Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC




23 comentarii

Reacție la poziția unui concurent la admiterea INM, respins la proba interviului
13.10.2015 | Cristi DANILEȚ

JURIDICE - In Law We Trust

Sunt uimit de reacţia unui candidat la admiterea la INM care nu acceptă faptul că o comisie de specialişti i-a spus că anul acesta nu se încadrează în profilul magistratului şi care a înţeles să atace în mod public candidaţi, organizatori, comisii. După cinci ani de zile în care, pe timpul şi pe resursele mele, inclusiv financiare, am ţinut la curent absolvenţii de drept cu privire la modalitatea de admitere la INM pe blogul propriu şi pe Facebook, în care am conceput un site special pentru ei şi în care am susţinut corectitudinea acestui concurs şi am încurajat tinerii să se înscrie, simt nevoia să adopt o poziţie publică:

Reacţia respectivului candidat este dovada că sunt persoane care se prezintă la concurs, dar care nu cunosc regulamentul de admitere şi atribuţiile membrilor CSM – care nu sunt implicaţi în desfăşurarea concursului – deşi aceste persoane vor să devină cei care mâine vor aplica legea; care nu prea ştiu rostul interviului de verificare a motivaţiei, cunoştinţelor generale, cunoaşterii limbii române şi eticii, deşi aceste persoane vor să se dedice în viitor unei activităţi pentru societate; care nu înţeleg că într-un concurs de acest gen, cu 3.300 de candidaţi pe 140 locuri, nemulţumirile sunt fireşti dar, pentru a avea o finalitate, ele se exprimă doar în cadrul legal, deşi aceste persoane sunt dintre cele care numai într-un astfel de cadru vor soluţiona, poate cândva, conflicte; şi care nu acceptă că persoanele admise la un concurs atât de dificil trebuie respectate, nicidecum jignite sau ridiculizate pentru această reuşită, deşi contestatarii au pretenţia de a milita cândva pentru protejarea drepturile omului.

Cred că trebuie să fim de-a dreptul îngrijoraţi să vedem că unii licenţiaţi în drept cred că vor putea fi buni judecători doar pentru că ştiu să reproducă coduri şi manuale şi să îmbulineze cerculeţe la testele-grilă, neacceptând că judecătorul este mai mult decât atât, adică un om care va influenţa destinele celor care pentru decenii întregi se vor prezenta în faţa sa. Mi se pare inadmisibil ca unii licențiați în drept să nu aibă un minim de cunoştinţe generale pe care ar fi trebuit să le dobândească cel mai târziu în clasa a XII-a şi în anul întâi de facultate. Pentru mine este halucinant să văd absolvenţi de drept care nu ştiu lucruri banale precum faptul că într-o democraţie constituţională voinţa majorităţii populaţiei nu poate încălca Constituţia şi legile ţării, ori că interesul general sau public este altceva decât interesul fiecăruia din public. Mi se pare inadmisibil ca într-o reacţie publică şi chiar pe forumurile virtuale de discuţii să nu ştii să scrii corect gramatical, dar să ai pretenţia că vei putea scrie hotârâri şi rechizitorii. Mi se pare revoltător ca o persoană care doreşte să devină un apărător al drepturile omului să nu le respecte el însuşi, insultând colegi şi dezvăluind terţilor corespondenţa care nu le este destinată. Mi se pare de neconceput să denigrezi instituţii publice şi să insulţi magistraţi sau colegi concurenţi, făcând astfel dovada cel puţin a unor carenţe de educaţie.

În concluzie, dincolo de dezamăgirea pe care o simt în faţa unei astfel de reacţii care nu are a face cu vreo contestaţie raţională (de la soluţionarea căreia, ca membru CSM, mă voi abţine dacă va ajunge în faţa mea), sper un lucru şi sunt mulţumit cu un altul. Sper că tinerii din ziua de azi sunt în majoritatea lor altfel decât respectiva persoană. Şi sunt totuşi mulţumit de reacţia persoanei respective care, atât mie cât şi celorlalţi care citesc elucubraţiile respective, ne formează convingerea că membrii comisiei de interviu nu s-au înşelat.

Ar trebui să dezbatem la modul cel mai serios chestiuni precum „ce tip de oameni formează şcoala românească?” şi „ce tip de magistraţi ne dorim?” Personal, ştiu un lucru: nu mi-aş dori un coleg care să fie tobă de carte, dar să fie lipsit de caracter.

PS: Pentru cei care nu ştiu: admiterea la INM presupune 3 probe de bază (test-grilă cunoştinţe juridice, test-grilă raţionament logic, interviu) şi 3 verificări (verificare medicală, examinare psihologică, verificarea bunei reputaţii). Interviul se susţine după o anumită metodologie, de către cei care au trecut primele două probe, în faţa unei comisii alcătuite dintr-un judecător, procuror, pedagog, profesor, psiholog; cei care susţin interviul sunt un număr dublu decât locuri vacante.

Dr. Cristi Danileț
Judecător, Membru CSM

Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!









JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Au fost scrise până acum 23 de comentarii cu privire la articolul “Reacție la poziția unui concurent la admiterea INM, respins la proba interviului”

  1. Amelia FARMATHY spune:

    Într-o competiţie serioasă care pregăteşte pe viitorii profesionişti nu are ce cauta proba interviului.
    Ei intră într-un sistem,stimaţi domni şi doamne partaş la introducerea acestei „Probe”.
    EI nu cunosc sistemul, cel mult, la un interviu, vor face presupuneri care vor plăcea sau nu. Pe principiul cine dă bine din gură, dă şi buzna în INM.
    Ia să vedeţi discursuri, cum le zice, a…, mi-am amintit, motivaţionale, de la mai tinerii colegi, buni la interviu, prin instanţele la care vor ajunge. Îmi şi imaginez faţa auditoriului.
    Presupun că nu subzistă pretenţia să fie fmailiarizaţi deja cu Principiile de la Bangalore. Recomand cu căldură carţulia pentru cine vrea sa se plictisească, cum ziceam, atroce, deşi traducerea şi comentariile sunt bune.
    „Proba” interviului este de un subiectivism desăvârşit, care nu face altceva decât să işte scandal şi suspiciune.
    Aceşti tineri sau mai puţin tineri nu pot fi întrebaţi, la modul serios, ce vor ei de la magistratură şi despre „înalta misie” a unui jude.
    Cât de înaltă… vor vedea, asaltaţi de tone de dosare.
    De bla-bla e plin peste tot.
    Acum, ne umplurăm şi noi.
    Sunt, însă, de acord, cu o foarte riguroasă examinarea psihologică, cu elemente de psihiatrie, înainte de susţinerea admiterii.
    Eventual, în urma unei astfel de examinări, candidatul sau potenţialul candidat să primească un soi de atestat/certificat, whatever, cu care să se poată înscrie la două concursuri succesive.
    Altminteri, chestia cu 100000 pentru un loc „trecut de interviu” la INM e doar o acuzaţie lipsită de cadru, însă, din păcate, cu ceva imagine, cât timp această joacă de-a cine e mai bun în vorbe va continua.
    Avem nevoie de oameni f. bine pregătiţi şi clinic sănătoşi.
    De restul, de formarea lor, INM -ul să se ocupe. În acest scop stau stau câte doi ani pe acolo.
    O să mi se spună că, la interviu, le verifică „vocaţia”.
    EI bine, riscând să îmi sară în cap o cohortă de deontologi, totuşi „risc”, asumându-mi următoarele: nu există vocaţie în magistratură. Există seriozitate, pregătire, pasiune, obsesie, patimă pentru profesie, pedanterie, afectare, ipocrizie, comoditate în gândire şi în reacţii, incapacitate profesională şi lista poate continua, dar nu vocaţie.
    Vocaţia e rezervată altor profesii.

  2. Constantin STANCU spune:

    Acesta este şocul viitorului: FRACTALIA! Ruptura între generaţii, oameni, colectivităţi! Valorile nu sunt aceleaşi pentru toţi! Acesta pe pielea oamenilor… care aşteaptă o justiţie corectă… Nu fiţi dejamăgit, viitorul va fi altfel, vorba istoricului Lucian Boia! Se schimbă sub ochii oamenilor, rapid,nemilos, brutal. Aceasta este generaţia care va intra în cel de al treilea război mondial, e bine aşa, nu va simţi durerea, nu va şti ce este moartea… Când o va întâlni, va fi prea târziu… Sunt lucruri care scapă oamenilor de ştiinţă, dar se întâmplă!

    • Vom intra în cel de-al treilea război mondial?
      Noi, generația noastră?
      Care mai precis?
      Că în același timp trăiesc pe pământ vreo 4 generații în mod concomitent.

      Sunt convinsă că nu generația tânără a decis vreodată necesitatea unui război. De fapt, dacă ne uităm puțin în istorie vom constata că generația cea tânără era trimisă să se ucidă unii cu alții, între ei, pe când generațiile mai în vârstă ședeau acasă – cică coordonând lupta din spatele pericolului direct. Generația tânără fiind pionii pe tabla de șah a generațiilor mai în vârstă care cică se tem de un al treilea război mondial.

      Eu zic că niciodată frica nu a fost motiv legitim pentru restricții apriorice și încălcări de drepturi fundamentale. Dar e „frumos” să încalci drepturile generației tinere pe motiv că generația tânără e vai ș-amar și musai trebuie verificată la sânge de generațiile mai în vârstă. După cum se vede, ador dihotomia asta dintre generații, și mai ales persoanele care vorbesc în numele lor. E o discuție constructivă în mod evident.

      • Constantin STANCU spune:

        Am pus accentul pe ruptura dintre generaţii, este un concept sociologic acceptat. Războiul nu se datorează unei generaţii, el se declanşează când există condiţiile obiective. În gena omului este înscrisă şi autodistrugerea, ne place nu ne place, asta e! Este demonstrat ştiinţific. Există o dreptate pe care magistratul caută să o aplice, să o motiveze, să o cerceteze, dar există şi un adevăr absolut spre care tindem. Distanţa dintre cele două crează tensiune între oameni. Există mai multe megatendinţe care modelează lumea, indiferent de ce vor oamenii!! În Europa este un război hibrid, ne place sau nu, e altă chestie. Atenţie la megatendinţe… Despre aceste lucruri scriu oameni importanţi: Alvin Toffler sau Lucian Boia, la noi… Prin anii 1517 şi următorii Europa centrală a intrat în război, cu Biblia pe masă… Fără să o dorească, fără să ştie ce se întâmplă… Nu priviţi acest lucru ca un aspect personal, e vorba de globalizare… De mişcările din societate în care sunt prinşi şi magistraţii, mă rog, juriştii…

  3. Mihai BULUGEA spune:

    MODERAT

    „Şi sunt totuşi mulţumit de reacţia persoanei respective care, atât mie cât şi celorlalţi care citesc elucubraţiile respective, ne formează convingerea că membrii comisiei de interviu nu s-au înşelat.”

    Sunt mandru ca, desi sunt aici jos, mi se „induce” convingerea cum ca am aceeasi reactie ca marele critic de imbulinatori, de-acolo de sus, de unde se pun etichete in cunostinta de cauza. Murdar.

    • Mihai BULUGEA spune:

      Pentru ce „Moderat”? KO gramatica? Cititi textul ca va convingeti. Am inteles, apelativul, dar in rest? Semnat cu numele meu, nu vad care e problema. Mult mai urat a jignit domnul Danilet in ce-a postat.

    • Amelia FARMATHY spune:

      Nu sunteti jos, …sunteţi doar la început de drum, însă nu vă pot spune că nu ar fi cazul să fiţi descurajat. Dimpotrivă, din păcate.
      Un drum pe care, dacă aş fi confruntată cu aceleaşi teste, eu nu cred că aş mai atinge decât cu greu un 70 de puncte.
      La fel stă treaba şi cu cel care va zice că nu e de ajuns, nu vă lăsaţi amăgiţi de tonul, cum să zic politicos, a, da, de tonul „vocaţional”.
      E, până la urmă, mult mai uşor să concepi texte-grile, când ştii că nu mai trebuie să şi le rezolvi, în condiţii de concurs, pe ale altora.
      Daţi grilele acestea, din zilele de astăzi, din ultimi ani, juzilor în activitate şi procurorilor şi veţi avea (sa nu) mari surprize.
      Şi e normal să fie aşa, pentru că, în timp, unele aspecte se mai uită, mai ales dacă în practică nu sunt frecvent întâlnite, însă la „început de drum” trebuie să fie „visate”.
      De aici şi până a socoti că nu e „suficient” să îmbulinezi, vorba doamnei de mai jos(plin de umor trist comentariul domniei sale) e cale lungă şi, din fericire pentru autor, doar cu dus, nu şi cu întors, căci tare mi-ar plăcea să îl văd la îmbulinat căsuţe făcute de alţii, că, la interviu, chiar cred că ar lua zece cu felicitări, strâns de mâini etc.
      La cât Bangalore a tradus (şi comentat, bine, de altminteri, măcar se mai diluează plictisul lecturii), e imposibil să nu strălucească.
      Poate, cine ştie, într-un viitor nu prea îndepărtat, la vreun concurs serios pentru obţinerea gradului de judecător de curte.
      Dar,credeţi-mă, mai e muult până departe în privinţa obţinerii gradului de jude de curte, dacă, evident, nu ar exista propunerea aceea absolut ticăloasă referitoare la „evaluarea” hotărârilor şi, dacă nu mă înşel, la renunţarea la partea de „teorie” din cadrul concursului de promovare, adică, da, aţi ghicit, taman la grile.
      Că aistea sunt, în realitate, cele mai grele.
      Şi nu „ne place” ce e cu adevărat greu, căci suntem, nu-i aşa, unii dintre noi, strict… vocaţio-nali.
      Felicitări celor care dovedesc, acolo unde contează, adică „la buline”, că ştiu carte, dar, dacă sistemul nu se schimbă (şi nu se va întâmpla prea curând), trebuie să ia meditaţii din Bangalore ca să spere că vor reuşi. Cândva.
      Păcat, aşa se pierd oameni valoroşi şi rămân cei buni de gură.

  4. Dana DUMITRESCU spune:

    „Să ÎMBULINEZE cerculeţe la testele-grilă”!!!
    Dar câtă subtilitate în text!
    Dar cât respect pentru candidații care trec acele grile!
    Păi înseamnă că acest tovarăș ar trebui să-și intituleze cărțile și lucrările despre admiterea la INM/magistratură (alea întocmite pe timpul şi pe resursele dumisale, inclusiv financiare și dintre care unele au chiar și preț) conform ideilor pe care le exprimă, adică: „Teste pentru îmbulinarea grilelor pentru admiterea în magistratură”.
    „Interviu de verificare a motivaţiei”(sic!!!). Cu întrebarea (bineînțeles, adresată de mari specialiști în ale „vieții dreptului” și în aprecierea „vieții”, în general): De ce vrei să te faci magistrat? Răspuns: Pentru că doresc să fac dreptate.
    E ca la concursurile de miss.

    • Doamna Dumitrescu,

      Se pare că în România, orice faci, nu faci bine.

      Dai examene grilă – și le treci fluierând? E clar că nu este suficient, că doar sunt niște examene-grilă, nu examene care să verifice într-adevăr maniera de motivare a unei decizii judecătorești, persuasiune, spirit justițiar, etc. Deci tot nu ești destept.

      Dai examene grilă – și nu le treci? Nu ești deștept iar.

      În alte cuvinte, orice faci, ești supus arbitrariului și tot timpul se poate argumenta că nu ai „o gândire deșteaptă”.

  5. Eugen HURUBA spune:

    Sunt și eu de acord că proba interviului generează aprecieri încărcate cu un grad maxim de subiectivism. Ideal ar fi să se evite interviul pentru departajare, în orice situație, în orice examen, cu atât mai mult la examenele de admitere în anumite profesii. Dar, dacă înlăturarea interviului nu este posibilă, atunci acesta poate fi organizat la început, pentru ca de acesta să nu depindă hotărâtor finalitatea examenului. Sigur, se va argumenta că este mult mai greu să intervievăm 3.300 de candidați, decât 280. De acord. Atunci, să găsim soluții. Este dezarmant, pentru absolvenții noștri, ca după o perioadă de sacrificii, dedicată doar studiului, obținând rezultate foarte bune, să fie „sortați” în urma acestei probe.

  6. Lavinia Gabriela BARBU spune:

    De principiu, nu este normal ca proba interviului sa fie ultima. Doar pentru promovare la ICCJ mai exista o astfel de proba, finala, de natura a influenta dramatic rezultatele tuturor celorlalte probe anterioare. In plus, proba nu se poate contesta ori controla in vreun mod.
    Nu cunoastem cine si cu ce motivatii si in baza carui temei legal, constitutional s-a propus si introdus de catre INM in regulament aceasta ordine a probelor. Ar trebui eliminat sau in cel mai rau caz organizat ca proba initiala. Fara a contesta profesionalismul, corectitudinea comisiei de interviu, examinarea, in ansamblu, ar trebui sa ofere o imagine publica credibila prin transparenta si logica organizarii, evitarea pe cat posibil a suspiciunilor de subiectivism, proba interviului fiind in esenta „subiectiva”, rezultat al aprecierii mai multor oameni, cu viziuni si mentalitati distincte. S-ar evita si efortul enorm de a studia, pt. a fi eliminat la un interviu, desi la primele doua probe, extrem de dure, se obtine punctaj bun sau foarte bun. Intrebarile se pot include intr un test scris sau chiar ca un capitol aparte in cadrul probei rationamentului, cu barem si punctaj public. Este normal ca o diferenta semnificativa intre punctajul celor doua probe, foarte relevante, si punctajul foarte mic la interviu, eliminatoriu, sa nasca suspiciuni. Prin urmare exista parghii de a se corecta aceste probleme de sistem, daca coexista cu vointa decidentilor.

  7. Cu cât dispreţ caracterizaţi munca – poate de ani – a candidaţilor ca fiind o simplă încercuire de cerculeţe la testele-grilă! Articolul este MODERAT pentru un judecător care mai este şi membru al Consiliului Superior al Magistraturii.

    • Claudiu RĂDUCANU spune:

      Perfect de acord. Se pare ca decenta si bunul simt s-au pierdut pe undeva pe drum. Eu zic sa eliminam celelalte probe si sa ramana doar interviul, astfel incat domnul care a scris articolul, de altfel un domn de o deosebita calitate morala, sa aleaga dumnealui direct, potrivit unor criterii proprii, cine trebuie sa devina magistrat si cine nu. Oricum anul asta, in esenta, cam asta s-a intamplat.

      • Multumesc pentru aprecieri.
        Sa stiti ca nu va impartasesc opinia. Cei care vor sa devina magistrati trebuie sa fie si destepti (asta verificam prin cunostintele de drept pe care le detin), si inteligenti (asta verificam prin testul timp LSAT), si conectati cu societatea si sa inteleaga ce e integritatea (asta verificam prin interviu), si sanatosi fizic (asta verificam prin examinare medicala), si sanatosi mintal (asta verificam prin testul psihologic) si fara probleme in trecutul lor (asta verificam prin mijloace publice si altele specifice).
        Toate sunt eliminatorii. Eu nu aleg pe nimeni si nici nu intentionez acest lucru – de asta se ocupa o comisie complexa.

  8. Claudiu RĂDUCANU spune:

    Ce s-a intamplat anul acesta cu proba interviului este pur si simplu revoltatator. De principiu, nu vad cum ai putea sa elimini direct la proba interviului, candidati care au trecut de primele doua probe. Ma intreb cat de mari sa fie carentele in comunicare, sinteza, exprimare, cultura generala si ce sa mai urmareste, ca se le dai nota in asa fel incat sa ii elimini din concurs la interviu. Cunosc doi oameni care au primit sub nota 7 care au experienta de viata si profesionala si nu vad nicio explicatie rezonabila pentru care sa merite sa ia nota de eliminare. Cine a trecut prin proba rationamentului logic stie ca este extrem de dificila si presupune anumite calitati. Practic nu se poate spune ca intra in sistem oameni care invata mecanic, pentru ca proba rationamentului logic ii elimina. Apoi exista un test psihologic, de asemenea destul de complex.

  9. Dana DUMITRESCU spune:

    Desigur ca asa este, d-na Mihaela Mazilu-Babel, si ati surprins, ca intotdeauna, excelent situatiunea.
    Dar eu imi pun nadejdea in voinicii neamului (surveniti de la Bangalore, dar dupa ce au intrat in magistratura fara interviu motivational; de aia se si simt nevoiti sa ia atitudine).
    De unde si expresia: „Ai nostri ca brazii…”
    Dar lasand pamfletaria (cum suna!), caci ce alta interpretare nu se poate da „imbulinarii” exprimate de un membru, marcabil bineinteles, al CSM, care „la siguranta” a imbulinat si el (la greu) pentru a intra in convenabilul (mai ales pentru alesii viitori vesnic nepracticieni ai magistraturii) si „motivationalul” sistem minunat al magistraturii, sunt de acord in totalitate cu d-na A. Farmathy.
    Cadindatii „nemotivati motivational” nu trebuie sa dispere, desi e frustranta povestea pe moment. Personajele astea „trecute prin viata”, „motivate motivational”, vor disparea in timp, cum e si firesc.
    Si are extreeem de maaaaaare dreptate d-na A.F. Astia nu ar lua 70 de pcte la un test incognito (nu e vorbe de E. Barbu). Sa isi dea gradele profesionale anumiti „trecuti prin motivationari” de orice fel. Ca ii fac praf ceilalti magistrati concurenti „nevocationali”. Si e gata tambalaul. Cine stie, o deveni chiar constitutional.
    Oricum, eu urmaresc sa nu fiu cenzurata pe acest site (vorba alora din BD: noi urmarim sa nu fim urmariti).

  10. Constantin STANCU spune:

    Nu trebuie renunţat la test. Magistratul mereu testează şi generează nedreptate pentru una din părţile din dosar. Când nemulţumirile ajung la un punct de tensiune, apare revolta împotriva sistemului. Un magistrat are de rezolvat litigii în care sunt imlicate bănci, organele fiscale, etc. S-ar putea ca banca să-i declare creditul scadent pentru toată suma. Fiscul s-ar putea să-i verifice toată averea. Sunt teste în viaţă… Testul, chiar subiectiv, face parte din viaţă. Aceste teste reflectă viziunea unor persoane despre ce înseamnă să fi magistrat într-un anumit sistem, într-un anumit timp bine determinat. Poate, prin timp, regulile se vor schimba… Oamenii vin şi pleacă…

  11. Victor CALIANU spune:

    Domnule Danilet,

    Observ ca va lansati intr-o frenetica aparare a sistemului de examinare, „aparare” care doar ridica noi semne de intrebare:

    1. „o comisie de specialişti i-a spus că anul acesta nu se încadrează în profilul magistratului”

    Ce este acest mistic „profil al magistratului”? Un set de trasaturi de caracter stabilite, in secret, de comitete si comitii, pe care trebuie sa fi avut norocul sa le dobandesti de-a lungul vietii, doar pentru a afla daca le ai sau nu abia cu ocazia sustinerii probei?

    Mi se pare o aparare bazata integral pe bulversare cu termeni obscuri, netransparenti si nedefiniti.

    2. „Mi se pare inadmisibil ca unii licențiați în drept să nu aibă un minim de cunoştinţe generale pe care ar fi trebuit să le dobândească cel mai târziu în clasa a XII-a şi în anul întâi de facultate.”

    Sa inteleg ca unul din multele scopuri ale interviului de ~15 minute este sa verifice cunostintele generale ale candidatului? Drept urmare, singura solutie a unui candidat este sa aiba TOATE cunostintele generale, pentru a evita riscul sa-i fie pusa o intrebare la care nu cunoaste raspunsul (cata cultura generala sa verifici in timpul interviului?). S-a intamplat sa nu stii? Incult! Sau exista, precum la punctul 1, o lista exhaustiva a informatiilor de cultura generala ce TREBUIE stiute, in proportie de 100%, de candidat?

    3. „dincolo de dezamăgirea pe care o simt în faţa unei astfel de reacţii care nu are a face cu vreo contestaţie raţională”

    Imi puteti detalia, domnule Judecator, procedura pe care un candidat trebuie sa o urmeze pentru a contesta proba interviului si modul in care ar putea, vreodata, sa fie demonstrata partinirea sau eronata apreciere a comisiei? Sau admitem ca interviul reprezinta o apreciere 100% subiectiva a unui set de persoane, caz in care interviul devine o simpla loterie de „potrivire” intre candidat si fiecare membru al comisiei?

    4. „Mi se pare inadmisibil ca într-o reacţie publică şi chiar pe forumurile virtuale de discuţii să nu ştii să scrii corect gramatical” + „apărător al drepturile omului” + „cei care susţin interviul sunt un număr dublu decât locuri vacante.”

    Daca postarile pe internet si in retelele de socializare ar fi un bun si obiectiv indicator cu privire la gramatica si vocabular, haideti, pentru consecventa (consecventa e mereu buna), sa va aplicam si dumneavoastra acelasi rationament. Drept urmare, singura intrebare ce ar urma logic este „cum ati scris hotarari si rechizitorii?”.

    5. „Ar trebui să dezbatem la modul cel mai serios chestiuni precum <> şi <>”

    Sigur, dar asta nu inseamna ca nu mai putem (sau ca n-ar mai trebui) sa dezbatem cu privire la modalitatea de examinare.

    • Mihai BULUGEA spune:

      Va raspunde la Maruta. Sau daca pierdeti poate il prindeti la Capatos!

    • 0. Nu apăr neaparat sistemul de examinare actual, care poate fi modernizat. Ci solicit criticilor să aducă argumente solide pentru modificarea lui. În cele ce urmează o să vă răspund la fiecare argument adus de dvs, care mi-au făcut impresia că nu ştiţi prea multe despre interviul de care se discută.

      1. Acest profil al magistratului este o hotărârea a CSM aprobată încă din 2006. Ea este publică şi identificabilă cu un simplu search pe google. Pentru cei interesaţi de acest concurs am făcut pe timpul şi resursele mele un site http://www.admiterejustitie.ro. După cum vedeţi nimic mistic sau netransparent.

      2. Interviul nu durează 15 min. Acelaşi site pe care l-am indicat mai sus cuprinde şi Metodologia aplicabilă de trei ani de zile. Ci siguranţă candidaţii ştiu de ea, se publică şi pe site-ul oficial al INM când se anunţă concursul.
      Dacă observaţi, interviul nu are ca obiectiv verificarea cunoştinţelor generale. Ci urmăreşte trei chestiuni pe baza unei discuţii ce pleacă de la subiecte generale: de ex, când întrebi un candidat cine e suveran în România şi îţi răspunde că i-a uitat numele, parcă ridici din sprâncene. Dar cînd îţi spune că eroul său este Spiderman pentru că atunci când era mic îşi lua pelerina şi se arunca de pe dulap, atunci parcă te strânge cumva stomacul realizând că în faţa ta este cineva care a trecut deja prin două probe.
      Dar doriţi neaparat o listă cu bibliografia pe baza căreia se discută, vă pot da: obiectele studiate în clasa a XII-a la Liceu şi cele din anul I-IV la Facultatea de Drept.

      3. Interviul nu poate fi contestat, acest aspect este scris în Regulamentul de admitere pe care îl găsiţi în acelaşi loc indicat mai sus. Şi în acelaşi Regulament scrie şi despre ce înseamnă validarea de către Plenul CSM a acestui concurs şi unde anume se poate interveni cu o contestaţie.

      Mai trebuie să ştiţi că un interviu nu este o probă cu întrebări şi răspunsuri dinainte stabilite. Ci este o discuţie în care 5 oameni cu experienţă îşi dau seama dacă cel din faţa lor are un anumit potenţial despre care vorbeşte şi legea, şi Regulamentul, şi Profilul, şi Standardele internaţionale aplicabile. Subiectivitatea este diminată prin numărul celor din comisie ale căror note se contopesc într-o medie.

      4. Perfect de acord cu standardul impus. Eu sunt dispus să învăţ. Unde am greşit corectez fără vreo problemă. Dar o observaţie: un judecător nu scrie rechizitorii. Cât despre hotărârile mele, pe cele mai interesante le puteţi citi aici http://www.cristidanilet.ro/continut/hotarari-judecatoresti

      5. Dezbatem, dar dacă avem argumente, nu ironii. Atacurile personale nu ţin loc de argumente factuale. Deocamdată nu am găsit la cele spuse de dvs ceva consistent şi la obiect.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.