Ionuț-Florin Popa: Remediile abuzului de drept contractual
13 octombrie 2015 | Ioana-Bianca TOFAN
Conf. univ. dr. Ionuț-Florin Popa a publicat, în Revista Română de Drept Privat nr. 6/2014, articolul intitulat „Remediile abuzului de drept contractual”.
Codul civil oferă o perspectivă legală asupra bunei-credințe în general, dar și asupra abuzului de drept, definit în art. 15: „Niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei-credințe”.
Astfel din definiția legală se înțelege că, pentru a fi în prezența unui abuz de drept, este necesar să existe un drept susceptibil de exercițiu abuziv. Textul legal se referă, de fapt, doar la „exercițiul dreptului”, și nu la „dreptul în sine”.
În materie contractuală, anumite facultăți sau prerogative trebuie considerate ca intrând în sfera drepturilor susceptibile de abuz, în ipoteza în care ele nu sunt calificate expres ca fiind drepturi. Este indiferentă calificarea ca drept sau prerogativă, dacă se referă la denunțarea unilaterală a contractului sau la libertatea/facultatea de a invoca rezoluțiunea sau executarea în natură, chiar dacă, în realitate, acestea nu sunt altceva decât prerogative ale creanței contractuale a creditorului.
Cazuistica reprezintă cea mai bună circumscriere a noțiunii de abuz de drept contractual. Acesta atestă atât condițiile de fond ale existenței abuzului de drept, cât și pe cele legate de remediile posibile.
În majoritatea cazurilor, cauzele contractuale sunt considerate legale din perspectiva teoriei formării contractului. Legal formate, aceste clauze dau naștere unui drept în favoarea uneia dintre părți. Deși nașterea dreptului este legală, exercitarea să nu poate fi abuzivă. O exercitare nerezonabilă, excesivă sau cu rea-credință a unui asemenea drept are semnificația unui abuz de libertate contractuală. Executarea stipulațiilor contractuale se poate dovedi ea însăși abuzivă.
În ceea ce privește pactul comisoriu, în principiu acesta dă naștere la un drept potestativ a cărui valoare este exorbitantă: este în puterea creditorului să constate că neexecutarea indicată în pact a avut loc și să invoce clauza rezolutorie.
În ceea ce privește denunțarea/revocarea unilaterală a contractelor și abuzul de drept, o expresie a abuzului este denunțarea intempestivă a contractului. O asemenea ipoteză este generic exclusă de reglementarea prezentă în art. 1276 alin. (2) și art. 1277 C. civ, care impun acordarea unei „termen rezonabil de preaviz”. Cu toate acestea, o clauză care permite denunțarea unilaterală a contractului este susceptibilă prin ea însăși de exercitare abuzivă, întocmai ca o clauză rezolutorie.
În ceea ce privește determinarea abuzivă a prețului contractual, textele Codului civil referitoare la stabilirea prețului ulterior vânzării admit că acest preț poate fi determinat de către vânzător anterior executării obligației, în virtutea unei clauze contractuale, contractul fiind astfel valid. Ulterior însă, instanța, constatând existența unui abuz de drept, poate reduce prețul la un preț rezonabil.
Domeniul locațiunii deschide numeroase discuții legate de abuz, atât dinspre locator, cât și dinspre locatar. Denunțarea unilaterală a unui asemenea contract este reciproc susceptibilă de exercitare abuzivă, ca și modificarea unilaterală a chiriei contractuale.
Între art. 193 alin. (2) C. civ și art. 2371 din Legea societății se desprinde ipoteza că abuzul de personalitate juridică poate fi un abuz de drept contractual.
Prin art. 1517 și art. 1534 C. civ. apar și câteva aplicații concrete ale teoriei abuzului de drept contractual ce se regăsesc în actuala reglementare a remediilor.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
