achiziţii publice, afaceri transfrontaliere, arbitraj, asigurări, BANKING, concurenţă, construcţii, contencios administrativ, contravenţii, cyberlaw, data protection, drept civil, drept comercial, drept constituţional, DREPT PENAL, DREPTUL FAMILIEI, dreptul muncii, dreptul sportului, dreptul UE, energie, executare silită, fiscalitate, fuziuni & achiziţii, health & pharma, infrastructură, INSOLVENŢĂ, jocuri de noroc, LITIGII, media & publicitate, mediere, piaţa de capital, PROCEDURĂ CIVILĂ, proprietate intelectuală, protecţia consumatorilorprotecţia mediului, SOCIETĂŢI, telecom
 
Drept comercial
DREPT COMERCIAL 2017
3 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Daune cauzate de un accident auto. Stabilirea competenței în favoarea Tribunalului Specializat Cluj

16 octombrie 2015 | Claudiu-Octavian ULICI
DREPT PENAL

Conform unei decizii pronunțate în 2015 de CURTEA DE APEL CLUJ Secția I civilă, citate în lucrarea mea ”RAPORT DE DREPT ULICI. CURTEA DE APEL CLUJ Secția I civilă. DECIZII RELEVANTE TRIMESTRUL II 2015”, dacă litigiul pe fond este unul care implică un profesionist, competența soluționării cauzei aparține Tribunalului Specializat, dar se va ține seama și de valoarea obiectului litigiului, conform art. 94 pct. 1 lit. j) coroborat cu art. 95 alin. 1 CPC.

Decizia este citată: ”59/F CCJ civ. I 2015”, adică hotărârea nr. 59, pronunțată pe fond de CURTEA DE APEL CLUJ Secția I civilă în 2015.

Precizez că Decizia este definitivă și obligatorie pentru toate instanțele, ceea ce înseamnă că nu se poate pronunța o soluție contrară decât de către o altă Curte de Apel și numai dacă acea instanță va motiva poziția sa contrară. În acest caz, putem discuta de un reviriment jurisprudențial.

Cauza citată formează așadar un precedent, dar acesta, pentru a fi funcțional, trebuie să fie înscris într-o culegere de decizii a instanței chemate să se pronunțe definitiv. Mecanismul precedentului, pe de o parte, este stabilit prin lege, iar pe de altă parte, este și o chestiune ce trebuie încadrată doctrinar. Precedentul reprezintă rezultatul unei munci juridice relevante, anterioare, constituind fundamentul oricărei comunicări profesionale juridice, iar aserțiunile particulare vor trebui surclasate de acesta. Precedentul este de un real folos profesionistului, căci noua decizie va fi scutită de rediscutarea unor chestiuni ce au fost anterior just stabilite. Precedentul mai este de un real folos politicianului, căci numai plecând de la acesta, ca și constanță, poate fi pornită o evoluție normativă. Precedentul, însă, poate fi transpus în practică numai dacă va fi inclus în culegeri oficiale sistematizate.

Daune cauzate de un accident auto. Stabilirea competenței în favoarea Tribunalului Specializat Cluj. 59/F CCJ civ I 2015

ÎN FAPT

1. Prin sentința civilă, Tribunalul Specializat a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului. Tribunalul Specializat Cluj a reținut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a chemat în judecată pârâta-societate de asigurare şi pe intervenientul forțat, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâta-societate de asigurare la plata unei sume în lei la cursul BNR din ziua efectuării plății, cu titlu de daune morale, la plata unei sume daune materiale, la plata penalităților de 0,1 % pe zi calculate începând cu data avizării producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată, prin cererea de despăgubire şi până la plata efectivă a întregii sume datorate, precum şi la plata cheltuielilor de judecată. Faptul că litigiul se poartă între „profesionişti” nu atrage competența materială de soluționare a acestuia de către Tribunalul Specializat, neexistând vreo normă de procedură care să prevadă faptul că litigiile dintre „profesionişti” trebuie să fie judecate de către această instanță specializată. Categoria „profesioniştilor” nu este identică şi nu poate fi confundată cu cea a foştilor comercianți, o extindere a competenței, prin analogie, considerând că automat toate litigiile purtate între „profesionişti” trebuie soluționate de către instanțele specializate, foste comerciale, neputând fi făcută.

2. După înregistrarea dosarului pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanta a depus la dosar Note scrise, prin care a invocat excepția necompetenței Tribunalului Cluj. Prin sentința civilă, Tribunalul a admis excepția necompetenței sale materiale și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Specializat.

DIFERENDUL

3. Dacă litigiul de fond este unul care implică un profesionist, societate de asigurare, este competent eventualul Tribunal Specializat sau, după intrarea în vigoare a actualului Cod Civil, competența este a Tribunalului?

SOLUȚIA 

4. Dacă litigiul pe fond este unul care implică un profesionist, competența soluționării cauzei este a Tribunalului Specializat, dar se va ține seama și de valoarea obiectului litigiului raportat la art. 94 pct. 1 lit. j) coroborat cu art. 95 alin 1 CPC.

MOTIVAREA

5. Analizând conflictul negativ de competență, Curtea reține că raportul juridic dintre părți s-a născut anterior intrării în vigoare a actualului Cod civil, astfel că sunt aplicabile prevederile din Codul civil abrogat şi ale Codului comercial abrogat.

6. Prin înființarea Tribunalului Specializat, acesta a preluat, potrivit dispozițiilor art. 37 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială (în prezent, după data de 1 octombrie 2011, și litigiile dintre sau cu profesioniști).

Conform art. 3 alin. 17 din Codul comercial – abrogat, asigurările constituie fapte de comerț, astfel încât competența soluționării cauzei, raportat şi la criteriul valoric astfel cum este prevăzut de art. 94 lit. j) coroborat cu art. 95 alin. 1 CPC, este Tribunalul Specializat.

Întrucât în materia competenței sunt aplicabile dispozițiile de drept material reglementate de Codul comercial, raportat la data săvârşirii faptei cauzatoare de prejudiciu, aspectele dezbătute de judecătorul fondului referitoare la litigii între profesioniști sunt lipsite de relevanță.

Texul integral, așa cum este acesta reprodus de ”CURTEA DE APEL CLUJ Secția I civilă. DECIZII RELEVANTE TRIMESTRUL II 2015”:

„22. Competența materială. Daune morale ca urmare a producerii unui accident auto. Stabilirea competenței în favoarea Tribunalului Specializat Cluj

Curtea de Apel Cluj, Secția I-a civilă, sentința nr. 59/F din 3 aprilie 2015

Prin sentința civilă nr. 2675/2014, Tribunalul Specializat Cluj a declinat competența de soluționare a cererii formulate de către reclamanta T. M. L., în contradictoriu cu pârâții L. M. D. I. şi S.C. A.R.A. S.A., în favoarea Tribunalului Cluj.

Tribunalul Specializat Cluj a reținut următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 27 mai 2014, la Tribunalul Specializat Cluj, reclamanta T. M. L., cu domiciliul în Cluj-Napoca, i-a chemat în judecată pe pârâta SC A.R.A. SA, cu sediul în Bucureşti şi pe intervenientul forțat L. M. D. I., cu domiciliul în Cluj-Napoca, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 75.000 euro în lei la cursul BNR din ziua efectuării plății, cu titlu de daune morale, la plata sumei de 6.690,97 lei daune materiale, la plata penalităților de 0,1 % pe zi calculate începând cu data de 24 ianuarie 2014, data avizării producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată, prin cererea de despăgubire şi până la plata efectivă a întregii sume datorate, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din data de 20 octombrie 2014, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale de judecare a cauzei, reclamanta şi pârâta opunându-se admiterii acestei excepții.

 Analizând excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, ce trebuie tratată cu prioritate față de celelalte chestiuni supuse analizei judecătorului, instanța a admis-o, conform art. 132 N. C. proc. civ. şi a dispus trimiterea dosarului spre soluționare Tribunalului Cluj, pe raza teritorială a căreia îşi are sediul pârâta, acțiunea având ca obiect o cerere în pretenții de 75.000 euro, daune morale.

Aşa cum se deduce din prevederile art. 94 pct. 1 lit. j şi art. 95 C. proc. civ., tribunalele sunt competente să soluționeze cererile în materie civilă cererile având o valoare de peste 200.000 lei.

Faptul că litigiul se poartă între „profesionişti” nu atrage competența materială de soluționare a acestuia de către Tribunalul Specializat Cluj, neexistând vreo normă de procedură care să prevadă faptul că litigiile dintre „profesionişti” trebuie să fie judecate de către această instanță specializată. Instanță specializată fiind, Tribunalul Specializat Cluj nu poate soluționa decât acele cauze ce îi sunt expres date de către legiuitor spre competentă soluționare. Categoria „profesioniştilor” nu este identică şi nu poate fi confundată cu cea a foştilor comercianți, o extindere a competenței, prin analogie, considerând că automat toate litigiile purtate între „profesionişti” trebuie soluționate de către instanțele specializate, foste comerciale, neputând fi făcută. La stabilirea competenței materiale, nu se poate aplica vreo analogie, normele ce reglementează această materie trebuind să fie exprese şi de strictă interpretare. Nu există nicio normă legală care să prevadă că fostele instanțe comerciale se transformă în instanțe „profesioniste”, practic toate textele de lege ce se refereau la competența instanțelor comerciale față de raporturile dintre comercianți fiind căzute în desuetudine, odată cu dispariția „dreptului comercial”, ca ramură distinctă a „dreptului civil”.

La momentul reorganizării fostelor tribunale comerciale în „tribunale specializate” (fără a se preciza o nouă specializare în vreun act normativ apărut ulterior acestei reorganizări), este evident că, în lipsă de dispoziții contrare, aceste noi tribunale au preluat spre competentă soluționare categoriile de litigii pe care le aveau deja în competență. Or, odată cu dispariția ramurii dreptului comercial (fără a fi pus ceva în loc printr-un act normativ expres), normele legale ce dădeau în competența generală a fostului tribunal comercial, acum specializat, litigiile având o natură comercială, dacă nu pot fi considerate ca fiind abrogate, sunt cel puțin căzute în desuetudine. A aprecia competența materială de soluționare a cauzei raportat la numărul de dosare pe care instanțele îl au de soluționat este ajuridic şi total lipsit de sens. Mergând cu această argumentație până la capăt, ar putea fi susținută şi teza că fostele instanțe comerciale nu trebuie să soluționeze litigiile dintre profesionişti tocmai datorită încărcăturii mai mari a acestora față de instanțele civile, de drept comun, fiind evident, aşa cum s-a arătat, că sfera relațiilor dintre „profesionişti” este mult mai largă decât sfera relațiilor dintre comercianți.

După înregistrarea dosarului pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanta a depus la dosar Note scrise, prin care a invocat excepția necompetenței Tribunalului Cluj.

Prin sentința civilă nr. 140/6.03.2015 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr. 672/1285/2014, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj şi în consecință:

S-a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta T. M. L., în contradictoriu cu pârâta S.C. A.R.A. S.A. şi intervenientul forțat L. M. D. I., în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență.

S-a dispus trimiterea dosarului la Curtea de Apel Cluj, pentru regulator de competență.

Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj, instanța a admis-o, pentru considerentele ce urmează:

Raportul juridic dintre părți s-a născut la data de 1 iunie 2011, anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, astfel că sunt aplicabile prevederile vechiului Cod civil şi ale Codului comercial.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei S.C. A.R.A. S.A. la plata de despăgubiri, întemeindu-şi pretențiile pe un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă RCA şi pe prevederile Legii nr. 136/1995.

 Potrivit art. 3 pct. 17 din Codul comercial, asigurările constituie fapte de comerț.

Aşadar, instanța a constatat că prezentul litigiu are natură comercială.

Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale […].

Potrivit art. 37 din acelaşi act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate [….]. Tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.

Prin înființarea Tribunalului Comercial Cluj, acesta a preluat, potrivit dispozițiilor art. 37 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent şi litigiile dintre sau cu profesionişti.

S-a reținut în acest sens faptul că, deşi criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material şi-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului Cod civil ori ale Legii nr. 71/2011 de punere în aplicare a acestuia nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia „activităților de producție, comerț sau prestări de servicii” (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuieşte expresiile „acte de comerț”, respectiv „fapte de comerț”) de celelalte litigii care implică profesionişti în alte materii şi conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate.

Dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ şi nu limitativ, prevăzând posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv şi mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale şi a altor societăți, cu sau fără personalitate, împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare şi alte instrumente financiare.

Este real că prin art. 19 din Legea nr. 71/2011 a fost abrogat art. 2 pct. 1 lit. a C. proc. civ. care stabilea în favoarea tribunalelor cererile în materie comercială al căror obiect este de peste 100.000 lei şi astfel, aparent, soluționarea cauzei ar reveni tribunalului civil.

Cu toate acestea, soluția care rezultă din interpretarea art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din acelaşi act normativ, conform topografiei textului, este cea contrară.

Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeş, Cluj şi Mureş se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeş, Cluj şi Mureş, în condițiile art. 226. Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 228 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.

Tribunalele comerciale Argeş, Cluj şi Mureş au fost reorganizate ca tribunale specializate prin Hotărârea CSM nr. 654 din 31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale, prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care îşi au sedii curți de apel.

Deşi Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură „comercială” era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 şi art. 56 din Codul comercial din 1887.

În consecință, instanța a apreciat că nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.

Având în vedere considerentele şi dispozițiile legale expuse, instanța a admis excepția invocată şi în baza art. 132 NCPC a declinat competența în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

Văzând şi dispozițiile art. 133 şi 134 din Codul procedură civilă, instanța a constatat existența conflictului negativ de competență între cele două tribunale de pe raza Curții de Apel Cluj şi a înaintat dosarul acestei din urmă instanțe, în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Analizând prezentul conflict negativ de competență născut între Tribunalul Specializat Cluj şi Tribunalului Cluj – Secția civilă, curtea constată că instanța competentă să soluționeze acțiunea este Tribunalul Specializat Cluj.

Aşa cum corect s-a statuat de către Tribunalul Cluj, faptul juridic ce a declanşat prezentul demers judiciar – promovarea acțiunii în despăgubiri reprezentând daune morale în cuantum de 75.000 euro – îl constituie accidentul produs la data de 1 iunie 2011, victimă fiind reclamanta T. M. L., iar autor numitul L. M. D. I., asigurat RCA la dat producerii accidentului, asigurător fiind Societatea de asigurări SC Asigurare-Reasigurare Astra SA.

Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 2 și 5 din Legea nr. 287/2009, coroborat cu art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009, dispozițiile Noului Cod civil se aplică actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare – 1 octombrie 2011.

Întrucât faptul juridic care a generat promovarea prezentei acțiuni s-a produs la data de 1 iunie 2011, adică anterior intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009, în cauză sunt aplicabile prevederile legale în vigoare la momentul producerii acestui fapt, respectiv Codul comercial.

Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale […].

Potrivit art. 37 din acelaşi act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate [….]. Tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.

Prin înființarea Tribunalului Specializat Cluj, acesta a preluat, potrivit dispozițiilor art. 37 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială (în prezent, după data de 1 octombrie 2011, şi litigiile dintre sau cu profesionişti).

Conform art. 3 pct. 17 din Codul comercial, asigurările constituie fapte de comerț, astfel încât, competența soluționării cauzei, raportat şi la criteriul valoric astfel cum este prevăzut de art. 94 lit. j, coroborat cu art. 95 pct. 1 Cod proc. civ., este Tribunalul Specializat Cluj.

Întrucât în materia competenței sunt aplicabile dispozițiile de drept material reglementate de Codul comercial, raportat la data săvârşirii faptei cauzatoare de prejudiciu, aspectele dezbătute de judecătorul fondului referitoare la litigii între profesionişti sunt lipsite de relevanță.”

Dr. Claudiu-Octavian Ulici


Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Au fost scrise până acum 3 de comentarii cu privire la articolul “Daune cauzate de un accident auto. Stabilirea competenței în favoarea Tribunalului Specializat Cluj”

  1. Corneliu HIRJOGHE spune:

    Deși soluția prezentată este indiscutabil corectă, totuși este greșită părerea autorului cum că „decizia invocată este obligatorie pentru toate instanțele, ceea ce înseamnă că nu se poate pronunța o soluție contrară decât de către o altă Curte de Apel și numai dacă acea instanță va motiva poziția sa contrară”.
    Decizia Curții este obligatorie doar pentru instanța de trimitere,respectiv pentru Tribunalul specializat, nicidecum pentru alte instanțe.
    Opinând pentru extinderea efectelor deciziei către toate instanțele, autorul a confundat efectele regulatorului de competență cu efectele deciziilor pronunțate în recursuri în interesul legii ori cu efectele hotărârilor prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
    Numai acestea din urmă sunt general obligatorii.

    • Comentatorul este cel care face confuzia subiectului, căci nu am prezentat vreun interes pentru regulatoare de competență, decizii pronunțate în recursuri în interesul legii, ori hotărâri pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Atunci când am afirmat că : ”decizia … este obligatorie pentru toate instanțele, ceea ce înseamnă că nu se poate pronunța o soluție contrară decât de către o altă Curte de Apel și numai dacă acea instanță va motiva poziția sa contrară.”, era în discuție obligativitatea precedentului judiciar, care din păcate lipsește în totalitate din programa școlilor românești de drept. Și apoi dacă nu cunoști personal ceva, nu înseamnă că acel ceva nu există, iar acel ceva, adică ”obligativitatea precedentului judiciar” este punctul de pornire al oricărei activități judiciare serioase. Adică, atâta timp cât nu ești unica persoană care face legea, o stabilește în aplicarea ei și o pune în executare, va trebui să cercetezi și ceea ce s-a făcut înaintea ta. Va trebui să mai observi că baza democrației este o egalitate în drepturi, care nu permite nici măcar unui magistrat să dea cuiva ceva cu o altă măsură. Apoi dacă chiar o face nu trebui decât să explice de ce a făcut-o. Interdicția nu e să nu faci ceva, ci să motivezi de ce faci acel altceva. A trecut și perioada în care am considerat toți, mai mult sau mai puțin dar oficial, că afirmațiile unui pantofar, sunt de referință. Chiar dacă 99,9999 din juriști spun că mecanismul precedentul nu este o chestiune validă, ei au totuși o șansă să greșească. Așa a fost stabilit de un șir de hotărâri CEDO, așa este înscris în Constituția României și așa trebuie să funcționeze orice Instanță.

  2. Corneliu HIRJOGHE spune:

    Am constat ca ghilimelele sterg textul din interiorul lor.
    Va rog sa aveti amabilitatea sa remediati pe viitor aceasta defectiune, iar acum sa publicati comentariul corect:

    Deși soluția prezentată este indiscutabil corectă, totuși este greșită părerea autorului cum că decizia invocată este obligatorie pentru toate instanțele, ceea ce înseamnă că nu se poate pronunța o soluție contrară decât de către o altă Curte de Apel și numai dacă acea instanță va motiva poziția sa contrară.
    Decizia Curții este obligatorie doar pentru instanța de trimitere, respectiv pentru Tribunalul specializat, nicidecum pentru alte instanțe.
    Opinând pentru extinderea efectelor deciziei către toate instanțele, autorul a confundat efectele regulatorului de competență cu efectele deciziilor pronunțate în recursuri în interesul legii ori cu efectele hotărârilor prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
    Numai acestea din urmă sunt general obligatorii.

Lasă un răspuns

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.