Achiziţii publiceAfaceri transfrontaliereArbitrajAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiContencios administrativContravenţiiCorporateCyberlawData protectionDrept civilDrept comercialDrept constituţionalDrept penalDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiDreptul UEEnergieExecutare silităFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăLITIGIIMedia & publicitateMedierePiaţa de capitalProcedură civilăProprietate intelectualăProtecţia consumatorilorProtecţia mediuluiTelecom
 
Fiscalitate
DezbateriCărţiProfesionişti
D&B DAVID SI BAIAS
2 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Întrebare preliminară cu privire la aplicarea unei directive în situații pur interne. UPDATE: hotărârea CJUE

1 februarie 2018 | Mihaela MAZILU-BABEL
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

01.02.2018: Curtea, Marea Cameră, declară:

1) Articolul 2 alineatul (2) litera (c) din Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne trebuie interpretat în sensul că aceasta nu se aplică unor taxe al căror fapt generator este legat de drepturile întreprinderilor autorizate să furnizeze rețele și servicii de comunicații electronice de a instala cabluri pentru o rețea publică de comunicații electronice.

2) Articolul 4 punctul 1 din Directiva 2006/123 trebuie interpretat în sensul că activitatea de comerț cu amănuntul cu produse constituie un „serviciu” în vederea aplicării acestei directive.

3) Dispozițiile capitolului III din Directiva 2006/123, referitor la libertatea de stabilire a prestatorilor, trebuie interpretate în sensul că se aplică și unei situații în care toate elementele relevante sunt limitate la interiorul unui singur stat membru.

4) Articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2006/123 trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca unele norme conținute într-un plan urbanistic zonal al unei localități să interzică activitatea de comerț cu amănuntul cu produse nevoluminoase în zone geografice situate în afara centrului acestei localități, dacă sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute la articolul 15 alineatul (3) din această directivă, ceea ce revine instanței de trimitere să verifice. (s.n. – M.M.-B.)

::hotărârea CJUE

***

19 mai 2017: Avocatul general propune – nu și în limba română (deocamdată):

1) Des redevances telles que celles en cause dans la procédure au principal dans l’affaire C‑360/15, prélevées par une autorité d’un État membre au titre du traitement d’une demande d’autorisation concernant le moment, le lieu et les modalités d’exécution de travaux de creusement liés à la mise en place de câbles destinés à un réseau public de communications électroniques, relèvent du champ d’application de l’article 2, paragraphe 2, sous c), de la directive 2006/123/CE du Parlement européen et du Conseil, du 12 décembre 2006, relative aux services dans le marché intérieur. Elles ne relèvent pas de la matière fiscale au sens de l’article 2, paragraphe 3, de la directive 2006/123.

2) Une activité de vente au détail consistant en la vente aux consommateurs de biens tels que des chaussures ou des vêtements répond à la définition de « service » à l’article 4, paragraphe 1, de la directive 2006/123.

3) Les dispositions du chapitre III de la directive 2006/123 sont applicables à des situations telles que celles qui sont en cause au principal dans l’affaire C-31/16, indépendamment de la question de savoir si tous les éléments de l’affaire sont cantonnés à l’intérieur d’un seul État membre.

4) Un plan d’occupation des sols tels que celui en cause au principal dans l’affaire C‑31/16, qui n’autorise que certains types de commerces de détail, constitue une limite territoriale au sens de l’article 15, paragraphe 2, sous a), de la directive 2006/123, qui peut être justifiée sur le fondement de l’article 15, paragraphe 3, de cette directive, s’il est démontré qu’il poursuit l’objectif de la protection de l’environnement urbain de manière proportionnée.

:: concluzii AG

***

22 octombrie 2015: Judecătorul olandez suprem se întreabă, printre altele, cu privire la aplicarea unei directive în situații pur interne. (C-360/15)

Situația de fapt:
1. cauza este în recurs
2. perceperea unor taxe pentru tratarea unei cereri de autorizare referitoare la data, locul și modul de executare a unor lucrări de excavare aferente pozării de cabluri pentru o rețea publică de comunicații electronice
3. aplicarea unui capitol dintr-o directivă și unor situații pur interne
4. incidența unui considerent al directivei în cauză în stabilirea domeniului de aplicare al directivei
5. reglementare națională care impune ca executarea unor lucrări de excavare planificate pentru pozarea, întreținerea și îndepărtarea unor cabluri pentru o rețea publică de comunicații electronice trebuie notificată unei autorități, dar autoritatea nu este autorizată să interzică lucrările notificate, ci este autorizată să impună condiții referitoare la locul, data și modul de executare a lucrărilor cât și în ceea ce privește promovarea utilizării în comun a instalațiilor și coordonarea în privința lucrărilor cu operatorii altor lucrări de construcții aflate în sol
6. aflarea dacă anumite dispoziții din directiva incidentă au efect direct
7. aflarea modalității de calcul a costurile datorate pentru procesarea cererii, costuri care ar putea fi calculate:
7.1 pe baza costurilor estimate ale tuturor procedurilor de autorizare;
7.2. pe baza costurilor aferente tuturor cererilor de autorizare comparabile cu cele din prezenta cauză; sau
7.3. pe baza costurilor cererilor individuale.
8. aflarea criteriilor în baza cărora trebuie să se aloce cererilor concrete de autorizare costurile indirecte și cele fixe.

Dispoziții incidente: articolul 2 alineatul (3), articolul 4 alineatul (6), și articolul 13 alineatul (2) din Directiva 2006/123/CE (pentru măsurile de transpunere la nivel național, a se vedea aici):
Articolul 2 (extras)
Domeniu de aplicare
(3) Prezenta directivă nu se aplică în domeniul impozitării.

Articolul 4 (extras)
Definiții
6. „Regim de autorizare” înseamnă orice procedură care obligă prestatorul sau beneficiarul să facă demersuri pe lângă autoritatea competentă în scopul obținerii unei decizii formale sau a unei decizii implicite referitoare la accesul la o activitate de servicii sau la exercitarea acesteia.

Articolul 13 (extras)
Proceduri de autorizare
(2) Procedurile și formalitățile de autorizare nu trebuie să fie disuasive și nici să complice sau să întârzie în mod inutil prestarea serviciului. Acestea trebuie să fie ușor accesibile și orice taxe care pot decurge pentru solicitanți din cererea lor trebuie să fie rezonabile și proporționale cu costul procedurilor de autorizare în cauză și să nu depășească costul procedurilor.

Mihaela Mazilu-Babel
Doctorand, Facultatea de Drept și Ştiințe Sociale, Universitatea din Craiova


Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Au fost scrise până acum 2 de comentarii cu privire la articolul “Întrebare preliminară cu privire la aplicarea unei directive în situații pur interne. UPDATE: hotărârea CJUE”

Lasă un răspuns

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.