Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Revista de note şi studii juridice (RNSJ)
Condiţii de publicareDespre revistă
 
JURIDICE
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC




9 comentarii

Forma procurii pentru cesiunea de parti sociale cu titlu gratuit
22.05.2009 | JURIDICE.ro, Mirabela Smirna

JURIDICE - In Law We Trust

I. O problema de larga aplicatie, insa insuficient dezbatuta in literatura de specialitate, asupra careia intelegem sa ne aplecam pe scurt in materialul de fata, se refera la natura juridica a cesiunii de parti sociale. Nucleul problemei, de care se leaga si consecintele de ordin practic, este dat de urmatoarea intrebare: cesiunea de parti sociale trebuie sa imbrace forma autentica, fiind o donatie? Dupa parerea noastra nu. In acest sens prezentam argumente.

1. Prin cesiunea de parti sociale nu se transmit drepturi, astfel cum se intampla in cazul donatiei, ci se transmite un cumul de drepturi si obligatii, patrimoniale si nepatrimoniale, strans legate intre ele. Partile sociale confera titularilor drepturi si obligatii. Unele drepturi conferite de partile sociale sunt patrimoniale, cum ar fi dreptul la dividende, iar altele sunt nepatrimoniale, cum ar fi dreptul la vot in adunarea generala a asociatilor. Pe de alta parte, calitatea de titular al partilor sociale obliga la suportarea pierderilor, in limita aportului. Cu alte cuvinte, cesiunea de parti sociale ar putea sa aduca cesionarului un beneficiu evaluabil baneste la zero, ceea ce este incompatibil cu natura donatiei [Intrucat asociatul va raspunde in limita aportului, cesiunea de parti sociale nu ii va aduce cesionarului o paguba, chiar daca pierderile sunt mai mari decat beneficiile].

2. Asadar cesiunea de parti sociale sau de actiuni este un act juridic special, o fapta de comert, reglementata ca atare de lege. Nu trebuie sa ne raportam la dispozitiile generale ale Codului civil (respectiv art. 813), intrucât exista reglementari specifice in dreptul comercial. Dar chiar daca nu ar fi asa, dispozitiile legale care se refera la cesiunea de parti sociale sau de actiuni nici nu constituie exceptii de la art. 813 C.civ., intrucat, asa cum am precizat mai sus, actul juridic al transferului de parti sociale nu se poate confunda cu o donatie.

3. Dealtfel este fireasca reglementarea unui formalism mai redus in dreptul comercial, pentru a facilita desfasurarea activitatii comerciale si avand in cedere ca participantii la circuitul comercial sunt persoane avizate, atente si pregatite pentru activitatea pe care o desfasoara.

4. Astfel, Legea nr. 31/1990 se refera in mai multe texte la transferul de parti sociale. Niciunul dintre acestea nu impune forma autentica. Per a contrario, urmeaza sa apreciem, in virtutea principiului consensualismului, care guverneaza incheierea contractelor, ca actul este valabil prin simplul acord de vointa al partilor.

5. Pentru actele de constituire si modificare a societatii comerciale nu este necesara forma autentica. Cu atat mai putin este necesara forma autentica in ceea ce priveste transferul calitatii de asociat.

6. Chiar daca ar fi numita „donatie” cesiunea de parti sociale cu titlu gratuit, suntem in prezenta unei donatii indirecte (care nu trebuie sa imbrace forma solemna), intrucat:
– se realizeaza o gratificare a cesionarului
– gratificarea se efectueaza prin intermediul unei cesiuni de parti sociale, adica un act juridic distinct, care implica si transferul unor drepturi nepatrimoniale, precum si al unor obligatii.

II. Concluzia pe care o deducem si o subliniem este ca cesiunea de parti sociale este un act juridic special. Din punctul de vedere al fomei este un act juridic consensual, care va imprima acest caracter si donatiei indirecte care se realizeaza prin intermediul ei, in ipoteza in care avem de a face cu o cesiune de parti sociale cu titlu gratuit. Avand in vedere ca actul (cesiune de parti sociale cu titlu gratuit) nu trebuie incheiat in forma autentica, nici mandatul pentru incheierea actului nu trebuie sa fie un inscris autentic.

Mirabela Smirna


Aflaţi mai mult despre , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]




Au fost scrise până acum 9 de comentarii cu privire la articolul “Forma procurii pentru cesiunea de parti sociale cu titlu gratuit”

  1. Mery spune:

    Daca cesunea de parti sociale cu titlu gratuit este data de un ascoiat srain cu domicililul in strainatate este obligatorie ca procura sa fie apostilata sau nu ?
    Care este sanctiunea aplicata unei procuri emise in strainatate si care nu a urmat procesul de apostilare? Poate o amenea procura sa produca efecte juridice pe teritoriul Romaniei?

  2. Anonim spune:

    DE ACORD CU ANALIZA. CONCLUZIA – EXACT – INVERS. – sic!

  3. Consilier spune:

    Procura trebuie sa aiba forma autentica, fara tagada! Totusi, cesiunea de parti sociale/actiuni este un act de dispozitie cu implicatii majore!

  4. e evident ca cesiunea trebuie facuta in forma autentica. am, asa, sentimentul ca doamna smirna sia pus in practica niste clienti sa evite notarul si acuma, doar un pic, incepe sa isi puna intrebari.
    din materialul asta pare ca nici ea nu crede in ce scrie.

  5. Gogolak spune:

    Argumnetarea autoarei este buna. Nu spun ca este si corecta …. 🙂
    Insa asi dori sa vad contraargumentele /juridice/ ale antecomentatorilor mei si nu numai afirmatii aproape personaliste sau gratuite.

  6. Cvasitotalitatea judecatorilor de registru considera ca …
    Cesiunea de parti sociale cu titlu gratuit este DONATIE.
    Prin urmare, cesiunea trebuie autentificata.
    Respectind simetria actelor juridice, si procura tot autentica trebuie sa fie.

    Dar nu este asa.

    ICCJ, sectia com, dec. 788/28.02.2008
    „Astfel, primul motiv de recurs este neîntemeiat, deoarece după cum corect au reţinut şi instanţele anterioare, regimul juridic al cesiunii părţilor sociale este supus reglementărilor speciale cuprinse în OUG 76/2001, art.13 şi art.4 al.3 privind simplificarea unor formalităţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionării comercianţilor şi ale art.64 al.2 din Normele metodologice P/608-773/1998 privind modul de ţinere a registrelor comerţului şi de efectuare a înregistrărilor – în redactarea în vigoare la momentul încheierii actului contestat – conform cărora actul adiţional care cuprinde cesiunea părţilor sociale se încheie sub forma actului sub semnătură privată, cu excepţia cazurilor expres prevăzute la art.13 din OUG 76/2001, şi anume dacă se aduce aport la capitalul social un teren, dacă unul dintre asociaţi răspunde nelimitat şi dacă societatea pe acţiuni s-a constituit prin subscripţie publică. Din analiza dispoziţiilor legale speciale aplicabile materiei, rezultă că actul de cesiune a părţilor sociale, chiar cu titlu gratuit, – nefiind menţionată printre excepţiile de la încheierea actului sub semnătură privată – nu trebuie să îmbrace pentru validitate, forma autentică. În consecinţă, de vreme ce legea specială nu pretinde îndeplinirea acestei formalităţi, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile comune în materie cuprinse în prevederile art.813 Cod civil, întrucât dispoziţiile speciale au un caracter derogator.
    Pe cale de consecinţă, nici cerinţa supralegalizării procurii speciale în temeiul căreia s-a încheiat actul adiţional nu trebuia îndeplinită, în considerarea faptului – corect reţinut de ambele instanţe – că această formalitate, atestă în sensul art.2 şi 5 din Convenţia de la Haga din 1961, veracitatea semnăturii, calitatea în care a acţionat semnatarul actului, sau, după caz identitatea sigiliului şi a ştampilei de pe acest act, apostila fiind eliberată la cererea semnatarului actului, în speţă a reclamantului. În realitate, recurentul nu contestă niciunul dintre aceste elemente, susţinând însă constant că aplicarea apostilei – rezultă din prevederile OG 66/1999 şi este necesară pentru a produce efecte juridice în România. Or, apostila este un element de opozabilitate între autorităţile publice ale statelor părţi ale convenţiei, nu între particulari, prin urmare supralegalizarea nu are consecinţe asupra valabilităţi procurii, care, după cum s-a arătat nu trebuia întocmit în formă autentică, deoarece nici actul pentru încheierea căruia a fost dată nu se impunea a fi încheiat într-o atare formă.”

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.