ICCJ. Bun imobil vs. bun mobil prin anticipaţie

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, aşa cum rezultă din doctrină şi jurisprudenţă, bunurile mobile prin anticipaţie sunt acele bunuri care, prin natura lor, sunt imobile, dar pe care părţile unui act juridic le consideră ca mobile în considerarea a ceea ce vor deveni. Astfel, în situaţia în care în cadrul unui contract s-a prevăzut ca una dintre părţi să devină beneficiara balastului desprins de pe albia unui râu, în mod corect instanţa a calificat bunul ca fiind mobil prin anticipaţie, deoarece, chiar dacă înainte de exploatare acesta este un bun imobil întrucât este prins de sol, în considerarea a ceea ce părțile au convenit prin contract, respectiv predarea acestuia, bunul devine mobil prin anticipaţie. Din această perspectivă, Înalta Curte a statuat că, în speţă, reclamanta nu se poate prevala de dobândirea vreunui drept de proprietate asupra unui bun imobil, astfel că acţiunea dedusă judecăţii nu întruneşte elementele acțiunii în revendicare, ci este o acţiune cu caracter contractual având natura unei obligaţii de a face, adică de a preda cantitatea de balast, obligaţie născută din contractul intervenit între părţi. (Decizia nr. 534 din 17 februarie 2015 pronunţată în recurs de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect obligaţia de predare bun)

Corina Cioroabă