Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Contencios administrativ
DezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

ICCJ. Dezlegarea unor chestiuni de drept. Primarul nu poate ataca în contencios administrativ hotărârile consiliului local
19.10.2015 | Andrei PAP


În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din data de 16 octombrie 2015 a fost publicată Decizia nr. 12/2015 a ICCJ privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 24 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 30.461/3/2013.

I. Titularul şi obiectul sesizării

Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 24 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 30.461/3/2013, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, prin care să dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept:
„Dacă, în condiţiile Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 215/2001), şi ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 554/2004), unitatea administrativ-teritorială prin autoritatea sa executivă, respectiv primarul, are dreptul de a ataca în faţa instanţei de contencios administrativ hotărârile adoptate de autoritatea sa deliberativă, respectiv consiliul local sau, după caz, Consiliul General al Municipiului Bucureşti”.

II. Analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, a subliniat următoarele:
[…]
Chestiunea de drept supusă dezlegării, astfel cum a fost formulată de instanţa de trimitere, vizează dreptul unităţii administrativ-teritoriale, prin autoritatea sa executivă, respectiv primarul, de a ataca în faţa instanţei de contencios administrativ hotărârile adoptate de autoritatea sa deliberativă, respectiv consiliul local sau, după caz, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, în condiţiile Legii nr. 215/2001 şi ale Legii nr. 554/2004.

31. Dispoziţiile supuse interpretării, menţionate în expunerea punctului de vedere al instanţei de trimitere, sunt următoarele:

– art. 5, art. 6 alin. (2), art. 21, art. 23, art. 45 alin. (1), art. 48, art. 61 alin. (1) şi (2), art. 62 alin. (1), art. 63 alin. (1), art. 80, art. 82, art. 83 alin. (3), art. 115 alin. (1) lit. a), (2), (3) şi (7) din Legea nr. 215/2001:

„Art. 5. –
(1) Autorităţile administraţiei publice locale exercită, în condiţiile legii, competenţe exclusive, competenţe partajate şi competenţe delegate.
(2) Autonomia locală conferă autorităţilor administraţiei publice locale dreptul ca, în limitele legii, să aibă iniţiative în toate domeniile, cu excepţia celor care sunt date în mod expres în competenţa altor autorităţi publice.”

„Art. 6. – (1) […]
(2) În relaţiile dintre autorităţile administraţiei publice locale şi consiliul judeţean, pe de o parte, precum şi între consiliul local şi primar, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare.”

„Art. 21. –
(1) Unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală şi ale conturilor deschise la unităţile teritoriale de trezorerie, precum şi la unităţile bancare. Unităţile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte, precum şi din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii.
(2) În justiţie, unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de preşedintele consiliului judeţean.”

„Art. 23. –
(1) Autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune, oraşe şi municipii sunt consiliile locale, comunale, orăşeneşti şi municipale, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca autorităţi executive. Consiliile locale şi primarii se aleg în condiţiile prevăzute de legea pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale.
(2) Consiliile locale şi primarii funcţionează ca autorităţi ale administraţiei publice locale şi rezolvă treburile publice din comune, oraşe şi municipii, în condiţiile legii.”

„Art. 45. –
(1) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin consiliul local adoptă hotărâri, cu votul majorităţii membrilor prezenţi, în afară de cazurile în care legea sau regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului cere o altă majoritate.”

„Art. 48. –
(1) Secretarul unităţii administrativ-teritoriale nu va contrasemna hotărârea în cazul în care consideră că aceasta este ilegală. În acest caz va depune în scris şi va expune consiliului local opinia sa motivată, care va fi consemnată în procesul-verbal al şedinţei.
(2) Secretarul unităţii administrativ-teritoriale va comunica hotărârile consiliului local primarului şi prefectului de îndată, dar nu mai târziu de 10 zile lucrătoare de la data adoptării.
(3) Comunicarea, însoţită de eventualele obiecţii cu privire la legalitate, se face în scris de către secretar şi va fi înregistrată într-un registru special destinat acestui scop.”

„Art. 61. –
(1) Primarul îndeplineşte o funcţie de autoritate publică.
(2) Primarul asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a prevederilor Constituţiei, precum şi punerea în aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, a hotărârilor consiliului local; dispune măsurile necesare şi acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor şi instrucţiunilor cu caracter normativ ale miniştrilor, ale celorlalţi conducători ai autorităţilor administraţiei publice centrale, ale prefectului, precum şi a hotărârilor consiliului judeţean, în condiţiile legii.”

„Art. 62. –
(1) Primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum şi în justiţie.”

„Art. 63. –
(1) Primarul îndeplineşte următoarele categorii principale de atribuţii:
a) atribuţii exercitate în calitate de reprezentant al statului, în condiţiile legii;
b) atribuţii referitoare la relaţia cu consiliul local;
c) atribuţii referitoare la bugetul local;
d) atribuţii privind serviciile publice asigurate cetăţenilor;
e) alte atribuţii stabilite prin lege.”

„Art. 80. –
Autorităţile administraţiei publice locale din municipiul Bucureşti sunt Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi consiliile locale ale sectoarelor, ca autorităţi deliberative, precum şi primarul general al municipiului Bucureşti şi primarii sectoarelor, ca autorităţi executive, alese în condiţiile legii pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale.”

„Art. 82. –
Consiliul General al Municipiului Bucureşti se constituie, funcţionează şi îndeplineşte atribuţiile prevăzute de dispoziţiile prezentei legi pentru consiliile locale, care se aplică în mod corespunzător.”

„Art. 83. – […]
(3) Primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti funcţionează şi îndeplinesc atribuţiile prevăzute de dispoziţiile prezentei legi pentru primarii şi viceprimarii comunelor şi oraşelor, care se aplică în mod corespunzător.”

„Art. 115. –
(1) Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce le revin:
a) primarul emite dispoziţii; […]
(2) Dispoziţiile primarului se comunică în mod obligatoriu prefectului judeţului, în cel mult 5 zile lucrătoare de la semnarea lor.
(3) Hotărârile consiliului local se comunică în mod obligatoriu:
a) primarului unităţii administrativ-teritoriale;
b) prefectului judeţului. […]
(7) Dispoziţiile primarului, hotărârile consiliului local şi hotărârile consiliului judeţean sunt supuse controlului de legalitate al prefectului în condiţiile legii care îi reglementează activitatea.”;

– art. 1 alin. (1), (2), (6) şi (8), art. 2 alin. (1) lit. a), b), c) şi f) şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

„Art. 1. –
Subiectele de sesizare a instanţei
(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.
(2) Se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.
(…)
(6) Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanţei anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice. În cazul admiterii acţiunii, instanţa se pronunţă, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată, şi asupra validităţii actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum şi asupra efectelor juridice produse de acestea. Acţiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului.
(…)
(8) Prefectul, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi orice subiect de drept public pot introduce acţiuni în contencios administrativ, în condiţiile prezentei legi şi ale legilor speciale.”

„Art. 2. – Semnificaţia unor termeni
(1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) persoană vătămată – orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate şi grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum şi organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate;
b) autoritate publică – orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică;
c) act administrativ – actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ;
(…)
f) contencios administrativ – activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.”

„Art. 3. –
(1) Prefectul poate ataca direct în faţa instanţei de contencios administrativ actele emise de autorităţile administraţiei publice locale, dacă le consideră nelegale.”

32. Elementul de noutate al chestiunii de drept este determinat de aspectele expuse anterior, în cuprinsul pct. 28.
33. În primul rând, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că şi în prezent îşi menţin validitatea considerentele Deciziei nr. IV din 23 iunie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie – Secţiile Unite, în sensul că „primarul are dreptul să acţioneze şi poate fi chemat în justiţie ca reprezentant al persoanei de drept public”, unitatea administrativ-teritorială, în temeiul dispoziţiilor art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001.

34. În acest context urmează a se analiza dacă modificările survenite în privinţa cadrului legislativ în vigoare la data pronunţării Deciziei nr. IV din 23 iunie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie – Secţiile Unite conferă consistenţă concluziei recunoaşterii dreptului unităţii administrativ-teritoriale, prin autoritatea sa executivă, respectiv primarul, de a ataca în faţa instanţei de contencios administrativ hotărârile adoptate de autoritatea sa deliberativă, respectiv consiliul local sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
35. În sensul celor expuse anterior elementul de noutate rezidă în modificarea prevederilor art. 27 alin. (1) şi art. 68 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 215/2001, care, la data pronunţării Deciziei nr. IV din 23 iunie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie – Secţiile Unite, aveau următorul conţinut:

„Art. 27. –
(1) Prefectul poate ataca, în total sau în parte, în faţa instanţei de contencios administrativ, hotărârile adoptate de consiliul local sau de consiliul judeţean, precum şi dispoziţiile emise de primar sau de preşedintele consiliului judeţean, în cazul în care consideră aceste acte sau prevederi din ele ca fiind ilegale. Actul sau prevederile acestuia care au fost atacate sunt suspendate de drept.”
„Art. 68. –
(1) Primarul îndeplineşte următoarele atribuţii principale:
[…]
b) asigură ducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local. În situaţia în care apreciază că o hotărâre este ilegală, în termen de 3 zile de la adoptare îl sesizează pe prefect”.

36. Este de observat că, în forma Legii nr. 215/2001, la data pronunţării prezentei decizii, prevederile art. 27 alin. (1) din forma în vigoare la data pronunţării Deciziei nr. IV din 23 iunie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie – Secţiile Unite îşi găsesc corespondent în dispoziţiile legale care consacră dreptul de tutelă administrativă al prefectului în privinţa actelor autorităţilor administraţiei publice locale, respectiv art. 123 alin. (5) din Constituţie, art. 115 alin. (7) din Legea nr. 215/2001, art. 19 alin. (1) lit. a) şi e) din Legea nr. 340/2004 şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

37. De asemenea, se observă că dispoziţiile art. 68 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 215/2001, în forma în vigoare la data pronunţării Deciziei nr. IV din 23 iunie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie – Secţiile Unite, referitoare la atribuţia primarului de a aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local îşi găsesc în prezent corespondent în dispoziţiile art. 61 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, care dispun în sensul că „primarul asigură […] punerea în aplicare […] a hotărârilor consiliului local”.

38. Este adevărat că prevederile tezei a doua a art. 68 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 215/2001, în forma în vigoare la data pronunţării Deciziei nr. IV din 23 iunie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie – Secţiile Unite, conform cărora „în situaţia în care apreciază că o hotărâre este ilegală, în termen de 3 zile de la adoptare îl sesizează pe prefect”, nu îşi găsesc un corespondent în dispoziţiile Legii nr. 215/2001, în forma în vigoare la data pronunţării prezentei decizii.

39. Cu toate acestea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că modificările expuse, intervenite în privinţa dispoziţiilor Legii nr. 215/2001, nu consacră expressis verbis dreptul unităţii administrativ-teritoriale, prin autoritatea sa executivă, respectiv primarul, de a ataca în faţa instanţei de contencios administrativ hotărârile adoptate de autoritatea sa deliberativă, respectiv consiliul local sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti.

40. Recunoaşterea unui asemenea drept nu poate fi dedusă nici pe cale de interpretare, ca o consecinţă a suprimării textului de lege care prevedea expres dreptul primarului de a-l sesiza pe prefect în situaţia în care aprecia că o hotărâre a consiliului local este ilegală.

41. Totodată, se observă că, atunci când a dorit să confere primarului dreptul de a sesiza instanţa de contencios administrativ cu privire la anumite împrejurări de drept referitoare la activitatea consiliului local, legiuitorul a prevăzut expres, aşa cum a făcut-o, spre exemplu, în cuprinsul art. 55 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, în sensul că primarul poate să sesizeze instanţa de contencios administrativ cu privire la cazurile de dizolvare de drept a consiliului local prevăzute la alin. (1) al aceluiaşi articol. Conform art. 55 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, „(2) Primarul, viceprimarul, secretarul unităţii administrativ-teritoriale, prefectul sau orice altă persoană interesată poate să sesizeze instanţa de contencios administrativ cu privire la cazurile prevăzute la alin. (1). Instanţa analizează situaţia de fapt şi se pronunţă cu privire la dizolvarea consiliului local. Hotărârea instanţei este definitivă şi se comunică prefectului”. În ipoteza reglementată de textul de lege se observă că legiuitorul a prevăzut expres faptul că dreptul de sesizare a instanţei este recunoscut deopotrivă mai multor subiecte de drept, respectiv primarul, viceprimarul, secretarul unităţii administrativ-teritoriale, prefectul sau orice altă persoană interesată.

42. Într-o altă ipoteză, aşa cum secretarului unităţii administrativ-teritoriale i-a conferit, prin dispoziţiile art. 47 şi 48 din Legea nr. 215/2001, atribuţii de asigurare a legalităţii hotărârilor consiliului local, dacă ar fi avut intenţia de a recunoaşte şi primarului atribuţii în privinţa legalităţii hotărârilor adoptate de consiliul local, legiuitorul ar fi făcut-o în mod expres. Astfel, conform art. 47 şi art. 48 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 215/2001: „hotărârile consiliului local […] se contrasemnează, pentru legalitate, de către secretar”; „secretarul unităţii administrativ-teritoriale nu va contrasemna hotărârea în cazul în care consideră că aceasta este ilegală. În acest caz, va depune în scris şi va expune consiliului local opinia sa motivată, care va fi consemnată în procesul-verbal al şedinţei”; „comunicarea, însoţită de eventualele obiecţii cu privire la legalitate, se face în scris de către secretar şi va fi înregistrată într-un registru special destinat acestui scop.”

43. În consecinţă, pentru identitate de raţiune, dacă ar fi avut intenţia de a recunoaşte şi primarului atribuţii în privinţa legalităţii hotărârilor consiliului local, legiuitorul ar fi prevăzut expres un asemenea drept ori o asemenea competenţă, aşa cum a procedat în situaţiile expuse la pct. 40 şi 41.

44. Este adevărat că dispoziţiile art. 48 alin. (2) şi art. 115 alin. (3) din Legea nr. 215/2001 prevăd că hotărârile consiliului local se comunică primarului, fără precizarea că scopul unei astfel de comunicări este limitat la încunoştinţarea autorităţii executive pentru ducerea la îndeplinire a hotărârilor respective. Deşi acest scop nu este prevăzut expres de lege, el rezultă pe cale de interpretare. În mod evident, comunicarea hotărârilor consiliului local este realizată pentru a se asigura exercitarea atribuţiilor ce revin celor două autorităţi publice. Astfel, prefectului îi sunt comunicate hotărârile respective pentru a aprecia cu privire la exercitarea dreptului de tutelă administrativă prevăzut de art. 123 alin. (5) din Constituţie, art. 115. alin. (7) din Legea nr. 215/2001, art. 19 alin. (1) lit. a) şi e) din Legea nr. 340/2004 şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în timp ce primarului îi sunt comunicate pentru ducerea la îndeplinire a atribuţiei de punere în aplicare prevăzută de art. 61 alin. (2) din Legea nr. 215/2001.

45. În atare condiţii, conform regulii de interpretare lex dixit quam voluit, se poate concluziona în sensul că raţiunea legiuitorului nu este în sensul recunoaşterii dreptului unităţii administrativ-teritoriale, prin primar, de a ataca în faţa instanţei de contencios administrativ hotărârile adoptate de consiliul local sau, după caz, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, întrucât, dacă ar fi intenţionat să recunoască primarului un asemenea drept, ar fi făcut-o în mod expres.

46. Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că a aprecia pe cale de interpretare că textele respective consacră dreptul unităţii administrativ-teritoriale, prin autoritatea sa executivă, respectiv primarul, de a ataca în faţa instanţei de contencios administrativ hotărârile adoptate de autoritatea sa deliberativă, respectiv consiliul local sau, după caz, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, reprezintă o extrapolare a raţiunilor avute în vedere de legiuitor în condiţiile în care dispoziţiile analizate nu consacră expres o asemenea posibilitate.

47. În sensul celor expuse la pct. 28.4, elementul de noutate rezidă şi în modificarea cadrului legislativ în materia contenciosului administrativ, care, în prezent, este reprezentat de Legea nr. 554/2004.

48. Prima facie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nicio dispoziţie din cuprinsul Legii nr. 554/2004 nu reglementează expres dreptul unităţii administrativ-teritoriale, prin autoritatea sa executivă, respectiv primarul, de a ataca în faţa instanţei de contencios administrativ hotărârile adoptate de autoritatea sa deliberativă, respectiv consiliul local sau, după caz, Consiliul General al Municipiului Bucureşti.

49. Din perspectiva noului cadru legislativ în materia contenciosului administrativ este de remarcat faptul că, spre deosebire de Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, Legea nr. 554/2004 consacră atât un contencios subiectiv, cât şi un contencios obiectiv.

50. Sub aspectul contenciosului subiectiv, în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se organizează şi funcţionează în temeiul principiilor descentralizării, autonomiei locale, deconcentrării serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale, legalităţii şi consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor locale de interes deosebit [art. 2 alin. (1) din Legea nr. 215/2001], iar, în virtutea autonomiei locale, autorităţilor administraţiei publice locale le este consacrat legislativ exerciţiul dreptului şi capacitatea efectivă de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii [art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 215/2001].

51. Sistemul de organizare şi funcţionare a administraţiei publice locale, astfel cum este stabilit legislativ, presupune exerciţiul concertat, real şi efectiv al competenţelor partajate ce revin autorităţii deliberative şi autorităţii executive în scopul satisfacerii optime şi efective a nevoilor comunităţii locale, fiind de neconceput un conflict între cele două autorităţi din cadrul aceleiaşi unităţi administrativ-teritoriale.

52. Atribuţiile primarului prevăzute de art. 63 din Legea nr. 215/2001 conferă autorităţii executive toate pârghiile şi iniţiativele necesare în vederea satisfacerii nevoilor comunitare, în timp ce atribuţiile consiliului local reglementate de art. 36 din Legea nr. 215/2001 conferă autorităţii deliberative dreptul de iniţiativă şi de a hotărî, în condiţiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepţia celor care sunt date prin lege în competenţa altor autorităţi ale administraţiei publice locale sau centrale.

53. Atribuţiile partajate conferite autorităţii deliberative şi autorităţii executive se prezumă a fi exercitate deopotrivă în scopul satisfacerii nevoilor comunitare, în numele, în interesul şi pentru unitatea administrativ-teritorială, neputând fi acceptată teza recunoaşterii unui drept la acţiune în justiţie al subiectului de drept (unitatea administrativ-teritorială, prin autoritatea sa executivă) împotriva lui însuşi (unitatea administrativ-teritorială, prin autoritatea sa deliberativă).

54. Subsumat contenciosului obiectiv, în contextul dispoziţiilor art. 1 alin. (8) coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. a), b), c) şi r) din Legea nr. 554/2004 raportate la dispoziţiile art. 21 alin. (2) şi art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, în chestiunea de drept supusă dezlegării, calitatea de subiect de sesizare a instanţei aparţine unităţii administrativ-teritoriale, ca persoană juridică de drept public, care exhibă un interes legitim public vătămat printr-o hotărâre a consiliului local, care este autoritatea sa deliberativă. Altfel spus, persoana juridică de drept public, prin autoritatea sa executivă, contestă un act al autorităţii sale deliberative.

55. A accepta o asemenea ipoteză reprezintă o îndepărtare de la principiile şi pârghiile administrative ale sistemului de realizare a autonomiei locale. Este prezumat faptul că atât consiliul local, ca autoritate deliberativă, cât şi primarul, ca autoritate executivă, în întreaga activitate desfăşurată urmăresc preeminenţa interesului public şi satisfacerea nevoilor comunităţii locale. Această finalitate se presupune a fi atinsă prin exercitarea competenţelor exclusive şi partajate ce revin celor două autorităţi publice locale în reglementarea Legii nr. 215/2001. Legalitatea actelor emise de cele două autorităţi publice este asigurată prin atribuţiile conferite secretarului unităţii administrativ-teritoriale şi prin controlul de tutelă administrativă exercitat de prefect.

56. În acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că îşi păstrează validitatea considerentele din Decizia nr. IV din 23 iunie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie – Secţiile Unite, în sensul că „actele emise de consiliul local şi de primar au caracter independent, niciuna dintre aceste autorităţi neputând exercita direct o cale de atac împotriva actului celeilalte autorităţi simetrice, singura autoritate publică învestită cu acest atribut fiind prefectul.” În acest sens se observă că dispoziţiile art. 46, în art. 71 alin. (1) şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, forma în vigoare la data pronunţării deciziei, se regăsesc în materialitatea lor în cuprinsul art. 45 şi art. 68 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, forma în vigoare la data pronunţării prezentei decizii, respectiv în cuprinsul dispoziţiilor art. 115 alin. (7) din Legea nr. 215/2001, art. 19 alin. (1) lit. a) şi e) din Legea nr. 340/2004 şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

57. Cu toate acestea, în temeiul art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 şi art. 1 alin. (8) din Legea nr. 554/2004, primarului îi este recunoscut dreptul de a introduce acţiuni şi de a reprezenta unitatea administrativ-teritorială în justiţie.

58. Însă, în ceea ce priveşte legalitatea actelor adoptate de consiliul local, atât Constituţia României, cât şi Legea nr. 340/2004 şi Legea nr. 554/2004 consacră competenţa expresă ce revine prefectului sub forma controlului de tutelă administrativă.

59. A accepta teoria că unitatea administrativ-teritorială, prin autoritatea sa executivă, respectiv primarul, are dreptul de a ataca în faţa instanţei de contencios administrativ hotărârile adoptate de autoritatea sa deliberativă, respectiv consiliul local sau, după caz, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, echivalează cu dobândirea de către primar a prerogativei controlului de tutelă administrativă.

Or, în condiţiile în care controlul de tutelă administrativă este expres şi limitativ prevăzut la nivel constituţional, prin art. 123 alin. (5) din Constituţie, iar, la nivel de lege organică, prin art. 115 alin. (7) din Legea nr. 215/2001, art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004 şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ca prerogativă a prefectului, instanţa judecătorească nu are posibilitatea ca, pe cale de interpretare a dispoziţiilor în vigoare, să atribuie unor autorităţi publice competenţe ce nu le-au fost conferite de legiuitor.

60. Pentru toate considerentele expuse, întrucât, în actualul cadru legislativ, legiuitorul nu a recunoscut expres dreptul la acţiune în discuţie, deşi atunci când a dorit să recunoască deopotrivă mai multor subiecte de drept exercitarea unor atribuţii similare sau identice a introdus prevederi exprese, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, din interpretarea dispoziţiilor expuse, rezultă că, în condiţiile Legii nr. 215/2001 şi ale Legii nr. 554/2004, unitatea administrativ-teritorială, prin autoritatea sa executivă, respectiv primarul, nu are dreptul de a ataca în faţa instanţei de contencios administrativ hotărârile adoptate de autoritatea sa deliberativă, respectiv consiliul local sau, după caz, Consiliul General al Municipiului Bucureşti.

Pentru considerentele expuse, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a considerat că se impune admiterea sesizării, pronunţând următoarea soluţie:
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 24 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 30.461/3/2013, şi stabileşte că: În condiţiile Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, unitatea administrativ-teritorială, prin autoritatea sa executivă, respectiv primarul, nu are dreptul de a ataca în faţa instanţei de contencios administrativ hotărârile adoptate de autoritatea sa deliberativă, respectiv consiliul local sau, după caz, Consiliul General al Municipiului Bucureşti”.

Andrei Pap

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate