Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Recuperare creanţe
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
Executor judecatoresc Florin Traian Copuzeanu
 
Print Friendly, PDF & Email

România la CEDO: cauza Gogan. Executarea silită a unei clauze cu privire la rezilierea contractului de asistență juridică, cerere de abținere respinsă și dreptul la un proces echitabil. UPDATE: decizia CEDO
15.01.2020 | Mihaela MAZILU-BABEL

Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

15 ianuarie 2020: Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în data de 1 octombrie 2019, în complet de comitet și deci în unanimitate, a declarat cererea ca fiind inadmisibilă deoarece ar fi fost vădit nefondată, pentru următoarele motive:

30. The Court first notes that nothing in the present case suggests that the Bucharest County Court may had lacked independence. It will therefore examine the case only from the viewpoint of the alleged lack of impartiality of the said court, in the light of the general principles set out in its case-law (see, amongst other authorities, Micallef v. Malta [GC], no. 17056/06, §§ 93-99, ECHR 2009).
31. In the instant case, the Court notes that there is no evidence in the file to indicate that Judge A.P. was subjectively biased against the applicant.
32. In these circumstances, the Court has to examine whether there were objectively justified fears of bias on Judge A.P.’s part against the applicant.
33. The applicant’s fears as to the judge’s lack of impartiality were based on the fact that she had disclosed to him that she was friends with one of the private party’s family members.<
34. The Court observes that according to the applicant’s own submissions to the Court he met Judge A.P. at one of the private party’s properties before he and the private party were involved in the proceedings in dispute (see paragraph 29 above). Consequently, the Court finds it reasonable to assume that he must have already had prior knowledge of the fact that the private party or his family had ties or a relationship with this judge.
35. The Court observes further that even though the applicant was aware of the composition of the panel of judges of the last-instance court called to examine his appeal on points of fact and of law, he did not react to that information and he did not challenge A.P. for bias. The Court is prepared to accept that the applicant’s initial lack of reactions to the news that Judge A.P. was presiding over the panel of judges of the last-instance court might have been prompted by that judge’s own application for recusal (see paragraph 10 above).
36. Nonetheless, the Court notes that Judge A.P.’s application was eventually dismissed by a panel of three judges of the Bucharest County Court, which noted that the application was grounded in Article 27 § 7 of the CCP and then concluded that the conditions set out by Article 24 § 1 of the CCP were not met in her case, in particular she was not re-examining the case after a judgment delivered by her in that case had been quashed (see paragraph 11 above).
37. The Court notes further that the County Court confined its assessment of the application only to the legal grounds on which it was based and provided reasons for dismissing it. The applicant has not argued that the court’s approach was arbitrary or unreasonable. Still, since neither the legal grounds on which the application was based nor the reasons provided by the court for dismissing the application seem to have had a close connection to the content of Judge A.P.’s statement (see paragraph 10 above), the Court can accept that this situation could have raised certain misgivings on the part of the applicant.
38. However, the Court notes that Judge A.P.’s application for recusal expressly stated that her intended aim in lodging it was rather to inform the parties of her situation (see paragraph 10 above). Consequently, her application seems to have been merely a precautionary measure and an attempt to alleviate any doubts about a possible lack of impartiality. Moreover, the private party’s daughter was not a party to the proceedings and there is no evidence in the file that she was ever involved in the case in any capacity (see, mutatis mutandis, Academy Trading Ltd and Others v. Greece, no. 30342/96, § 46 in fine, 4 April 2000, and Simsek v. the United Kingdom (dec.), no. 43471/98, 9 July 2002 – where the family or friendly connections of some of the tribunals’ members with private parties who had work or other relations with the parties to the proceeding, were not considered sufficient grounds for calling into question the impartiality of the courts). Furthermore, the applicant was aware both of Judge A.P.’s situation and of the court’s decision to dismiss her application. Nonetheless, he continued to remain inactive in so far as the Judge A.P. was concerned. In this regard, the Court notes that the applicant would have been free under the relevant domestic law (see paragraph 13 above) to initiate a challenge for bias against Judge A.P. by relying on other grounds for removal provided for by law than the ones already considered by the court (see paragraph 11 above). There is no evidence in the file that he initiated such proceedings.
39. In view of the foregoing, the Court finds that the applicant’s misgivings about the impartiality of Judge A.P. cannot be regarded as objectively justified and that no appearance of violation of Article 6 § 1 of the Convention can be disclosed in the present case.
40. It follows that the application must be rejected as being manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. (s.n. – M.M.-B.)

Notă MMB: Din motivarea Curții, reiese mai degrabă că ar fi o lipsă epuizare remedii eficiente la nivel național.

:: decizia CEDO

***

20 octombrie 2015: Cererea nr. 41059/11
Iulian Cătălin Gogan împotriva României
introdusă la 24 iunie 2011 și comunicată părților la 1 septembrie 2015

1. Situația de fapt:
La data de 3 septembrie 2007, reclamantul-avocat a semnat un contract de asistență juridică cu o terță parte. Terțul a apelat la serviciile reclamantului pentru inițierea unor proceduri de recuperare a unei mari datorii de la un fost partener de afaceri. Contractul de asistență juridică includea și o clauză prin care s-a stabilit faptul că reclamantul-avocat avea dreptul să i se plătească 470.000 de euro (EUR) și 250.000 de dolari(USD) în cazul în care procedura inițiată împotriva fostului partener de afaceri ar fi avut succes, dar și în cazul în care s-ar fi reziliat contractul de asistență juridică din alte motive decât cele de vină profesională, înainte de demararea procedurilor de recuperare menționate mai devreme.

La o dată nespecificată, reclamantul-avocat demarează procedurile de recuperare a datoriei împotriva fostului partener de afaceri al clientului său. Ulterior, clientul său informează instanțele naționale pe rolul cărora se aflau procedurile de executare silită de faptul că acesta a ajuns la o înțelegere amiabilă cu fostul său partener.

La o dată nespecificată, reclamantul-avocat a introdus o acțiune împotriva clientului său prin care solicită aplicarea clauzei care îi dădea dreptul la 470.000 de euro și 250.000 de dolari.

La 3 noiembrie 2008, clientul avocatului a contestat procedura de executare solicitând în același timp instanței constatarea nulității clauzei contractuale întrucât era o clauză nelegală.

La 17 august 2010, Tribunalul București a admis acțiunea terțului-client al avocatului, stabilind încetarea procedurii de executare inițiată de reclamantul-avocat și declarând drept nule clauzele incidente din contractul de asistență juridică.

Reclamantul-avocat a introdus recurs ce a fost judecat pe rolul Curții de Apel București, într-un complet de trei judecători, și anume A. P., C. T. și C. M. – cu judecătoarea A. P. ca președinte al completului de judecată.

La 10 ianuarie 2011 judecătoarea A. P. a formulat o cerere de abținere, invocând faptul că era prietenă cu fiica clientului avocatului-recurent și că lua totodată lecții de echitație organizate de compania deținută de fiica clientului avocatului. La aceeași dată, Curtea de Apel București, deliberând într-un complet de trei judecători din care făceau parte și judecătorii C. T. și C. M., și fără citarea părților, au respins cererea de abținere pe motiv că judecătoarea A. P. nu mai examinase înainte cauza.

Printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă din data de 24 ianuarie 2011, Curtea de Apel București a respins recursul reclamantului-avocat și a concluzionat că respectiva clauză era nelegală.

2. Dreptul național pertinent la momentul introducerii acțiunii la nivel național: articolele 25 și 27 din Codul de procedură civilă:
Art. 25
Judecătorul care ştie că există un motiv de recuzare în privinţa sa este dator să înştiinţeze pe şeful lui şi să se abţină de la judecarea pricinii.

Art. 27
Judecătorul poate fi recuzat:
1. când el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor au vreun interes în judecarea pricinii sau când este soţ, rudă sau afin, până la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părţi;
2. când el este soţ, rudă sau afin în linie directă ori în linie colaterală, până la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei părţi sau dacă este căsătorit cu fratele ori sora soţului uneia din aceste persoane;
3. când soţul în viaţă şi nedespărţit este rudă sau afin a uneia din părţi până la al patrulea grad inclusiv, sau dacă, fiind încetat din viaţă ori despărţit, au rămas copii;
4. dacă el, soţul sau rudele lor până la al patrulea grad inclusiv au o pricină asemănătoare cu aceea care se judecă sau dacă au o judecată la instanţa unde una din părţi este judecător;
5. dacă între aceleaşi persoane şi una din părţi a fost o judecată penală în timp de 5 ani înaintea recuzării;
6. dacă este tutore sau curator al uneia dintre părţi;
7. dacă şi-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă;
8. dacă a primit de la una din părţi daruri sau făgăduieli de daruri ori altfel de îndatoriri;
9. dacă este vrăjmăşie între el, soţul sau una din rudele sale până la al patrulea grad inclusiv şi una din părţi, soţii sau rudele acestora până la gradul al treilea inclusiv.

3. Capete de cerere:
Reclamantul-avocat se plânge de încălcarea articolului 6 din Convenție în cadrul acțiunii deschise împotriva clientului său în măsura în care instanța ultimă în grad a fost lipsită de independență și imparțialitate, deoarece președintele completului, jud. A. P., și-a afirmat lipsa de imparțialitate.

4. Întrebări adresate părților:
A beneficiat reclamantul de un proces echitabil, în stabilirea drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, și în conformitate cu articolul 6 § 1 al Convenției?
În special, a fost recursul de pe rolul Curții de Apel București soluționat de o instanță independentă și imparțială?

5. Dreptul CEDO incident:
Art. 6 Dreptul la un proces echitabil (extras)
1. Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia, în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.

Mihaela Mazilu-Babel


Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.