Divorțul ca urmare a medierii – de lege ferenda
19 octombrie 2015 | Ilie DORIN
Medierea conflictelor raportate la divort este o metoda care isi doreste aplanarea disputelor dintre soti si restaurarea unui climat de relatii normale intre acestia in timpul sau dupa decizia de a divorta.
In Cap. 6 din Legea Medierii nr. 192/2006 se afla dispozitii speciale privind medierea conflictelor de familie; ne intereseaza din acest capitol art. 64 alin. 1 lit. a si alin. 2, articole care fac referire directa la divort.
In art. 64 alin. 1 lit. a, mediatorul este abilitat sa solutioneze conflictul dintre soti privitor la continuarea casatoriei. Un astfel de conflict se poate solutiona in trei modalitati: fie sotii nu ajung la niciun acord privind o decizie de a divorta; fie sotii se inteleg si ajung la decizia de a nu divorta, continuand asfel casatoria; fie sotii ajung la concluzia ca relatia dintre ei este imposibila si casatoria trebuie sa inceteze – luand astfel decizia de a divorta. In practica, cele mai multe astfel de medieri se finalizeaza cu decizia ambilor soti de a divorta.
Asa cum am mai mentionat si in alte materiale pe aceasta tema, opinia mea este ca decizia de a divorta luata ca urmare a medierii este o intelegere comuna a sotilor diferita de institutia acordului acestora de a divorta stipulata la art. 373 Cod Civil. Daca acordul sotilor de a divorta intervine ca urmare a discutiilor directe dintre acestia, fara nevoia interventiei unui mediator, acestia pot cere desfacerea casatoriei in baza art. 373 Cod Civil, dar au si posibilitatea divortului la notar ori ofiter de stare civila. Daca acordul sotilor de a divorta – „intelegerea sotilor cu privire la desfacerea casatoriei”, conform art. 64 alin. 2 din Legea nr. 192/2006 – este urmare a unui proces de mediere, proces ce de regula dureaza in jur de 30 de zile, sotii sunt obligati sa parcurga strict etapa judiciara a divortului. Personal, nu am inteles ratiunea legiuitorului. Cred doar ca este vorba de o necorelare legislativa ce trebuie corectata cu necesitate si stringenta.
Art. 64 alin. 2 din Legea Medierii limiteaza astfel desfacerea casatoriei ca urmare a medierii doar la procedura judiciara. Stiut este faptul ca atunci cand sotii sunt de acord sa divorteze – fara sa fie nevoie de mediator – acestia pot apela alternativ la instanta de judecata, la notar sau la ofiterul de stare civila. La fel de stiut este ca divortul la notar si divortul la ofiterul de stare civila s-a instituit de curand in legislatia romaneasca si sunt proceduri mult mai scurte si eficiente decat divortul prin instanta.
Argumente pentru posibilitatea divortului la notar si ofiterul de stare civila atunci cand decizia de a divorta se ia ca urmare a medierii sunt legate de faptul ca procedura judiciara este anevoioasa, suporta cunostinte juridice, timp, deseori asistenta juridica, fiind astfel un impediment in calea sotilor de a initia procedurile de desfacere a casatoriei si de a ajunge la certificatul de divort intr-un termen rezonabil si printr-o procedura simplificata. Incarcarea instantelor cu astfel de cauze este neavenita devreme ce exista alte doua posibilitatati – notar si ofiter de stare civila.
Limitarea in privinta competentei institutiei de desfacere a casatoriei este atat in detrimentul sotilor decisi in urma medierii sa divorteze, cat si a instantelor de judecata care sunt obligate astfel sa ia cauze care pot fi solutionate cu usurinta de celelalte doua institutii. Mai mult, din experienta practica a biroului nostru de mediere, multe din persoanele care urmau a fi mediate au refuzat medierea cu urmare a faptului ca in sedinta de informare le aduceam la cunostinta ca dupa ce (daca) se incheie un acord de mediere divortul nu mai poate avea loc decat prin instanta de judecata. In termeni populari ar suna cam ”tot la proces ajungeti”…
Consider ca eliminarea acestei limite de competenta si stipularea faptului ca intelegerea cu privire la desfacerea casatoriei (Acord de mediere ce contine decizia de a divorta) poate fi depusa de parti si la notar si ofiterul de stare civila pentru pronuntarea divortului ar aduce o crestere semnificativa a numarului de medieri in conflictele de familie, ar degreva instantele de cauze care cu usurinta pot fi directionate de mediatori in sarcina notarilor ori ofiterilor de stare civila, ar fi un avantaj major pentru sotii cu gandul la divort sau in curs de divort de a apela la mediere ca astfel sa poata analiza intreaga lor situatie conflictuala. Decizia de a continua sau inceta casatoria va fi astfel luata in cunostinta de cauza si dupa o analiza minutioasa a conflictului lor avand facilitarea mediatorului.
Art. 64 alin. 2 din Legea Medierii nr. 192/2006 in forma actuala: „Intelegerea sotilor cu privire la desfacerea casatoriei si la rezolvarea aspectelor accesorii divortului se depune, de catre parti, la instanta competenta sa pronunte divortul.”
De lege ferenda: „Intelegerea sotilor cu privire la desfacerea casatoriei si la rezolvarea aspectelor accesorii divortului se poate depune, de catre parti, la instanta de judecata, notarul public ori ofiterul de stare civila, autoritati competente in pronuntarea divortulului.”
Medierea conflictelor de familie trebuie sustinuta si incurajata de stat avand in vedere beneficiile acestei metode de solutionare a disputelor. Avantajele unei proceduri simplificate post-mediere de pronuntare a divortului ar constitui motive suficiente pentru medierea unor astfel de situatii conflictuale.
Dorin Ilie
Mediator
