Ilie Urs: Considerații referitoare la conținutul și întinderea obligației de întreținere reglementat de noul Cod civil
20 octombrie 2015 | Ioana-Bianca TOFAN
Lector. univ. dr. Ilie Urs a publicat, în revista Pandectele Române nr. 10/2014, articolul intitulat „Considerații referitoare la conținutul și întinderea obligației de întreținere reglementat de noul Cod civil”.
În conformitate cu dispozițiile art. 2254 alin. (1) C. civ., contractul de întreținere este convenția prin care o parte, numită întreținător, se obligă să efectueze în folosul celeilalte părți, numită întreținut, sau al unui terț beneficiar prestațiile necesare întreținerii și îngrijirii pentru o anumită durată.
Conform art. 2255 C. civ., contractul de întreținere se încheie în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute. Întreținerea poate fi constituită cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.
Contractul de întreținere poate fi încheiat pentru o anumită durată determinată sau pentru toată durata vieții beneficiarului.
Dacă contractul de întreținere a fost valabil încheiat, atunci întreținătorul are obligația de a efectua prestațiile necesare întreținerii și îngrijirii creditorului. Aceste prestații formează conținutul obligației de întreținere și se execută în natură, deoarece întreținerea creditorului presupune asigurarea celor necesare traiului.
În cazul în care întreținerea are caracter viager sau atunci când creditorul decedează în cursul duratei contractului, debitorul are obligația să îl înmormânteze.
Întinderea obligației de întreținere poate fi analizată sub două aspecte, respectiv întinderea în timp și întinderea prestațiilor necesare întreținerii și îngrijirile creditorului.
Regula desprinsă din prevederile art. 2254 alin. (2) C. civ. este aceea că întreținerea se datorează pentru toată durata vieții creditorului întreținerii, dacă prin contract nu s-a prevăzut o durată determinată ori s-a stipulat numai caracterul viager al acesteia. La moartea întreținutului, dreptul de întreținere se stinge, întrucât este un drept personal și netransmisibil prin moștenire.
În ceea ce privește întinderea obligației de întreținere sub aspectul cantității și calității prestațiilor, conform art. 2257 alin. (1) C. civ. „debitorul întreținerii datorează prestații stabilite în mod echitabil, ținându-se seama de valoarea capitalului și de condiția socială anterioară a creditorului”.
Dacă întreținerea a fost constituită oneros, aprecierea prestațiilor executate de către debitor se va face în funcție de cele două criterii prevăzute la art. 2257 alin. (1) C. civ.: valoarea capitalului transmis în schimbul întreținerii și condiția socială anterioară creditorului.
Dacă întreținerea a fost constituită cu titlu gratuit, aprecierea echității prestațiilor întreținerii trebuie să se facă ținându-se seama de posibilitățile materiale ale întreținătorului și condiția socială a întreținutului de la data încheierii contractului.
Executarea obligației de întreținere se face în natură, în conformitate cu conținutul firesc al noțiunii de întreținere sau cu convenția expresă a părților. Însă, pe parcursul derulării contractului de întreținere se pot ivi situații când executarea întreținerii în natură nu mai poate continua, fie din motive obiective, fie din culpa uneia dintre părți.
Astfel, conform art. 2261 alin. (1) C. civ., dacă prestarea sau primirea în natură a întreținerii nu mai poate continua din motive obiective sau dacă debitorului întreținerii decedează și nu intervine o înțelegere între părți, instanța judecătorească poate să înlocuiască, la cererea oricăreia dintre părți, fie și numai temporar, întreținerea în natură cu o sumă de bani corespunzătoare.
În ipoteza în care prestarea sau primirea în natură a întreținerii nu mai poate continua din culpa uneia dintre părți, art. 2261 alin. (1) C. civ., dispune că instanța va majora sau, după caz, diminua cuantumul sumei de bani care înlocuiește prestația de întreținere.
