Competența teritorială. Formularea unei cereri simulate și lipsite de interes în vederea atragerii unei anumite competențe teritoriale
20 octombrie 2015 | Claudiu-Octavian ULICI
În ”RAPORT DE DREPT ULICI. CURTEA DE APEL CLUJ Secția I civilă. DECIZII RELEVANTE, TRIMESTRUL II 2015” am rezumat unul din precedentele pronunțate într-un regulator de competență, cu privire la stabilirea competenței teritoriale. Soluția pornește de la argumentarea unei lipse de interes a reclamantului în petitul principal al cererii, care ar atrage competența instanței de la domiciliul său.
Una din condițiile exercitării acțiunii civile este interesul de a acționa (articol 32 alin. (1) lit. d) CPC), iar acest interes trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual (articol 33 CPC). Lipsa de interes este o excepție de fond în care se invocă încălcarea condițiilor de exercitare a acțiunii civile, peremptorie, căci admiterea sa împiedică soluționarea fondului cererii și absolută deoarece se încalcă norme de ordine publică, care poate fi invocată de instanță din oficiu, de procuror sau de orice parte interesată, în orice stare a procesului, dacă prin lege nu se prevede altfel, față de prevederile articol 178 alin. (1), articol 247 alin. (1) CPC. Dacă excepția este admisă, acțiunea va fi respinsă ca lipsită de interes.
Cu toate acestea, pentru constatarea lipsei de interes ar fi fost necesară administrarea de anumite dovezi și prin urmare competența ar fi aparținut instanței de la locul situării imobilului. În speță însă, soluția este corectă în perspectiva faptul că petitul principal este o cerere simulată, în care reclamantul nu a urmărit stabilirea de către instanță a unui drept în patrimoniul său și în contradictoriu cu pârâtul.
ÎN FAPT
1. Prin cerere adresată către Judecătoria Cluj-Napoca, reclamantul solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești în contradictoriu cu paratul domiciliat în Zalău, prin care: 1) să se constate rezilierea de plin drept a contractului de închiriere privind un apartament dintr-un imobil situat în Cluj-Napoca, să fie obligat pârâtul la plata – cu titlu de folos de tras – echivalentului chiriei practicate pe piața liberă pentru folosința apartamentului de la data retrocedării, până la părăsirea efectivă a apartamentului; să fie obligat pârâtul la plata unei sumei cheltuieli comune și penalizări pentru cheltuielile comune către Asociația de Proprietari, achitate de către reclamantă; obligarea pârâtului la plata unei alte sume preț restant pentru furnizarea curentului electric, la părăsirea apartamentului, achitate de către reclamantă, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
2. Prin sentința civilă, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea primului petit al cererii referitor la constatarea rezilierii de plin drept a contractului de închiriere dintre un pârât și Consiliul Local al Municipiului și a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca și declină competența de soluționare a cererii cu privire la petitele având ca obiect pretenții în favoarea Judecătoriei Zalău.
Cu privire la excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea petitului 1 al cererii, instanța apreciază că este întemeiată, acest petit fiind formulat doar pentru a se încerca atragerea competenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca. Lipsa de interes a reclamantei este evidentă în condițiile în care ea este terț față de contractul de închiriere, rezilierea contractului putând fi invocată doar de către părțile acestuia, respectiv de către partea care și-a îndeplinit obligațiile.
În ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, instanța a apreciat-o ca fiind întemeiată și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Zalău. Astfel, pentru petitele referitoare la pretențiile reclamantei sunt aplicabile dispozițiile art. 107 CPC și nicidecum ale art. 113 alin. (4) CPC astfel cum a invocat reclamanta, întrucât între reclamantă și pârât nu există și nu a existat niciodată un raport de locațiune.
3. După înregistrarea dosarului pe rolul Judecătoriei Zalău, s-a admis de către această instanță excepția de necompetență teritorială invocată de reclamantă și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca din circumscripția Tribunalului Cluj. S-a suspendat judecata cauzei și s-a înaintat dosarul instanței în drept să hotărască asupra conflictului de competență, Curtea de Apel Cluj. Instanța a reținut că petitele numite „în pretenții” par a avea un caracter accesoriu față de capătul principal de cerere – în constatarea rezilierii de plin drept a contractului de închiriere, după cum rezultă din dispozițiile art. 30 alin. (3) și alin. (4) CPC. Potrivit art. 123 alin. (1) CPC, cererile accesorii se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești. Chiar în ipoteza disjungerii, ceea ce nu este cazul în speță, instanța legal învestită inițial rămâne competentă să judece cererile sau capetele de cerere pe care le-a disjuns.
DIFERENDUL
4. Dacă formularea unei cereri lipsite de interes, ca cerere principală, în vederea atragerii competenței teritoriale a instanței de la domiciliul reclamantului, chiar poate avea efect în stabilirea acestei competențe.
SOLUȚIA
5. Nu. Formularea unei cereri lipsite de interes, ca cerere principală, nu stabilește competența teritorială a instanței de la domiciliul reclamantului.
MOTIVAREA
6. Analizând conflictul negativ de competență, Curtea observă că articolul 107 alin. (1) CPC, cu denumirea marginală „Regula generală”, statuează următoarele: „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel”. Potrivit art. 113 alin. (1) CPC care reglementează competența teritorială alternativă, „În afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: 4. instanța locului unde se află imobilul, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locațiune a imobilului”.
7. Curtea constată că reclamantul a menționat în mod expres că între el și pârât nu a existat niciodată un raport juridic de locațiune, iar imobilul a fost predat reclamantului de către Comisia de punere în posesie din cadrul Primăriei Cluj Napoca. În aceste condiții, petitele având ca obiect pretenții nu au caracterul unor cereri accesorii raportat la capătul de cerere principal având ca obiect constatarea rezilierii de plin drept a contractului de închiriere, întrucât soluționarea lor nu depinde de soluția dată petitului principal, în sensul art. 30 alin. (4) și art. 123 alin. (1) CPC.
Având în vedere că între reclamant și pârât nu există și nu a existat niciun raport juridic de locațiune, în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 113 alin. (1) pct. 4 CPC, ci art. 107 alin. (1) CPC care reglementează competența teritorială a instanței în a cărei circumscripție domiciliază pârâtul, respectiv Judecătoria Zalău. Pentru aceste considerente de drept, Curtea, în temeiul art. 134 alin. (4) CPC, stabilește competența teritorială de soluționare a prezentul litigiu în favoarea Judecătoriei Zalău.
Texul din ”CURTEA DE APEL CLUJ Secția I civilă. DECIZII RELEVANTE, TRIMESTRUL II 2015”:
23. Competența teritorială. Constatarea rezilierii de plin drept a contractului de închiriere. Instanța de la domiciliul pârâtului
Curtea de Apel Cluj, Secția I-a civilă, sentința nr. 61/F din 28 aprilie 2015
Prin sentința civilă nr. 13.496 din 19 decembrie 2014 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunțată în dosarul nr. …/211/2014, s-a admis excepția lipsei de interes a reclamantei V. O. E. D. în formularea primului petit al cererii referitor la constatarea rezilierii de plin drept a contractului de închiriere dintre pârâtul T. E. și Consiliul Local al mun. Cluj-Napoca.
S-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, excepție invocată de către pârât și în consecință declină competența de soluționare a cererii formulată de către reclamantă împotriva pârâtului cu privire la petitele având ca obiect pretenții în favoarea Judecătoriei Zalău.
Analizând cele două excepții, instanța a reținut următoarele:
În baza Dispoziției nr. 3900 din 20 iulie 2011 a Primarului mun. Cluj-Napoca, emisă în baza Legii nr. 10/2001, la data de 19 ianuarie 2013 s-a realizat predarea-preluarea imobilului situat în Cluj-Napoca, str. A. nr. 3, apartamentele 1, 3, 11 și 17 (f. 8).
Pentru apartamentul nr. 10 (după renumerotare ap. 17) a fost încheiat un contract de închiriere între Consiliul Local al mun. Cluj-Napoca și pârâtul T. E. sub nr. 51925 la data de 30 septembrie 1999 (f. 22-24) iar la data de 21 iulie 2009 s-a încheiat actul adițional nr. 3 la contract cu privire la prelungirea contractului de închiriere până la data de 19 mai 2014 (f. 37).
Cu toate acestea, la data de 7 februarie 2013 a fost emisă înștiințarea adresată de Primăria mun. Cluj-Napoca pârâtului, prin care i se aduce la cunoștință că apartamentul a fost retrocedat, în natură, reclamantei iar contractul de închiriere încetează de drept. (f. 43).
Cu privire la excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea petitului 1 al cererii, instanța apreciază că este întemeiată, acest petit fiind formulat doar pentru a se încerca atragerea competentei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca. Lipsa de interes a reclamantei este evidentă în condițiile în care ea este terț față de contractul de închiriere, rezilierea contractului putând fi invocată doar de către părțile acestuia (respectiv de către partea care și-a îndeplinit obligațiile). În consecință, va admite excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea petitului 1 al cererii, această cerere formulată în petitul 1 nefiind admisibilă, fiind formulată de un terț în contradictoriu cu o parte din contractul de închiriere.
În ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, invocată de către pârât, instanța a apreciat-o și pe aceasta ca fiind întemeiată din următoarele considerente.
Astfel, pentru petitele referitoare la pretențiile reclamantei, sunt aplicabile dispozițiile art. 107 NCPC și nicidecum ale art. 113 pct. 4 NCPC astfel cum a invocat reclamanta, întrucât între reclamantă și pârât nu există și nu a existat niciodată un raport de locațiune.
Astfel, chiar dacă reclamanta nu a înțeles să mai timbreze cererea de chemare în judecată cu diferența de taxă de timbru de 684,6 lei pusă în vedere de către instanță, nici după respingerea cererii de reexaminare a taxei de timbru, instanța de fond a apreciat că o soluție în acest sens poate fi pronunțată doar de către instanța competentă teritorial.
În consecință, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Zalău.
Prin sentința civilă nr. 911 din 9 aprilie 2015 a Judecătoriei Zalău, pronunțată în dosarul nr. …/337/2015, s-a admis excepția de necompetență teritorială invocată de reclamantă și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca din circumscripția Tribunalului Cluj.
S-a suspendat judecata cauzei și s-a înaintat dosarul instanței în drept să hotărască asupra conflictului de competență, Curtea de Apel Cluj.
Asupra excepției de necompetență teritorială, instanța a reținut următoarele:
Petitele numite „în pretenții” au caracter accesoriu față de capătul principal de cerere – în constatarea rezilierii de plin drept a contractului de închiriere, după cum rezultă din dispozițiile art. 30 alin. 3 și 4 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 123 alin. 1 Cod procedură civilă, cererile accesorii se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești.
Chiar în ipoteza disjungerii, ceea ce nu este cazul în speță, instanța legal învestită inițial rămâne competentă să judece cererile sau capetele de cerere pe care le-a disjuns.
În baza art. 132 alin. 3, art. 133 pct. 2 și art. 134 Cod procedură civilă, instanța a admis excepția de necompetență teritorială invocată de reclamantă și și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, a declanșat procedura conflictului negativ de competență, a suspendat judecata și a înaintat dosarul instanței în drept să hotărască, Curtea de Apel Cluj.
În urma ivirii conflictului negativ de competență și a declinării, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de apel Cluj, Secția Civilă, sub numărul 527/33/2015.
Curtea de Apel Cluj, sesizată cu soluționarea conflictului de competență ivit între Judecătoria Zalău și Judecătoria Cluj Napoca, instanțe care se află în raza de competență a Curții, în temeiul art. 135 alin. 4 C. proc. civ., reține următoarele:
Astfel, prin cererea formulată de reclamanta V. O. E. D. si înregistrată sub nr. …/211/2014 la data de 28 aprilie 2014 se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești în contradictoriu cu pârâtul T. E. prin care: 1) să se constate rezilierea de plin drept a contractului de închiriere privind apartamentul nr. 17 situat la et. III din imobilul din Cluj-Napoca, str. A. nr. 3; 2) să fie obligat pârâtul la plata – cu titlu de folos de tras – echivalentului chiriei practicate pe piața liberă în Cluj-Napoca – pentru folosința apartamentului indicat mai sus – de la data retrocedării – 20 iulie 2011, până la părăsirea efectivă a apartamentului – 3 octombrie 2013, în sumă de 24.000 lei; 3) să fie obligat pârâtul la plata sumei de 1.152 lei (690,71 lei cheltuieli comune și 461,71 lei penalizări pentru cheltuielile comune) către Asociația de Proprietari din Cluj, str. A. nr. 3, achitate de către reclamantă; 4) obligarea pârâtului la plata sumei de 158,65 lei – preț restant pentru furnizarea curentului electric, la părăsirea apartamentului, achitate de către reclamantă, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că pârâtul a deținut apartamentul în discuție în calitate de chiriaș la data retrocedării acestuia în temeiul Legii nr. 10/2001, în natură, către ea, cu Dispoziția nr. 3900/20.07.2011 a Primarului mun. Cluj-Napoca. La data retrocedării, contractul de închiriere a încetat de drept, iar pârâtul nu a dorit să încheie contract de închiriere cu ea, părăsind apartamentul. La data părăsirii apartamentului existau restanțele pe care ea le-a achitat și pe care le solicită în prezent de la pârât. De asemenea, ea, în calitate de proprietar, are dreptul la echivalentul folosinței bunului, raportat la chiriile practicate pe piața liberă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 555 și urm. Noul Cod Civil, art. 2 și urm., art. 13-15 și urm. din Legea nr. 10/2001, art. 10 alin. 2 din Legea nr. 241/2001 privind OUG nr. 40/1999.
Art. 107 alin. 1 C. proc. civ., cu denumirea marginală „Regula generală” statuează următoarele: „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel”.
Potrivit art. 113 alin. 1 C. proc. civ. care reglementează competența teritorială alternativă, „În afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: 4. instanța locului unde se află imobilul, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locațiune a imobilului”.
Curtea constată că reclamanta, prin cererea de chemare în judecată, a menționat în mod expres că între reclamantă și pârât nu există și nu a existat niciodată un raport juridic de locațiune având ca obiect închirierea apartamentului aflat în proprietatea reclamantei. Mai mult, imobilul a fost predat reclamantei de către Comisia de punere în posesie din cadrul Primăriei mun. Cluj Napoca la data de 28 ianuarie 2013, așa cum reiese din procesul verbal de predare-preluare a imobilului anexat la dosar.
În aceste condiții, petitele 2, 3, 4 având ca obiect pretenții nu au caracterul unor cereri accesorii raportat la capătul de cerere principal având ca obiect constatarea rezilierii de plin drept a contractului de închiriere privind apartamentul nr. 17 situat la et. III din imobilul din Cluj-Napoca, str. A. nr. 3 încheiat între Consiliul Local al mun. Cluj Napoca, în calitate de locator și pârât, în calitate de locatar, întrucât soluționarea lor nu depinde de soluția dată petitului principal, în sensul art. 30 alin. 4 și art. 123 alin. 1 C. proc. civ.
Având în vedere că între reclamantă și pârât nu există și nu a existat niciun raport juridic de locațiune, în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 113 alin. 1 pct. 4 C. proc. civ., ci dispozițiile art. 107 alin. 1 C. proc. civ. care reglementează competența teritorială a instanței în a cărei circumscripție domiciliază pârâtul, respectiv Judecătoria Zalău.
Pentru aceste considerente de drept, Curtea, în temeiul art. 134 alin. 4 C. proc. civ. stabilește competența teritorială de soluționare a prezentul litigiu în favoarea Judecătoriei Zalău.”
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
