Viviana Dinu: Autenticitatea este cheia succesului la interviul din cadrul admiterii la INM
12 octombrie 2015 | Alina MATEI, Daria NICULCEAAlina Matei: Mulțumim, Viviana, pentru că ai acceptat să acorzi un interviu pentru utilizatorii JURIDICE.ro și îi mulțumesc Dariei care a avut această inițiativă. Felicitări! Felicitări speciale, de fapt! Nota 10 la Interviul de admitere la INM. O să te urmărească toată viața această notă. În sens bun, firește. Ce înseamnă această reușită pentru tine?
Viviana Dinu
Viviana Dinu: În primul rând, mulţumesc pentru invitaţie şi pentru gândurile frumoase! Este un vis care s-a înfiripat de mult și așteptarea a fost lungă, de aceea împlinirea lui mi-a adus o bucurie enormǎ. Mi-am dorit extrem de mult să devin magistrat și faptul cǎ am intrat la INM cu notă maximă la interviu a însemnat pentru mine confirmarea că și persoane avizate să identifice profilul potrivit mi-au atribuit trăsăturile necesare pentru această profesie.
Alina Matei: Ideea de a deveni magistrat când s-a conturat?
Viviana Dinu: De fapt, se poate spune cǎ sunt norocoasǎ, pentru că am această orientare de când mă știu. Fiind de mică pasionată de serialele polițiste și având o fascinație pentru mistere și investigații, mi-am dorit să fiu detectiv. Ulterior, am descoperit profesia de procuror și mi s-a părut mai atrăgătoare, pentru că implica mai multă autoritate. Mi-am oprit atenția asupra profesiei de judecător în clasa a X-a, pentru că deja crescusem și mă cunoșteam mai bine. Simțeam că aceasta mă va împlini cel mai tare, eu fiind o fire mai analitică și căreia îi place să își urmeze propriile convingeri.
Alina Matei: Dacă soarta rezultatului la admiterea INM ar fi fost alta, ai fi rămas acasă să înveți până la anul sau te-ai fi reorientat spre alte profesii?
Viviana Dinu: Primul pas spre a aspira la o profesie care implică un examen sau un concurs este să te gândești ce vei face dacă nu reușești. Nu din lipsă de optimism, ci tocmai pentru a avea o stare de confort atunci când te pregătești, știind că ai și un plan de rezervă.
Eu am fost convinsă că magistratura este ceea ce îmi doresc, așa că nu m-au tentat celelalte profesii juridice. Totuși, știam că, dacă nu reușesc din prima, lucru pe care nu m-am temut să îl iau în considerare, voi încerca a doua oară. Între timp, îmi propusesem să finalizez masterul de Carieră Judiciară, pe care îl urmez oricum în prezent, și să îmi găsesc un loc de muncă. Având experiența primei admiteri, aș fi căutat să îmi îmbunătățesc strategia de abordare a concursului, ajustând bibliografia și aprofundând unele materii.
Alina Matei: Cum a decurs învățatul pentru examen? Pe ce ai pus accent?
Viviana Dinu: Pentru mine, învățatul efectiv pentru admitere, lăsând la o parte studiul din timpul facultății, a început în septembrie 2014. Am planificat cu atenție parcurgerea materiilor și am ținut cont și de pregătirea pentru examenele de la facultate, astfel încât să am o imagine clară a timpului pe care îl am la dispoziție. Desigur, l-am tot adaptat pe parcurs, dar m-a ajutat extrem de mult. Cât privește metoda, am pus accent pe coduri, însă nu numai pe litera lor, ci mai ales pe modul de interpretare a articolelor, aspect unde am folosit și doctrina (nu recomand abuzul de doctrină, poate genera confuzii). Grilele au ocupat un loc important, fiind atașate procesului de învățare. Studiam o lecție, lucram grile aferente, observam ce mi-a scăpat, apoi reluam capitolul integrând noile informații.
Foarte util a fost să învăț cu prietenele mele care se pregăteau, de asemenea, pentru admitere. Acest demers ne-a „ținut în priză”, ca să zic așa, ne-a determinat să menținem un ritm destul de alert și să ne extindem perspectivele asupra materiei.
Alina Matei: Grilele din anii anteriori ai avut vreme să le faci?
Viviana Dinu: Nu am lucrat toate grilele de pe piațǎ, dar nici nu mi-au scăpat foarte multe. Grile din anii anteriori nu pot să spun că au fost foarte multe, dar le-am analizat și pe acelea. Am început prin luna noiembrie să lucrez, deci am avut timp să parcurg de două-trei ori culegerile de grile. Fiecare o să simtă o simpatie pentru anumite cărți și pe acelea va tinde să le lucreze de mai multe ori. Sunt un exercițiu necesar pentru pregătirea temeinică și adecvată.
Alina Matei: Ai luat legătura cu auditori care vor trece acum anul II sau care au terminat pentru a afla cum au ajuns acolo?
Viviana Dinu: În mod natural, primele persoane la care apelăm pentru a obține ceva sunt acelea care au reușit în aceeași chestiune. Am contactat și eu foști sau actuali auditori de justiție și am fǎcut o „medie” a experiențelor lor, am integrat sfaturile lor în propriile mele planuri și mi-a fost folositoare viziunea fiecăruia. Sunt neprețuite sfaturile „din interior” și de aceea îmi arăt și eu disponibilitatea pentru a fi de ajutor viitorilor candidați (sub rezerva subiectivității inevitabile pe care o să o imprim informațiilor oferite).
Alina Matei: Cu ochii de acum, ce probă crezi că este de importanță capitală?
Viviana Dinu: Este foarte potrivită mențiunea „cu ochii de acum”, pentru că mi se părea că proba juridică e cea mai importantă la început. Dar toate probele sunt examene în sine și nu sunt deloc ușoare. Mai mult, fiecare din ele are vocația de a răsturna clasamentul. Eu, de exemplu, am plecat de pe locul 263 după prima probǎ, am urcat pe 92 după a doua și am intrat pe poziția 21 în clasamentul final. Nu neg, pregătirea cea mai temeinică și îndelungată este pentru proba juridică, dar ea nu este suficientă pentru acest concurs.
Celor care susțin această admitere, le spun din tot sufletul să nu își piardă speranța, oricât de puține puncte peste 70 au avut, pentru că lupta nu e pierdută în niciun moment! Corelativ, puntajul peste 80 nu asigură nimic, fără sprijinul următoarelor probe.
Alina Matei: Ce ne poți spune despre interviu?
Viviana Dinu: Interviul mă speria puțin, pentru că acolo teoria nu mai ajută. Sunt eu, OMUL, care vrea să arate că își dorește si că merită, în fața unor specialiști din domenii variate. Autenticitatea este cheia succesului la interviu. Dar mă temeam că nu o voi regăsi pe parcursul probei. Am citit mult înainte de interviu: legi, convenții, puțină filosofie, puțină literatură, să mă pot adapta ușor în orice context. Dar nu aș fi reușit să mă clădesc din temelii în două săptămâni, am avut o bază de cultură generală acumulată de-a lungul vieții. Acest lucru m-a ajutat la comentarea citatului, unde am putut să realizez o analiză complexă a subiectului; am căutat să am atât structură, cât, mai ales, conținut. Până la urmă, profesia nu este o simplă „formă fără fond”.
Partea de etică s-a desfășurat puțin neobișnuit, întrucât am avut două spețe, nu doar una. Ele s-au axat pe conflictul între familie și carieră și nu au fost alese întâmplător, ci pentru că anterior explicasem comisiei ce importanță are familia. Ca atare, interviul este o înlănțuire de discuții care decurg una din cealaltă. Și în care trebuie să fim SINCERI. Magistratul este om și așa trebuie să fie, nu e o ființă perfectă, dar e una responsabilă și cumpătată, eu așa privesc lucrurile și asta am arătat comisiei.
Alina Matei: Ai mers la interviu cu gândul să iei 10 sau să ai capacitatea să arați comisiei că ai calități pentru a deveni un foarte bun magistrat?
Viviana Dinu: Nu am aspirat niciodată la nota 10. Sincer, doar visam la ea, nu credeam că aș putea să o obțin efectiv. Dar m-am pregătit pentru o notă cât mai bună și am încercat să acopăr toate golurile. A contat, zic eu, motivația. Mi-am dorit și i-am făcut să simtă entuziasmul meu. Am arătat că sunt conștientă de dificultăți și că mi le asum, dar că rămân la fel de atrasă de această carieră. Deci, aș răspunde întrebării spunând că, mai degrabă, mi-am dorit să conving, să demontrez că aș fi potrivită.
Alina Matei: Ai simțit după cum se derula interviul că o să fie o notă mare?
Viviana Dinu: Sincer, am ieșit puțin dezamăgită din sala de interviu. Acum realizez că sună destul de ciudat, știind nota, dar membrii comisiei nu lasă să se întrevadă nicio părere, nu poți intui dacă ai răspuns corect sau nu. În zilele imediat următoare, mǎ tot întorceam și mă gândeam că ar fi trebuit să spun altceva, nu îmi aminteam fiecare cuvânt și mă temeam că am zis vreo prostie, involuntar. De aceea, am și fost extrem de surprinsă când am aflat rezultatul. Am crezut că persoana care m-a anunțat a făcut vreo glumă. Din fericire, a fost real și e greu de exprimat câtă bucurie mi-a adus.
Alina Matei: Nota 10 ți-a dat aripi?
Viviana Dinu: Am fost fericită, clar, și mi-am demonstrat mie însămi că pot depăși unele limite. Dar am devenit relativ repede conștientă că nu s-a terminat, mai sunt unele probe până la validare și abia după voi respira cu adevărat ușurată.
Daria Niculcea: Pe pagina ta de Facebook ai scris așa: După o lună în care am oscilat între agonie și extaz, acum pot dormi în sfârșit împăcată. De ce agonie și extaz?
Viviana Dinu: Admiterea la INM vine cu un specific: se întinde pe o perioadă lungă – a început pe 30 august și s-a definitivat (provizoriu, până la validare) pe 6 octombrie. În acest interval, au loc trei probe complet diferite și fiecare „victorie” este fragilă. Prima fază a fost de deznădăjduire, pentru că aveam o notă destul de mică la proba juridică. Apoi am analizat statistici și am realizat că am șanse. M-am pregătit intens pentru raționamentul logic, m-am agățat de el, dacă vreți. Ulterior, am fost extaziată, când am văzut că m-am calificat în interviu. A revenit starea de agonie după interviu, deja am spus că mă simțeam dezamăgită. A fost un maraton, cu adevărat, iar emoțiile au fost de toate felurile.
Alina Matei: Viața de student cum ți se pare acum? Ce le-ai sugera celor care vor să studieze Dreptul să facă în studenție?
Viviana Dinu: Acum văd altfel, deși sunt în continuare studentă, la master. E o perioadă unică, deci trebuie să vă bucurați de ea. Dar este și cea mai bună oportunitate să vă găsiți drumul (potrivit) în viață. Experimentați și puneți întrebări, descoperiți, pentru că este o investiție în voi! Dreptul e greu, dar aduce satisfacții.
Alina Matei: Ai fost membră a Asociației Studenților la Drept. Te-au felicitat?
Viviana Dinu: Am fost membru al ASD, într-adevăr. Deși, în ultimul an nu am mai fost activă, mulți dintre foștii mei colegi și-au găsit timp să mă felicite și le mulțumesc. A fost o experiență frumoasă și utilă, pe care nu o voi uita.
Alina Matei: Și pentru că mie îmi plac cărțile în care autorul mulțumștec multor persoane pentru apariția cărții, te întreb dacă vrei să adresezi cuvinte de mulțumire vreunui profesor, familiei, prietenilor?
Viviana Dinu: Ar fi atâtea mulțumiri de oferit… Pentru apariția acestui nou capitol din viața mea, mulțumesc familiei (!!), prietenilor care m-au sprijinit și încurajat, alături de care am studiat, profesorilor care m-au inspirat și, în mod special, lui Dumnezeu, pentru că mi-a dat putere de muncă și noroc! Sper că nu îi voi dezamǎgi nici de acum încolo.
Alina Matei: Un mesaj, te rog, pentru utilizatorii JURIDICE.ro.
Viviana Dinu: Fiți deschiși! Nu pierdeți nicio ocazie să descoperiți lucruri noi și să deveniți din ce în ce mai buni!
Alina Matei: Mulțumesc pentru că ai stat de vorbă cu noi.
Viviana Dinu: Vǎ mulțumesc și eu pentru invitație!
