Luiza-Cristina Gavrilescu: O analiză a conformității legii române a insolvenței personale cu recomandările Comisiei europene sub aspectul reglementării eliberării de datorii a debitorului
14 octombrie 2015 | Alexandra-Adriana DOBRIȘAN
A se vedea dezbaterile juridice A(m) scăpat! Se deschide insolvența persoanei fizice! din 8 iunie 2015, Insolvența persoanei fizice, locul unde partenerul debitorului este înrudit cu creditorul din 29 septembrie 2014 [DEZBATERI.JURIDICE].
Asist. univ. dr. Luiza-Cristina Gavrilescu a publicat, în Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 7/2015, articolul intitulat „O analiză a conformității legii române a insolvenței personale cu recomandările Comisiei europene sub aspectul reglementării eliberării de datorii a debitorului”.
Întreprinderile sunt alcătuite, bineînțeles, din persoane fizice. Cu toate acestea, ele funcționează ca un tot unitar, ceea ce înseamnă că atât riscurile, cât și beneficiile sunt împărțite între membrii acestora, oricare ar fi denumirea sub care ar fi cunoscuți, în funcție de tipul de întreprindere. Acesta este motivul pentru care, în caz de insolvență, varianta cea mai puțin dezirabilă constă, până la urmă, doar în posibilitatea de a ajunge în faliment, ceea ce se traduce, mai departe, prin încetarea activității întreprinderii. Situația persoanelor fizice, pe de altă parte, este cu totul alta, implicând mai multe aspecte ce trebuie luate în calcul. În cele din urmă, omul trebuie să supraviețuiască, indiferent de cuantumul datoriilor acumulate și de posibilitatea, reală sau nu, de a le achita. În sprijinul acestora a fost adoptată Legea nr. 151/2015 privind insolvența persoanelor fizice. Chiar acesta să fie, oare, obiectivul scontat de legiuitor? Este această lege în acord cu reglementările europene sau dimpotrivă?
Comisia europeană a formulat un ansamblu de Recomandări, într-o încercare de a uniformiza legislațiile statelor membre în materie de insolvență. În principiu, Recomandarea face referire la procedura insolvenței aplicabilă întreprinderilor, însă nu este exclusă posibilitatea instituirii acesteia în favoarea persoanelor fizice. Mai mult, majoritatea statelor membre au reglementat în domeniul insolvenței persoanelor fizice, deci, România nu face nicidecum notă discordantă. Totuși, este de remarcat faptul că, prin adoptarea Legii insolvenței persoanelor fizice, România nu urmează chiar liniile directoare trasate de Comisie, întrucât finalitatea acestei reglementări pare să fie tot acoperirea, în procent cât mai mare, a datoriilor acumulate de debitorii consumatori. Prin prezentarea celor trei tipuri distincte de insolvență, autorul articolului ilustrează chiar această turnură neplăcută.
Legislația românească ilustrează trei modalități de deschidere a procedurii insolvenței persoanelor fizice. Fiecare dintre acestea presupune îndeplinirea cumulativă a unor condiții de eligibilitate (privind acesul la procedura insolvenței), precum și a unor condiții de bonitate (garantează eliberarea de datoriile reziduale). La rândul lor, condițiile de eligibilitate pot fi condiții generale, în primul rând, dar și speciale. Condițiile generale sunt următoarele: debitorul trebuie să fie o persoană fizică particulară; domiciliu sau reședința acestuia trebuie să fie în România; debitorul să fie de bună-credință; starea de insolvență să se fi instalat deja, iar nu să fie iminentă; creanțele să fi fost contracate pentru nevoi personale ale debitorului sau ale familiei acestuia și, nu în ultimul rând, este stabilită o valoare prag a creanței de cel puțin 15 salarii minime pe economie.
Așa cum s-a precizat, există trei tipuri de insolvență aplicabilă consumatorilor. Prima dintre acestea este procedura de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor. Pentru a deveni incidentă, este necesară îndeplinirea unor condiții speciale: situația financiară a debitorului să nu fie iremediabil compromisă; totalul creanțelor ce pot fi acoperite să îl depășească pe cel care ar fi putut fi obținut în cazul lichidării bunurilor datornicului și să fie superior valorii bunurilor urmăribile, iar debitorul în cauză nu poate să dețină bunuri din a căror valorificare să poată fi acoperit întregul pasiv sau să reprezinte mai mult decât valoarea prag. Procedura judiciară de insolvență prin lichidare de active presupune, în primul rând, să nu fi putut fi deschisă prima variantă prezentată a insolvenței. În plus, situația financiară a debitorului trebuie să fie iremediabil compromisă. Ultima posibilitate este constituită din procedura simplificată de insolvență: să fi fost atinsă vârsta standard de pensionare sau să își fi pierdut total sau măcar parțial capacitatea de muncă; să nu existe bunuri sau venituri urmăribile, iar valoarea însumată a datoriilor să fie de cel mult 10 salarii minime pe economie. Cât privește condițiile de bonitate, este de observat faptul că debitorul este eliberat de datoriile reziduale numai la cerere și exclusiv într-o perioadă de 1, 3 sau chiar 5 ani. În plus, momentul de la care se calculează aceste termene este de la data închiderii procedurii, și nu de la data deschiderii, cum este cazul în restul legislațiilor europene.
În concluzie, pe fondul criteriilor enunțate, a perioadei relativ îndelungate în care se prescriu datoriile, autorul articolului evidențiază faptul că interesul debitorilor consumatori nu este neapărat satisfăcut prin această nouă reglementare. Ceea ce este și mai grav este că, în unele situații, se poate ajunge chiar la agravarea situației debitorului, respectiv la imposibilitatea creditorilor de a-și mai recupera creanțele.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
