înscrierea drepturilor dobîndite în temeiul uzucapiunii, care se aplică, astfel cum s-a arătat, doar uzucapiunilor începute după intrarea în vigoare a Noului Cod Civil.

Reținând, de asemenea, inadmisibilitatea cererii, s-a arătat că, în raport de data la care partea afirmă că a început posesia, anterioară intrării în vigoare a Noului Cod Civil, aceasta nu poate invoca uzucapiunea extratabulară conform art. 82 din Legea nr. 71/2011 de aplicare a Codului civil şi deci nici cele ale procedurii prev. de art. 1049 şi urm. din Noul Cod procedură civilă.

În același sens s-a mai reținut că, potrivit art. 82 din Legea nr. 71/2011, dispoziţiile art. 930–934 din Noul Cod Civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după intrarea în vigoare a acestuia.

Această normă tranzitorie este una de drept material, care se deosebeşte de normele de drept procesual civil, iar conform art. 1049 din Noul Cod de Procedură Civilă, dispoziţiile Titlului XII sunt aplicabile oricăror cereri de înscriere în cartea funciară a drepturilor reale imobiliare dobândite în temeiul uzucapiunii.

În continuare, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 75/2012 prevede că dispoziţiile NCPC se aplică numai proceselor şi executărilor silite, începute după intrarea acestuia în vigoare.

Cu toate acestea, nu trebuie făcută abstracţie de modificările aduse de Noul Cod Civil în privința condiţiilor şi efectelor uzucapiunii, modificări ce se reflectă întru totul în legea procesual civilă.

Astfel, comparând condițiile uzucapiunii reglementate de art. 930 din Noul Cod Civil cu cerințele prevăzute de art. 1050 din Noul Cod de procedură civilă referitoare la conținutul cererii de uzucapiune şi înscrisurile ce trebuie anexate acesteia, se poate observa faptul că prin această procedură specială se urmăreşte strict valorificarea posesiilor începute sub imperiul Noului Cod Civil.

Totodată, din interpretarea art. 6 alin. (4) din Noul Cod civil, posesiile începute sub incidenţa Codului Civil din 1864 care îndeplinesc condiţiile privitoare la uzucapiunea din vechea reglementare vor trebui să conducă la dobândirea dreptului de proprietate (sau al altor drepturi reale) prin intermediul uzucapiunii, însă cu efect retroactiv de la data când reclamantul a început posesia imobilului, retroactivitatea fiind un important principiu al uzucapiunii în vechiul Cod Civil. Or, în situaţia în care procedura specială reglementată de NCPC s-ar aplica şi uzucapiunilor începute sub vechiul Cod, ar însemna ca acestora să li se aplice efectul constitutiv, cu încălcarea flagrantă a prevederilor art. 6 alin. (4) din Nodul Cod Civil.

Așadar, în cazul posesiilor începute cât timp a fost în vigoare Codul Civil din 1864, se vor cerceta dispoziţiile legale de drept material prevăzute de vechea reglementare în materie, iar cererea de chemare în judecată se va formula potrivit prevederilor Nodului Cod de procedură civilă, însă nu după procedura specială prevăzută la art. 1049 şi următoarele, ci potrivit regulilor procesuale de drept comun.

Într-o altă argumentație, s-a arătat că principiul „imediatei aplicări” a normelor de drept procesual civil nu justifică aplicarea procedurii speciale prevăzute de art. 1049-1052 din Noul Cod de procedură civilă cererilor de uzucapiune întemeiate pe Codul civil din 1864, întrucât, conform prevederilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, condiţiile de invocare ca şi efectele uzucapiunii reglementată de Codul civil din 1864 rămân supuse acestei legi.

În alte cauze în care posesia a început sub incidența prevederilor Codului civil de la 1864 şi ale Legii nr. 7/1996, procedura specială nu s-a aplicat, fără a rezulta însă, în mod expres, considerentele avute în vedere de instanțe în sprijinul acestei opinii.

Astfel, în hotărârile pronunțate în aceste cauze nu se face referire la normele cu caracter special sau se indică doar prevederile art. 35 din Codul de procedură civilă, rezultând că s-a aplicat procedura acțiunii în constatare.

II. Potrivit actului de sesizare reprezentat de recursul în interesul legii declarat de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Suceava (care formează obiect al dosarului nr. 16/2015), în această problemă de drept există interpretări şi aplicări diferite, după cum urmează:

1. Astfel, unele instanţe au aplicat procedura specială prevăzută de dispoziţiile art. 1049-1052 din Noul Codul de procedură civilă în toate cererile introduse după intrarea sa în vigoare, indiferent de momentul începerii posesiei.

S-a reținut că prevederile art. 1049-1052 din Noul Cod de procedură civilă, fiind norme de procedură, cu caracter special şi neexistând nicio altă normă care să dispună altfel, trebuie admis că acestea sunt de imediată aplicare, astfel cum dispune expres art. 24 din Noul Cod de procedură civilă.

Mai mult, art. 1049 din Noul Cod de procedură civilă se referă la „orice” cereri de înscriere în cartea funciară, nefăcând nicio distincţie în raport de data introducerii lor la instanţă.

În privinţa normelor de drept substanţial, în cadrul acestei prime opinii, unele instanţe au reţinut incidenţa în cauză a prevederilor Decretului-Lege nr.115/1938, iar din punct de vedere procesual, cele ale art. 1052 din Noul Cod de procedură civilă.

Alte instanţe au reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 1846 şi urm. din Codul civil de la 1864, ca norme de drept substanțial şi ale art. 1052 din Noul Cod de procedură civilă, ca norme de drept procesual.

2. Alte instanțe de judecată nu au aplicat procedura specială prevăzută de dispoziţiile art. 1049-1052 din Noul Cod de procedură civilă în cazul posesiilor începute anterior intrării în vigoare acestui act normativ.

În cadrul acestei orientări jurisprudențiale, în unele cazuri, din considerentele hotărârilor nu rezultă, în mod expres, argumentele avute în vedere de aceste instanțe.

În alte cazuri, soluţia a fost argumentată prin aceea că, din interpretarea coroborată şi teleologică a dispoziţiilor din cauză cu cele ale Noului Cod civil (2009), ce reglementează instituţia uzucapiunii, se constată că aceste dispoziţii procedurale sunt reglementate pentru uzucapiunile cărora li se aplică normele noi şi nu cele din Codul civil de la 1864, întrucât efecte constitutive de drept nu mai au hotărârile judecătoreşti care constată uzucapiunea, ci doar cele care dispun asupra unor cereri de intabulare în cartea funciară a dreptului dobândit ca urmare a uzucapiunii.

Alte instanțe au apreciat că, pentru a se constata dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune în condiţiile art. 1869 şi urm. din vechiul Cod civil nu se poate recurge la procedura reglementată de dispoziţiile art. 1049-1052 Cod procedură civilă

Procurorul General al României apreciază că, în interpretarea şi aplicarea dispozițiilor art. 35, art. 1050-1053 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, art. 56, art. 76 şi art. 82 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, procedura privitoare la înscrierea drepturilor dobândite în temeiul uzucapiunii, cuprinsă în Cartea a VI-a, Titlul XII al Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată este aplicabilă şi uzucapiunilor începute anterior datei de 1 octombrie 2011, indiferent dacă imobilele au fost înscrise sau nu în cărțile funciare.

:: Punctul de vedere al Ministerului Public

Andrei Pap

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?