Secţiuni » Jurisprudenţă
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţă curentă ÎCCJ / Dezlegarea unor chestiuni de drept / Recurs în interesul legii
Curţi de apelTribunaleJudecătorii
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO)
CărţiProfesionişti
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC




 1 comentariu

Contestatie in anulare. Admisibilitatea si relevanta probelor. Securitatea raporturilor juridice. Hotararea CEDO in cauza Mitrea vs. Romania
15.05.2009 | JURIDICE.ro, Bianca Tandarescu, Dragos Bogdan

JURIDICE - In Law We Trust

Pronuntandu-se in cauza MITREA vs. Romania, 26105/03, la 29 iulie 2008 Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat ca o cale extraordinara de atac, fie ea si introdusa de una din partile procesului, nu poate fi admisa pentru simplul motiv ca instanta a carei hotarare este atacata a apreciat gresit probele sau a aplicat gresit legea, in absenta unui „defect fundamental” care poate conduce la arbitrariu. Faptul ca instanta care solutioneaza contestatia si instanta a carei hotarare este contestata au doua puncte de vedere diferite cu privire la admisibilitatea si relevanta probatoriului este un caz tipic in care nu se justifica desfiintarea unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.

I. Faptele

In fapt, printr-o hotarare ramasa definitiva si irevocabila, angajatorul reclamantului, o societate numita M., a fost obligat sa-i puna la dispozitie acestuia cartea de munca. Reclamantul a formulat o cerere pentru executarea acestei hotarari si, in aparare, societatea M. a aratat ca nu mai detine cartea de munca a reclamantului si ca doar cel mai recent angajator (I.W.) poate sa-i furnizeze un duplicat. Cererea reclamantului a fost respinsa, instanta retinand, in special, ca datele cauzei confirma ca era obiectiv imposibil pentru societatea M. sa-i inmaneze reclamantului cartea de munca, de vreme ce acest document nu se mai afla in posesia sa. Recursul reclamantului a fost admis, instanta din calea de atac retinand ca, atat timp cat a fost pronuntata o hotarare irevocabila, prin care societatea M. a fost obligata sa-i inmaneze cartea sa de munca, impedimentele la executare la care se refera prima instanta erau irelevante.

Societatea M. a formulat o contestatie in anulare impotriva ultimei decizii irevocabile, intemeiata pe faptul ca instanta de recurs nu a analizat probele din care rezulta ca nu se poate executa hotararea. Printr-o decizie irevocabila, contestatia in anulare a fost admisa, hotararea instantei de recurs fiind anulata, cu consecinta respingerii recursului reclamantului si mentinerii hotararii prin care cererea acestuia fusese respinsa. Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta a apreciat ca dispozitiile art. 318 Cod proc. civ. erau aplicabile in cauza, atat timp cat instanta de recurs a comis o greseala materiala, prin omiterea unor elemente importante sau informatii din dosar, care aveau influenta cu privire la solutia pronuntata in cauza, concluzia instantei referitoare la lipsa de relevanta a acestor impedimente fiind contrara probatoriului.

II. Aprecierea Curtii

1. Principiile generale

Curtea a reamintit ca principiul securitatii raporturilor juridice implica respectarea principiului res iudicata, conform caruia nicio parte nu este indreptatita sa solicite o revizuire a unei hotarari definitive si irevocabile, obligatorii, si, mai ales, nu in scopul de a obtine o rejudecare si o noua analiza a cauzei. Puterea de control a instantelor ierarhic superioare trebuie exercitata pentru a corecta erorile justitiei, iar nu pentru a se efectua o noua analiza a cauzei. Calea de atac nu trebuie sa constituie un apel deghizat, iar posibilitatea de a exista doua opinii diferite asupra obiectului cauzei nu constituie un temei pentru reexaminare. O exceptie de la aceasta regula se admite numai atunci cand este justificata de circumstante riguroase si de substanta (cauza Ryabikh c. Rusiei). Cu toate acestea, principiul securitatii juridice nu este unul absolut. Curtea insasi a recomandat uneori redeschiderea unor procese, ca fiind cea mai potrivita masura reparatorie, atunci cand procedurile derulate in fata instantelor nationale nu au respectat cerintele articolului 6 (cauza Lungoci c. Romaniei). In orice caz, puterea de a initia si de a admite o cale extraordinara de atac trebuie exercitata de catre autoritati in asa fel incat sa asigure, in cel mai inalt grad posibil, un echilibru just intre interesele implicate in cauza.

2. Aplicare la speta

Analizand faptele, Curtea a retinut ca hotararea instantei de recurs a considerat ca argumentele invocate de debitor, si acceptate de prima instanta, pentru a justifica neexecutarea, erau irelevante. Cu toate acestea, contestatia in anulare a fost admisa ulterior pe motiv ca instanta nu luase in considerare probele din cauza. Curtea a stabilit ca nu a fost evidentiata nicio aparenta de arbitrar in felul in care instantele au solutionat cauza, anterior introducerii caii extraordinare de atac, aparenta care ar fi putut sa justifice redeschiderea procedurilor (cauzele Garcia Ruiz c. Spaniei, Brualla Gomez de la Torre c. Spaniei).

Curtea a apreciat ca, in realitate, este vorba despre un caz tipic in care instantele au doua puncte de vedere diferite cu privire la admisibilitatea si relevanta probatoriului, care, in cauza de fata, nu justificau desfiintarea unei hotarari judecatoresti defintive si irevocabile. In plus, avand in vedere circumstantele cauzei, Curtea nu a considerat ca are o importanta deosebita faptul ca a fost formulata direct de catre una din parti calea extraordinara de atac, de vreme ce, in opinia sa, instantele nationale au folosit oportunitatea creata prin formularea acesteia si au desfiintat hotarea definitiva si irevocabila.

Aceste consideratii au fost suficiente Curtii pentru a conchide ca, prin faptul ca au permis desfiintarea hotararii definitive si irevocabile, autoritatile nu au pastrat un just echilibru intre interesele implicate in cauza si, astfel, au incalcat dreptul reclamantului la un proces echitabil.

NOTA:

Hotararea din cauza Mitrea este prima hotarare pronuntata de Curte impotriva Romaniei, prin care se analizeaza modul in care solutionarea caii extraordinare de atac a contestatiei in anulare, de catre instantele interne, poate determina afectarea dreptului la un proces echitabil reglementat de articolul 6 din Conventie. In aceasta hotarare, Curtea aplica principiile enuntate in cauzele in care au fost examinate desfiintarile hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile, prin exercitarea altor tipuri de cai extraordinare de atac, in special recursuri in anulare ori revizuiri [pentru o analiza detaliata cu privire la  principiile stabilite si aplicate de Curte in asemenea situatii a se vedea Dragos Bogdan, Procesul civil echitabil in jurisprudenta CEDO. Vol. I. Accesul la justitie, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2009].

Ca si in alte cauze anterioare, Curtea a apreciat, in considerarea prezumtiei de validitate (res iudicata pro veritate habetur) de care se bucura aceste hotarari, si a securitatii raporturilor juridice, ca este incident un caz tipic in care instantele au doua puncte de vedere diferite cu privire la admisibilitatea si relevanta probatoriului. Or, in absenta unor circumstante exceptionale – situatii numite Curte „defecte fundamentale” ale hotararii (e.g. neindeplinirea procedurii de citare, cauza Tishkevich c. Rusiei; neparticiparea la proces a tertului ale carui drepturi sunt afectate, cauza Protsenko c. Rusiei) – acest lucru nu justifica desfiintarea unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, ce a intrat in puterea lucrului judecat, prin intermediul contestatiei in anulare exercitata chiar de un particular care fusese parte la procedura.

Consideram ca aceasta constatare este in acord cu reglementarea contestatiei in anulare in dreptul intern, ce are natura unei cai extraordinare de atac, de retractare, care poate fi exercitata pentru motivele reglementate in mod exhaustiv in dispozitiile art. 317 (nelegalitatea citarii, la termenul cand a avut loc judecata; incalcarea dispozitiilor de ordine publica referitoare la competenta) si 318 Cod proc.civ. (dezlegarea data recursului este rezultatul unei greseli materiale; omisiunea cercetarii unui motiv de recurs). Aceste cazuri nu se refera la greseli de judecata, motiv de reformare a hotararii, sau la modalitatea de apreciere a probele administrate intr-un proces (motiv de recurs reglementat de art. 304 pct. 11 Cod proc. civ., in prezent, abrogat).

In acest context, apreciem ca hotararea este importanta nu doar pentru instantele nationale, dar si pentru partile care exercita aceste cai extraordinare de atac, intemeindu-se, uneori, numai pe propriile insatisfactii determinate de pierderea proceselor, si care va fi util sa inteleaga ca ceea ce impune principiul securitatii raporturilor juridice este ca nicio parte a unui proces sa nu poata determina redeschiderea unui proces, solutionat definitiv si irevocabil, numai in scopul de a obtine o rejudecare a cauzei; revizuirea si contestatia in anulare neputand avea semnificatia unui „apel deghizat”, ci fiind justificate numai de circumstante esentiale si imperative si de nevoia de a asigura un just echilibru intre interesele indivizilor si efectivitatea sistemului judiciar.

Bianca Tandarescu, Dragos Bogdan


Aflaţi mai mult despre ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]




Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Contestatie in anulare. Admisibilitatea si relevanta probelor. Securitatea raporturilor juridice. Hotararea CEDO in cauza Mitrea vs. Romania”

  1. Liviu Zidaru spune:

    Trebuie observat ca – dupa cum rezulta si din articol – contestatia in anulare intemeiata pe art. 318 C.pr.civ. poate fi admisa doar daca instanta de recurs nu a analizat deloc un motiv de casare ori de modificare, deci cand nu a raspuns (in considerente) deloc respectivului motiv de casare. O asemenea omisiune ar putea constitui, dupa imprejurari, chiar o incalcare a dreptului la un proces echitabil, care presupune ca motivele si mijloacele de aparare ale partilor sa fie analizate in substanta, chiar daca aceasta analiza nu presupune un raspuns detaliat la fiecare argument.
    De altfel, aici doctrina si jurisprudenta, in consens cu principiile rezultate din jurisprudenta Curtii, apreciaza ca omisiunea de cercetarii unui motiv de recurs nu poate fi retinuta atunci cand instanta de recurs a grupat argumentele subsumate motivului de casare, si a raspuns printr-un considerent unic.
    Ca atare, calea de atac trebuie respinsa ca inadmisibila, atunci cand instanta de recurs a analizat de fapt respectivul motiv de recurs, dar a ajuns la o concluzie defavorabila recurentului, si aceasta tocmai pentru ca nu este vorba decat despre o cale de atac de retractare, prin care nu se poate obtine o rejudecare pe motiv ca hotararea irevocabila ar fi rezultatul unor greseli de interpretare a probelor, ori de aplicare a legii.
    Eventualele tendinte de aplicare extensiva a motivelor de admisibiltate expres si limitativ prevazute de lege ar trebui oricum "curmate" de aceasta decizie a Curtii.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.