Admisibilitatea unei cereri de partaj a coproprietății forțate. Principiul non omisso medio. Critica modului de stabilire a taxelor judiciare de timbru în calea de atac fără înaintarea unei cereri de reexaminare

Curtea de Apel Cluj, Sectia I civila, a stabilit ca este admisibila o cerere de partaj pentru coproprietatea fortata, conform unei decizii cu valoare de precedent, pronuntata in 2015 si citata in lucrarea mea ”RAPORT DE DREPT ULICI. CURTEA DE APEL CLUJ, Sectia I civila. DECIZII RELEVANTE TRIMESTRUL II 2015”. Curtea a mai stabilit in hotarare ca sunt inadmisibile criticile aduse in recurs impotriva sentintei instantei de fond daca acestea nu au fost depuse si in apel, iar reiterarea in recurs de catre paratul-recurent a unei critici in cadrul motivelor de recurs, privind caracterul timbrabil al cererii ce reprezinta un aspect de legalitate, respectiv de interpretare si aplicare a dispozitiilor legale in materia taxelor de timbru, este admisibila.

Formularile cuprinse in rezumatul deciziei urmaresc sa reproduca fidel, pe alocuri chiar ”cuvant cu cuvant”, cele dispuse de instanta si am incercat pe cat posibil sa nu aduc vreo atingere integritatii conceptuale a textului. Decizia definitiva este rezultatul unei munci juridice ”desavarsite”, dusa la final, pe undeva in comun, de toti participantii la actul de justitie, iar a tine seama de aceasta (obligativitatea precedentului), pe de o parte, faciliteaza orice decizie ulterioara, iar pe de alta parte, creeaza siguranta si predictibilitate. Numai in acest fel, persoanele aflate sub o jurisdictie pot lua o hotarare justa in ceea ce priveste activitatile pe care urmeaza a le desfasura, iar autoritatea va parea manifesta. Este de mentionat ca o astfel de decizie, asa cum am sustinut in extenso in alte articole, este obligatorie pentru alte instante mai mici in grad si chiar daca acestea sunt arondate unei alte Curti de Apel, inclusiv pentru alte Curti de Apel si, eventual consultativa, pentru Inalta Curte.

Rezumatul deciziei

IN FAPT

1. Prin cererea de chemare in judecata, asa cum a fost precizata, reclamantul, in calitate de coproprietar al imobilului, a solicitat instantei sa dispuna partajarea curtii interioare aferente, prin atribuirea in proprietate exclusiva a unei suprafete delimitate printr-un gard; sa dispuna partajarea podului situat deasupra apartamentului nr. 1, cu partile indivize comune inscrise in CF colectiv, prin atribuirea in favoarea sa a intregului pod aferent apartamentului 1, cu cheltuieli de judecata.

2. Prin sentinta civila, Judecatoria a admis in parte cererea de chemare in judecata si a dispus sistarea starii de indiviziune asupra podului situat deasupra apartamentului nr. 1, cu partile indivize inscrise in CF colectiv, in sensul ca atribuie podul amintit in natura in favoarea reclamantului, cu obligarea acestuia la o sulta, conform cotelor-parti indivize, a fost respinsa in rest actiunea formulata ca nefondata, a fost admisa in parte capatul de cerere accesoriu avand ca obiect obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata si a fost respinsa cererea paratilor de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata ca nefondata.

Instanta a retinut ca practica si doctrina admit, ca principiu, posibilitatea efectuarii unui partaj in masura in care exista acordul tuturor coproprietarilor sau nu se ajunge la schimbarea destinatiei concrete a bunului, ori nu se cauzeaza imposibilitatea unei utilizari normale a bunului pentru care s-a recunoscut coproprietatea perpetua. In speta, partile justifica calitatea lor de coproprietari asupra bunului teren aflat in folosinta comuna si perpetua, pentru folosinta normala si utila a imobilelor apartamente edificate pe terenul in litigiu. Prin raportare la prevederile art. 728 C. civ. din 1864 si art. 673 ind. 1 si urm. C. proc. civ. din 1865, vazand starea actuala a terenului, necesitatea de a se asigura o folosinta rationala, normala si egala atat a curtii interioare a imobilului si, mai cu seama, a unitatilor locative de catre partile litigante, in considerarea criteriilor de individualizare amintite mai-sus, retinand si starea de coproprietate fortata asupra terenului – curte interioara, aferenta imobilului, precum si impotrivirea paratilor la efectuarea partajului asupra imobilului teren, actiunea promovata de catre reclamanta apare ca nefondata, sub aspectul efectuarii partajului imobilului teren.

Instanta mai retine ca este posibila partajarea podului aferent apartamentului nr. 1, desi acesta este parte integranta din partile comune ale imobilului (coproprietate fortata). De asemenea, alaturi de corpul B (unde este situat podul in litigiu) si corpul de cladire A, in care se afla apartamentele paratilor, este prevazut cu pod, care, prin destinatia sa, poate asigura nevoile specifice ale paratilor si prevazut cu acces separat. Mai mult, chiar paratii au invederat instantei ca nu utilizeaza in mod curent suprafata podului aferent apartamentului nr. 1 din diferite motive.

Dupa pronuntarea sentintei, instanta a facut aplicarea in speta a prevederilor art. 281 ind. 2 C. proc. civ. din 1865, in sensul ca a dispus completarea dispozitivului sentintei civile, urmand a dispune si sistarea starii de indiviziune a podului situat deasupra apartamentului nr. 1, in sensul atribuirii acestuia in natura in favoarea reclamantei.

3. Prin decizia civila, tribunalul a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta si de parati impotriva sentintei civile pronuntate de judecatorie.

Analizand apelurile declarate, tribunalul a retinut ca terenul, neocupat de constructii sau alte amenajari, nu poate fi partajat prin atribuirea in exclusivitate in favoarea reclamantei, in primul rand intrucat reprezinta curtea comuna celor doua corpuri de cladire si, tinand cont de destinatia si configuratia sa, pastrarea coproprietatii fortate se impune pentru asigurarea respectarii dreptului de proprietate asupra unitatilor locative detinute de toti coproprietarii.

Tribunalul a mai retinut ca, desi in CF colectiva este inscrisa constructia „casa cu 4 apartamente”, in realitate pe teren exista doua corpuri de cladire, alipite, corpul A, avand P+2 E, in care se afla apartamentele nr. 2, 3 si 4, aflate in proprietatea paratilor, si corpul B, avand doar parter, in care se afla apartamentul nr. 1, aflat in proprietatea reclamantei. Podul in litigiu este amplasat numai peste corpul B, iar deasupra corpului A nu exista un pod, ci doar un acoperis. Desi podul se afla in coproprietatea fortata a partilor, tribunalul considera corecta concluzia primei instante, in sensul ca este posibila partajarea acestuia, prin atribuirea acestuia in proprietatea exclusiva a reclamantei. Coproprietatea fortata poate sa inceteze cand nu se mai impune cu necesitate a fi mentinuta, iar natura si destinatia functionala a bunului dau posibilitatea impartirii lui, masura fiind utila si pentru a se evita, pe cat posibil, raporturi tensionate intre coproprietari.

Referitor la timbrarea intregirii de actiune, tribunalul a constatat ca, la data inregistrarii acesteia, erau in vigoare dispozitiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997, conform carora cererile de partaj se taxeaza cu 19 lei. Prevederile art. 3 lit. c) prin care s-a stabilit ca pentru cererile de partaj se achita o taxa judiciara de timbru de 3% din valoarea bunului au fost introduse abia prin Legea nr. 276/2009 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 212/2008, care a intrat in vigoare la data de 16 iunie 2009. Tribunalul a considerat nefondate criticile apelantilor, prima instanta retinand in mod corect ca a fost legal sesizata si in privinta intregirii de actiune, astfel incat in mod legal si temeinic a solutionat cererea de completare a hotararii.

4. Impotriva deciziei tribunalului, paratii au declarat recurs, solicitand modificarea in parte a deciziei atacate, in sensul admiterii apelurilor formulate impotriva sentintelor civile, cu consecinta respingerii in intregime a actiunii si a precizarii de actiune formulate de reclamanta R. M. S., cu cheltuieli de judecata. In motivare, s-a sustinut ca hotararea tribunalului este partial nelegala, intrucat, desi a inteles regimul coproprietatii fortate asupra terenului, nu a aplicat aceeasi ”masura” si pentru alte parti indivize comune, si anume podul.

Cele retinute de Tribunal, referitoare timbrarea cererii la valoare, sunt eronate, deoarece prin OUG nr. 212/2008 s-a stabilit obligatia achitarii taxei de timbru la valoare pentru orice cerere de partaj, desi instanta de apel retine ca, doar dupa aparitia Legii nr. 276/2009, aceasta taxa de timbru ar fi intrat in vigoare, pentru orice ordonanta de urgenta intrarea in vigoare este odata cu publicarea in Monitorul Oficial, asa cum este statuat de art. 11 alin 2 din Legea nr. 24/2000 privind norme de tehnica legislativa. In concluzie, odata cu depunerea completarii de actiune, reclamanta era obligata sa timbreze cu 3% din valoarea acoperisului noua sa cerere.

5. Reclamanta intimata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil cu privire la toate motivele de recurs care nu se incadreaza in dispozitiile art. 304 C. proc. civ. punctele 1-9 si a motivelor invocate omisso medio si respingerea recursului formulat de catre recurenti ca nefondat.

DIFERENDUL

6. Daca este admisibila o cerere de partaj pentru coproprietatea fortata. Daca sunt admisibile, in recurs, critici aduse sentintei instantei de fond, desi acestea nu au fost depuse in apel.

Daca este admisibila reiterarea de catre paratul-intimat, in apel si apoi recurs, a unei critici privind caracterul timbrabil al cererii ce reprezinta un aspect de legalitate, respectiv de interpretare si aplicare a dispozitiilor legale in materia taxelor de timbru.

SOLUTIA

7. DA. Este admisibila o cerere de partaj pentru coproprietatea fortata. NU. Sunt inadmisibile criticile aduse in recurs impotriva sentintei instantei de fond, daca acestea nu a fost depuse si in apel.

8. Reiterarea de catre paratul-recurent a unei critici in cadrul motivelor de recurs, privind caracterul timbrabil al cererii ce reprezinta un aspect de legalitate, respectiv de interpretare si aplicare a dispozitiilor legale in materia taxelor de timbru, este admisibila.

MOTIVAREA

9. Curtea retine in privinta motivelor de recurs prin care se critica direct cele dispuse ori statuate de instanta de fond – cu trimitere expresa la „instanta de fond a/nu a retinut sau avea obligatia (…)” – ca acestea intra sub incidenta exceptiei inadmisibilitatii intemeiata pe dispozitiile art. 282 alin. (1) coroborat cu art. 299 alin. (1) C. proc. civ. din 1865. O cale de atac nu poate fi exercitata omisso medio, respectiv, nu poate fi criticata direct in recurs, hotararea pronuntata in prima instanta de judecatorie – si care este, potrivit legii, susceptibila de apel la tribunal -, pentru ca, intr-o atare situatie, instanta de recurs nu poate exercita controlul judiciar asupra hotararii pronuntate, iar analizarea, direct in faza recursului, a motivelor ce ar duce la privarea partii de un grad de jurisdictie si, implicit, la incalcarea principiului „non omisso medio”, o astfel de critica in recurs fiind inadmisibila.

De asemenea, Curtea constata ca sunt inadmisibile a fi invocate direct in recurs criticile care nu au fost formulate prin apelul promovat de parati impotriva sentintei primei instante.

Regula potrivit careia recursul nu poate fi exercitat omisso medio se aplica nu numai in situatia in care partea nemultumita de solutia adoptata in prima instanta nu a declarat apel, ci si in cazul in care sentinta a fost apelata, insa numai partial, pentru alte motive decat cele invocate in recurs.

10. Curtea a mai constatat ca memoriul de recurs contine si motive de netemeinicie care se refera la o reproducere a starii de fapt a cauzei din perspectiva paratilor, o analizare a probatiunii administrate in cauza si o expunere a relatiilor dintre parti care intra sub incidenta exceptiei inadmisibilitatii, intrucat vizeaza aspecte de netemeinicie a hotararii recurate, aspecte care s-ar fi incadrat in punctele 10 si 11 ale art. 304 C. proc. civ. din 1865, in prezent abrogate.

11. Critica paratilor recurenti in legatura cu timbrarea cererii de completare a actiunii introductive de instanta, in opinia majoritara, este considerata admisibila pe calea recursului, sens in care se va respinge exceptia inadmisibilitatii acesteia invocata de reclamanta intimata prin intampinare. Cu toate acestea, critica paratilor a fost respinsa ca neintemeiata.

Se retine ca, prin cererea de chemare in judecata inregistrata la data de 8 februarie 2008, reclamanta a solicitat, printre alte petite, partajarea podului situat deasupra ap. nr. 1, iar acest petit de partajare a podului a fost legal timbrat la data introducerii actiunii introductive cu o taxa judiciara de timbru in cuantum de 19 lei si timbru judiciar in valoare de 0,3 lei. Ulterior, prin inscrisul intitulat „precizare de actiune” inregistrat la data de 15 mai 2008, reclamanta a solicitat partajarea podului prin atribuirea acestuia in intregime in favoarea ei, cu obligatia acesteia de a plati sulta fiecarui coproprietar in parte. La data de 20 februarie 2009, reclamanta a depus un inscris denumit „precizare” prin care a aratat ca „pentru a nu exista niciun fel de dubiu privitor la petitul 2 din actiunea introductiva este vorba de podul de deasupra apartamentului 1, precum si acoperisul apartamentului subsemnatei situat deasupra podului.”

Dupa pronuntarea hotararii de catre prima instanta, reclamanta a formulat la data de 17 februarie 2014 o cerere de completare a dispozitivului sentintei in sensul de a se dispune si partajarea acoperisului de deasupra podului situat deasupra ap. 1 asa cum a solicitat prin precizarea de actiune. Prin intampinarea la aceasta cerere, inregistrata la data de 12 martie 2014, paratii au invocat inadmisibilitatea cererii de completare, intrucat precizarea de actiune a reclamantei a fost depusa peste termenul legal, dupa prima zi de infatisare si nu a fost taxata la valoarea acoperisului supus partajului, astfel incat aceasta nu a facut obiectul judecatii.

Curtea retine si Decizia nr. 7 din 8 decembrie 2014 pronuntata de Inalta Curte De Casatie si Justitie in dosarul nr. 4/2014, publicata in Monitorul Oficial nr. 137 din 24 februarie 2015, prin care s-a admis recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie si, in consecinta, s-a stabilit ca: „In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, partea in sarcina careia s-a stabilit obligatia de plata a taxei judiciare de timbru poate formula critici care sa vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare in judecata exclusiv in cadrul cererii de reexaminare, neputand supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului”. Aceasta decizie este obligatorie pentru instantele de judecata de la data publicarii ei in Monitorul Oficial. Cu toate acestea, Curtea apreciaza ca Decizia nr. 7 din 8 decembrie 2014 nu este aplicabila in speta, intrucat se refera la partea in sarcina careia s-a stabilit obligatia de plata a taxei judiciare de timbru, or instanta de fond nu a stabilit in sarcina reclamantei nicio obligatie de a plati suplimentar o alta taxa judiciara de timbru. Mai mult, in faza judecarii in prima instanta a cererii de chemare in judecata, astfel cum a fost completata, paratii nu au invocat niciun aspect de nelegalitate cu privire la netimbrarea precizarii de actiune avand ca obiect partajarea acoperisului si, de asemenea, nici instanta de fond nu a pus in discutie acest aspect avand in vedere ca petitul de partajare a podului a fost legal timbrat, odata cu inregistrarea cererii introductive.

Avand in vedere particularitatile spetei, faptul ca in apel paratii au criticat calificarea gresita a obiectului cererii de chemare in judecata de catre prima instanta, punand in discutie caracterul timbrabil al precizarii de actiune ce reprezinta un aspect de legalitate, respectiv de interpretare si aplicare a dispozitiilor legale in materia taxelor de timbru, Curtea apreciaza ca reiterarea acestei critici in cadrul motivelor de recurs este pe deplin admisibila, astfel ca a respins exceptia inadmisibilitatii invocata de reclamanta intimata prin intampinare.

12. Curtea mai retine ca o stare de coproprietate fortata poate sa inceteze cand nu se mai impune cu necesitate a fi mentinuta, iar natura si destinatia functionala a bunului dau posibilitatea impartirii lui, masura fiind utila si pentru a se evita, pe cat posibil, raporturi tensionate intre coproprietari.

13. Opinia concurenta a judecatorului a fost formulata in sensul ca recursul trebuie respins, insa motivele vizand timbrajul sunt inadmisibile, nu nefondate. Criticile formulate de recurenti privind timbrajul puteau fi formulate de catre orice parte doar in cadrul cererii de reexaminare la instanta de fond, cu privire la modul de stabilirea a taxei de timbru, in temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997. Textul prevede doar acest mod de criticare a oricaror chestiuni in ce priveste taxa de timbru si nu distinge intre partea in sarcina careia s-a stabilit taxa de timbru si celelalte parti. A face o astfel de distinctie ar insemna a stabili doua proceduri pentru aceleasi aspecte, una speciala, reexaminarea, pentru partea in sarcina careia s-a stabilit taxa de timbru, si una generala, apelul sau recursul, pentru celelalte parti. Faptul ca partea a uzat sau nu de calea speciala nu deschide accesul la calea de atac a apelului sau recursului, deoarece ar insemna sa se lase la indemana partii procedura pe care sa o aleaga si sa o urmeze, prin exercitarea sau neexercitarea caii de atac speciale.

Apoi, sintagma „modul de stabilire“ vizeaza orice aspecte privind stabilirea taxei de timbru, inclusiv stabilirea ca actiunea este scutita de taxa de timbru sau nestabilirea unei taxe de timbru. Cum, pentru recurs, de exemplu, sunt indicate limitativ motivele pentru care poate fi criticata o hotarare, iar pentru reexaminare nu sunt indicate limitativ astfel de motive, rezulta ca orice critici vizand taxa de timbru pot fi formulate, insa, doar in cadrul reexaminarii.

Cat timp impotriva modului de stabilire a taxei de timbru se poate uza doar de procedura reexaminarii, rezulta ca orice alta cale de atac impotriva acestui mod de stabilire a taxei de timbru este inadmisibila, indiferent daca partea a uzat sau nu de aceasta procedura. Acest aspect rezulta si din principiul legalitatii caii de atac, in sensul ca orice cale de atac poate fi exercitata doar daca este prevazuta de lege si in conditiile prevazute de aceasta, cat si din principiul specialia generalibus derogant, adica o cale de atac speciala are prevalenta fata de calea de atac ordinara, ceea ce face ca acea cale de atac ordinara sa devina inadmisibila pentru ca partea va putea folosi doar calea de atac speciala. In masura in care, in ce priveste taxa de timbru, legea indica o procedura speciala si cu privire la examinarea taxei de timbru se mentioneaza expres ca incheierea este irevocabila, rezulta cu puterea evidentei ca aceasta problema a taxei de timbru nu mai poate fi examinata intr-o alta procedura.

Textul normativ din Legea privind taxele judiciare de timbru nr. 146 din 24 iulie 1997:
Articolul 18
(1) Determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de catre instanta de judecata sau, dupa caz, de Ministerul Justitiei.
(2) Impotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeasi instanta, in termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicarii sumei datorate.
(3) Cererea se solutioneaza in camera de consiliu de un alt complet, fara citarea partilor, prin incheiere irevocabila.(4) In cazul admiterii integrale sau partiale a cererii de reexaminare, taxa de timbru se restituie total ori, dupa caz, proportional cu reducerea sumei contestate.

Prin comparatie, OUG privind taxele judiciare de timbru nr. 80 din 26 iunie 2013:
Articolul 39
(1) Impotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeasi instanta, in termen de 3 zile de la data comunicarii taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutita de la plata taxei judiciare de timbru.
(2) Cererea se solutioneaza in camera de consiliu de un alt complet, fara citarea partilor, prin incheiere definitiva. Dispozitiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedura civila raman aplicabile in ceea ce priveste complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare in judecata. Instanta va proceda la comunicarea cererii de chemare in judecata, in conditiile art. 201 alin. (1) din Codul de procedura civila, numai dupa solutionarea cererii de reexaminare.
(3) In cazul admiterii integrale sau partiale a cererii de reexaminare, instanta va dispune restituirea taxei de timbru total ori, dupa caz, proportional cu reducerea sumei contestate.
(4) In cazul taxelor datorate pentru cereri adresate Ministerului Justitiei si Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, solutionarea cererii de reexaminare este de competenta Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti.

Decizia nr. 7 din 8 decembrie 2014 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr. 4/2014, publicata in Monitorul Oficial nr. 137 din 24 februarie 2015, Recurs in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie: ”In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, partea in sarcina careia s-a stabilit obligatia de plata a taxei judiciare de timbru poate formula critici care sa vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare in judecata exclusiv in cadrul cererii de reexaminare, neputand supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului. ”

Texul din ”CURTEA DE APEL CLUJ, Sectia I civila. DECIZII RELEVANTE TRIMESTRUL II 2015”:

„30. Timbrare. Posibilitatea criticarii modului de stabilire a taxelor de timbru, in situatia in care partea nu a exercitat calea de atac speciala a reexaminarii. Cu opinie concurenta in sensul ca daca partea nu a utilizat calea speciala a reexaminarii, criticarea modului de stabilire a taxei de timbru este inadmisibila in calea de atac ordinara.

Curtea de Apel Cluj, Sectia I civila, decizia nr. 228/R din 29 aprilie 2015

Prin sentinta civila nr. 7.650 din 30 aprilie 2013 a Judecatoriei Cluj-Napoca, pronuntata in dosarul nr. …/2008, s-a admis in parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta R. M. S., in contradictoriu cu paratii E. F., W. T., M. C. I., M. C. A., Statul Roman – prin Consiliul Local al Mun. Cluj-Napoca.

S-a dispus sistarea starii de indiviziune asupra podului situat deasupra apartamentului nr. 1, inscris in CF nr. 43093/A, nr. top. 4850, din imobilul situat in mun. Cluj, str. … nr. 7, cu partile indivize inscrise in CF nr. 43092/I Cluj, in sensul ca atribuie podul amintit in natura in favoarea reclamantei.

A fost obligata reclamanta sa achite in favoarea paratilor o sulta, conform cotelor- parti indivize, dupa cum urmeaza: in favoarea paratilor M. C. I. si M. C. A. suma de 1.925 lei, cu titlu de sulta; paratului W. T. suma de 2.260 lei, cu titlu de sulta; paratei E. F. suma de 2.260 lei, cu titlu de sulta.

A fost respinsa in rest actiunea formulata ca nefondata.

A fost admisa in parte capatul de cerere accesoriu avand ca obiect obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.

Au fost obligati paratii E. F., W. T., M. C. I., M. C. A. la plata catre reclamanta a sumei de 2.519,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

A fost respinsa cererea paratilor E. F., W. T., M. C. I., M. C. A. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata ca nefondata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca prin cererea de chemare in judecata formulata si precizata, reclamanta R. S. M., in contradictoriu cu paratii E. F., W. T., M. C. I., M. C. A., Statul Roman – prin Consiliul Local al mun. Cluj-Napoca, in calitate de coproprietar al imobilului situat in mun. Cluj-Napoca, str. …, nr. 7, jud. Cluj, a solicitat instantei sa dispuna partajarea curtii interioare aferente imobilului situat in mun. Cluj-Napoca, str. …, nr. 7, jud. Cluj, in suprafata totala de 199,76 mp, inscrisa in CF nr. 43092 Cluj, sub nr. topo. 4850, prin atribuirea in favoarea reclamantei, in proprietate exclusiva a suprafetei de teren de 162,65 mp, delimitati printr-un gard; sa dispuna partajarea podului situat deasupra apartamentului nr. 1, inscris in CF nr. 43093/A, sub nr. topo. 4850/I, din imobilul situat in mun. Cluj-Napoca, str. …, nr. 7, jud. Cluj, cu partile indivize comune inscrise in CF nr. 43092 Cluj, prin atribuirea in favoarea reclamantei a intregului pod aferent apartamentului 1, cu cheltuieli de judecata.

Prin examinarea ansamblului probator existent la dosarului cauzei, instanta a retinut ca demersul procesual al reclamantei este fondat partial, urmand sa admita in parte actiunea si sa dispuna sistarea starii de indiviziune asupra podului situat deasupra apartamentului nr. 1, inscris in CF nr. 43093/A, nr. top. 4850, din imobilul situat in mun. Cluj, str. … nr. 7, cu partile indivize inscrise in CF nr. 43092/I Cluj, in sensul ca va atribui podul amintit in natura in favoarea reclamantei; va obliga reclamanta sa achite in favoarea paratilor o sulta, conform cotelor-parti indivize, dupa cum urmeaza: in favoarea paratilor M. C. I. si M. C. A. suma de 1.925 lei, cu titlu de sulta; paratului W. T. suma de 2.260 lei, cu titlu de sulta; paratei E. F. suma de 2.260 lei, cu titlu de sulta. A respins in rest actiunea formulata ca nefondata. La baza solutiei instantei au stat considerentele ce vor fi aratate in continuare.

In fapt, sub aspect de CF, instanta a retinut ca reclamanta R. M. S. si paratii M. C. A., M. C. I., W. T., E. F. sunt proprietarii apartamentelor 1-4, situate in imobilul din mun. Cluj- Napoca, str. …, nr. 7, jud. Cluj, inscris in CF nr. 43092/A Cluj-Napoca, nr. topo. 4850/I – IV.

Conform mentiunii de sub A+1, CF nr. 43092/A, se afla in coproprietate fortata a partilor fundatiile, planseele, fatada, acoperisul, la subsol casa scarii, doua coridoare, antreu, spalatorie, la parter accesul in imobil, curte de lumina, casa scarii, la etaj curte de lumina, apoi conductele principale de apa, gaz, canalizare, instalatii electrice de alimentare a apartamentelor si a partilor comune, si teren in suprafata de 460 mp (f. 227-229).

Conform mentiunilor din cuprinsul CF nr. 43093/A, reclamanta detine o cota de 23/100 parte din constructie, precum si o cota de 161/460 parte din terenul situat in mun. Cluj-Napoca, str. … nr. 7, jud. Cluj, in timp ce paratii M. C. A., M. C. I., in calitate de proprietari ai unitatii individuale – apartament nr. 2, detin o cota de 23/100 parte din constructie si o cota de 138/460 parte din terenul amintit (f. 19-21). De asemenea, paratul W. T., in calitate de proprietar al apartamentului nr. 3, detine o cota actuala de 27/100 parte din constructie si o cota de 145/460 parte din teren, in conformitate cu inscrierile din CF nr. 43094/A (f. 24-25), in timp ce parata E. F., proprietar al apartamentului nr. 4 din imobil, detine o cota de 27/100 parte din constructie si o cota de 16/460 parte din teren (f. 188).

Cu toate acestea, conform inscrierii din CF col. nr. 43092/A Cluj, nr. topo. 4850, reclamanta R. M. S. detine o cota de doar 105/460 parte din teren (f. 176-177), aspect care rezulta si din mentiunile cuprinse in contractul de vanzare-cumparare nr. 34674/04.06.1997 (f. 163-164), motiv pentru care diferenta de suprafata de 49 mp apartine cu titlu de drept de proprietate in favoarea Statului Roman (raportat la cota de 161/460 parte din teren, conform mentiunii din CF nr. 43093/A Cluj).

Initial, imobilul in discutie a fost inscris in CF nr. 10516 Cluj (sistata cu incheierea nr. 365/1950), nr. topo. 4850, in suprafata de 127 stj. = 457 mp, ulterior transcris in CF Col. 10516 Cluj (sistata cu incheierea nr. 2720/1980), nr. topo. 4850, in suprafata de 460 mp.

In conformitate cu inscrierile din CF col. 43092/A Cluj-Napoca, nr. topo. 4850 Cluj, rezulta ca, in baza Sentintei civile nr. 3396/1979, pronuntata in dosar nr. 3575/1979 al Judecatoriei Cluj-Napoca, asupra imobilului transcris din CF nr. 10516, au fost stabilite urmatoarele: apartamentul 1 – suprafata utila de 105 mp; p.i.c. de 23/100 parte, cota de 161/460 parte din teren, mentiune de sub B.2, iar ulterior cota de 105/460 parte din teren, potrivit mentiunii de sub B.10; apartamentul nr. 2 – suprafata utila de 105,88 mp, p.i.c. de 23/100 parte, cota de 138/460 parte din teren, iar ulterior p.i.c. de 30/100 parte si o cota de 138/460 parte din teren, conform CF ind. 120790 Cluj; apartamentul nr. 3 – suprafata utila de 191126,53 mp, p.i.c. de 27/100 parte si cota de 146/460 parte din teren; apartamentul nr. 4 – suprafata utila de 122,74 mp, p.i.c. de 27/100 parte si o cota de 16/460 parte din teren. 

Referitor la capatul de cerere avand ca obiect sistarea starii de indiviziune asupra imobilului teren situat in mun. Cluj-Napoca, str. …, nr. 7, jud. Cluj, aflat in coproprietatea partilor, inscris in CF nr. 43092/A Cluj, in suprafata de 460 mp, instanta de fond a retinut urmatoarele:

In acord cu concluziile expertului tehnic judiciar V. F., cuprinse in raportul de expertiza tehnica in specialitatea topografie, depus la dosar cu completarile ulterioare (f. 155- 161, 239-244), prin masuratorile efectuate s-a constatat ca suprafata reala de teren este de 448 mp, suprafata care nu este in concordanta cu suprafata inscrisa in CF col. 43092/A Cluj, nr. topo. 4850, rezultand o diferenta de suprafata in minus, expertul argumentand in sensul ca aceasta diferenta poate fi generata de faptul ca, la data intabularii imobilului in evidentele cartii funciare in favoarea Statului Roman, nu s-a dispus efectuarea masuratorilor topografice printr-o expertiza de specialitate in dosarul civil nr. 3575/1979 al Judecatoriei Cluj-Napoca.

In ceea ce priveste obiectul I fixat la lucrarea cu care a fost insarcinat, expertul tehnic a aratat ca imobilul situat in mun. Cluj-Napoca, str. …, nr. 7, jud. Cluj, inscris in CF col. Nr. 43092/A Cluj, nr. topo. 4850, cu o suprafata reala de 448 mp, nu poate fi partajat in natura.

Sub acest aspect, expertul a aratat ca, in fapt, configuratia parcelei nu permite partajarea, intrucat suprafata masurata de 448 mp include suprafata construita a imobilului apartament nr. 1, de 112 mp, trotuarul aferent apartamentului nr. 1, de 22 mp, suprafata construita a apartamentelor nr. 2, 3 si 4, de 129 mp, accesul la constructii – gang in suprafata de 19 mp, teren aferent acestora in suprafata de 166 mp. Potrivit Regulamentului de Urbanism aferent Planului Urbanistic General, la regimul tehnic se prevad pentru caracteristicile parcelelor (suprafete, forme, dimensiuni) urmatoarele conditii: se mentin dimensiunile si forma parcelarului initial care variaza intre 300 – 500 mp si cu front stradal cuprins intre 12 si 14 m pentru constructii cuplate.

Deopotriva, expertul a aratat ca reclamanta R. M. S. detine cota de 105/460 parte teren, conform CF Col. 43092/A Cluj, nr. topo. 4850, iar suprafata construita aferenta apartamentului nr. 1 este de 112 mp, deci 7 mp mai mare decat suprafata dobandita prin cumparare. Fata de suprafata solicitata de 162,65 mp si comparativ cu suprafata dobandita prin cumparare de 105/460 parte, diferenta de suprafata de 49 mp apartine cu titlu de drept proprietate in favoarea Statului Roman (raportat la cota initiala aferenta apartamentului nr. 1, de 161/460 parte), precum si suprafata de 7 mp care se afla sub suprafata construita si apartine Statului Roman, iar diferenta de suprafata de 139 mp apartine paratilor din cauza.

Rezulta, asadar, conform opiniei expertului tehnic, ca in varianta propusa de reclamanta nu poate fi dispusa sistarea starii de indiviziune pe motivul ca reclamanta nu este coproprietara asupra terenului liber, iar terenul de sub constructii este parte indiviza comuna fortata.

Instanta de fond a avut in vedere si pozitia expertului tehnic judiciar in specialitatea constructii, T. C., care a intocmit si depus la dosar raportul de expertiza tehnica constructii (f. 69-92), cu completarile ulterioare (f. 108-111). Astfel, in urma efectuarii constatarilor la fata locului, a aratat ca imobilul din str. …, nr. 7, mun. Cluj-Napoca, este alcatuit din doua corpuri de cladiri, alipite, dupa cum urmeaza: un corp „A” – P + 2 E, cuprinzand apartamentele 2, 3 si 4, proprietatea paratilor, iar in curtea imobilului, in partea din spate, exista un alt corp de cladire (alipit de corpul A), corpul „B”, avand numai parter, cuprinzand apartamentul nr. 1, aflat in proprietatea reclamantei R. M. S., iar accesul in corpul B de cladire se realizeaza din curtea interioara.

Practic, in speta de fata, reclamanta tinde sa obtina efectuarea de catre instanta a unei delimitari efective intre parcelele ce ar reveni partilor ca urmare a sistarii starii de coproprietate in ceea ce priveste terenul amintit, tocmai pentru a-si valorifica o folosinta cat 192mai utila a imobilului constructie – apartament nr. 1, prin formarea unui lot de 162,65 mp, conform folosintei faptice, chiar daca suprafata de teren ce i-ar reveni conform partajului este mai mare decat cota parte din dreptul de proprietate asupra terenului. Mai mult, reclamanta a invederat instantei ca efectuarea partajului in modalitatea propusa este de natura a asigura finalitatea dreptului, o exploatare mai eficienta.

In drept, potrivit art. 728 alin. 1 C .civ., nimeni nu poate fi obligat a ramane in indiviziune. In conformitate cu dispozitiile art. 673 ind. 5 alin. 2 C. proc. civ., instanta este datoare ca, in primul rand, sa procedeze la partajarea in natura a bunurilor supuse impartelii, prin formarea unor loturi si atribuirea lor catre parti conform cotelor detinute.

Textul art. 673 ind. 9 C. proc. civ. stabileste unele criterii ce trebuie avute in vedere la formarea loturilor, si anume: intelegerea partilor, marimea cotei-parti ce se cuvine fiecaruia ori masa bunurilor de impartit, natura bunurilor, domiciliul sau ocupatia partilor, efectuarea unor cheltuieli de imbunatatire a bunului. Textul art. 673 ind. 9 C. proc. civ. cuprinde o enumerare exemplificativa, si nicidecum restrictiva.

In masura in care impartirea in natura a bunului nu este posibila, art. 673 ind. 10 C. proc. civ. ofera solutia atribuirii unuia dintre coproprietari, cu plata unor sulte catre ceilalti coproprietari conform cotelor lor de proprietate.

Se observa, asadar, ca legea enunta regulile pentru efectuarea sistarii coproprietatii sau ale indiviziunii, problema punandu-se in cazul promovarii unei actiuni avand ca obiect un partaj vizand folosinta unui bun sau un drept de proprietate comuna pe cote-parti fortata, asa cum este cazul in speta. Practica si doctrina admit, ca principiu, posibilitatea efectuarii unui partaj in masura in care exista acordul tuturor coproprietarilor sau nu se ajunge de schimbarea destinatiei concrete a bunului, ori nu se cauzeaza imposibilitatea unei utilizari normale a bunului pentru care s-a recunoscut coproprietatea perpetua.

In speta, partile justifica calitatea lor de coproprietari asupra bunului teren aflat in folosinta comuna si perpetua, pentru folosinta normala si utila a imobilelor apartamente edificate pe terenul in litigiu.

Prin raportare la prevederile art. 728 C. civ. si art. 673 ind. 1 si urm. C. proc. civ., vazand starea actuala a terenului, necesitatea de a se asigura o folosinta rationala, normala si egala atat a curtii interioare a imobilului si, mai cu seama, a unitatilor locative de catre partile litigante, in considerarea criteriilor de individualizare amintite mai-sus, retinand si starea de coproprietate fortata asupra terenului – curte interioara, aferenta imobilului situat in mun. Cluj-Napoca, str. …, nr. 7, jud. Cluj, precum si impotrivirea paratilor la efectuarea partajului asupra imobilului teren, actiunea promovata de catre reclamanta apare ca nefondata, sub aspectul efectuarii partajului imobilului teren in modalitatea avansata de aceasta parte.

In primul rand, din istoricul imobilului in litigiu, raportat la succesiunea inscrierilor din cartea funciara, imobilul teren in suprafata de 460 mp (real 448 mp) deserveste unei folosinte normale, firesti de catre toti proprietarii de unitati individuale – reclamanta si parati, proprietarii apartamentelor nr. 1 -4 din curtea imobilului, situat in mun. Cluj-Napoca, str. …, nr. 7, jud. Cluj.

In al doilea rand, configuratia parcelei de teren in litigiu confirma concluzia instantei, in sensul imposibilitatii efectuarii partajului in varianta avansata de reclamanta, intrucat pe teren sunt edificate doua corpuri de cladire alipite in care se afla apartamentele partilor, dispuse pe lungimea parcelei de teren, care ocupa o suprafata de 112 mp + 129 mp (suprafata construita), iar aferent corpului B de cladire (in care se afla apartamentul nr. 1, proprietatea reclamantei) este realizat un trotuar cu o suprafata de 22 mp. Mai mult, la intrarea in incinta imobilului este realizat un gang de acces in suprafata de 19 mp. Ca atare, neocupata de lucrari sau alte amenajari ramane o suprafata de teren de 166 mp.

Cu ocazia iesirii instantei la fata locului, conform procesului-verbal din data de 15 martie 2013 (f. 295), ocazie cu care s-a procedat si la administarea probei cu interogatoriul 193paratilor care s-au aflat in imposibilitate de a se prezenta in instanta din cauza starii de sanatate si a varstei inaintate, instanta a constatat ca in curtea imobilului exista, langa imobilul constructie, o alee de acces din placi de beton, iar de o parte si de alta a aleii erau plantate flori. in partea din spate a curtii comune se afla un foisor de lemn, o banca de lemn si o structura metalica. in dreapta aleii de acces, in corp A, se afla caminul colector a apelor manajere de la toate apartamentele. De asemenea, pe suprafata de teren (curte comuna) folosita de reclamanta in mod exclusiv pana la pronuntarea Sentintei civile nr. 4826/2007, in dosar nr. …/2006 al Judecatoriei Cluj-Napoca, si pentru care se solicita a i se acorda dreptul de proprietate exclusiva, se mai afla un camin de colectare a apelor si care deserveste apartamentul nr. 1. Astfel, prin Sentinta civila nr. 4826/2007, pronuntata in dosar nr. …/2006 al Judecatoriei Cluj-Napoca, instanta a admis actiunea formulata de reclamantii E. F. si W. T., dispunand obligarea paratei R. M. S. sa desfiinteze gardul si dublura acestuia, precum si poarta despartitoare din curtea interioara a imobilului situat in mun. Cluj-Napoca, str. …, nr. 7, jud. Cluj. Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta a retinut ca, in incinta imobilului, a fost amplasat un gard despartitor in curtea de lumina a imobilului, astfel cum este denumita in cartea funciara, astfel ca a fost ocupata, in folosinta exclusiva de reclamanta, o suprafata de aproximativ 90% din curtea interioara, fara ca in speta sa se fi procedat la iesirea din indiviziune. Mai mult, instanta a retinut ca, procedand astfel, reclamanta a stanjenit accesul celorlalti coproprietari la curtea de lumina a imobilului si impiedicandu-i in folosinta utila si normala a incintei imobilului, dispunand desfiintarea gardului edificat si a portii despartitoare (f. 236-238).

In acord cu starea de fapt ce a stat la baza acestei hotarari judecatoresti si in concordanta cu concluziile la care s-a oprit expertul tehnic judiciar in specialitatea topografie, instanta retine ca, in cauza, nu doar ca nu este posibila partajarea imobilului teren in varianta acreditata de reclamanta, dar, mai ales, o eventuala sistare a starii de indiviziune ar fi de natura sa restranga atributele dreptului de proprietate ale paratilor asupra unitatilor individuale.

Concluzia se impune, intrucat reclamanta solicita atribuirea in proprietate exclusiva a unei suprafete de aproximativ 90% din curtea interioara a imobilului, ramanand paratilor in exploatare doar gangul de acces in imobil si o potiune de teren extrem de redusa destinata recreerii paratilor, suprafata in cea mai mare betonata si umbrita pe tot parcursul anului.

De asemenea, viabilitatea modalitatii in care se solicita partajul trebuie raportata si la calitatea, starea si posibilitatile coproprietarilor. Or, in cauza, paratii sunt persoane in etate, unii dintre acestia cu o stare de sanatate precara, cu dificultati in deplasare, fiind imperos necesara asigurarea unui spatiu in curtea interioara (comuna) pentru recreere. Pana la nivelul anului 2008, cand s-a procedat la desfiintarea gardului despartitor, paratii nu au avut acces in partea din spate a imobilului (in curtea comuna, aferenta apartamentului nr. 1), care reprezinta, in fapt, un real loc de lumina, in timp ce partea din fata a imobilului este afectata de gangul de acces, trotuar de acces.

Sub aspectul finalitatii sale practice, retinand aspectul functional al curtii comune si pentru o rationala exploatare a unitatilor locative, asigurarea unui confort egal tuturor colocatarilor, sistarea starii de coproprietate apare ca fiind cu neputinta.

Pe de alta parte, reclamanta solicita atribuirea unei suprafete de teren din curtea interioara cu depasirea cotei sale de proprietate asupra terenului, in contextul in care paratii si-au manifestat opozitia efectuarii partajului in varianta conturata de reclamanta, motiv pentru care atribuirea unei suprafete considerabile din curtea de lumina apare ca fiind si inechitabila (cu observarea criteriilor de formare a loturilor, enuntate mai-sus).

In acest sens, nu este de neglijat si imprejurarea ca, in masura in care s-ar efectua partajul in varianta reclamantei, lotul – terenul din curtea interioara, ce urma sa fie atribuit paratilor, desi in suprafata extrem de redusa, ar trebui sa fie afectat de o servitute de trecere in favoarea imobilului apartament nr. 1, proprietatea reclamantei, aspect care ar fi de natura sa restranga si mai mult atributul folosintei aferent dreptului de proprietate al paratilor asupra terenului, fond aservit.

Pentru toate considerentele amintite anterior si retinand ca trebuie asigurata o exploatare rationala, functionala si eficienta a curtii interioare a imobilului din str. …, nr. 7, mun. Cluj-Napoca, cu respectarea drepturilor concurente ale tuturor coproprietarilor, instanta va respinge cererea de partajare a imobilului – teren in litigiu, in modalitatea propusa de reclamanta, ca neintemeiata.

Relativ la petitul avand ca obiect partajarea podului situat deasupra apartamentului nr. 1, inscris in CF nr. 40393/A, sub nr. top. 4850/I, din imobilul situat in mun. Cluj-Napoca, str. …, nr. 7, jud. Cluj, prin atribuirea lui in totalitatea in favoarea reclamantei, instanta retine urmatoarele:

Asa cum s-a mentionat mai-sus, podul in discutie, dispus in intregime deasupra apartamentului nr. 1, proprietatea reclamantei, face parte din partile indivize comune ale intregului imobil constructie, format din doua corpuri de cladire alipite, situat in mun. Cluj- Napoca, str. …, nr. 7, jud. Cluj, conform inscrierilor din CF col. Nr. 43092/A Cluj-Napoca, A+1, nr. topo. 4850 (f. 16-18), fiind deci in exploatarea comuna a reclamantei si a paratilor. 

Potrivit masuratorilor efectuate de expert tehnic judiciar in specialitatea constructii C.T., podul in litigiu este amplasat numai peste corpul de cladire B (compus din apartamentul 1), avand o suprafata de 124 mp. Sarpanta corpului B este din grinzi de lemn, astereala este de sipci de lemn pe care se sprijina invelitoarea din tigla profilata. Planseul peste parter este din lemn pe grinzi si scanduri cu umplutura de pamant batatorit.

La data inspectiei podului (30 octombrie 2008), expertul a constatat ca sarpanta (grinzile) de lemn prezentau urme de umezeala (la data inspectiei uscat), ceea ce atesta faptul ca in timp s- au produs infiltratii din intemperii prin invelitoarea de tigla. Tiglele invelitorii (o parte din ele) aveau ciocurile de fixare macerate si erau distantate.

Raportat la starea podului din momentul efectuarii cercetarii, expertul a opinat in sensul ca exista posibilitatea patrunderii apei din intemperii, fapt ce poate duce si la degradarea planseului peste parter. De asemenea, expertul a retinut ca circulatia prin pod in cazul in care el este folosit in mod curent poate periclita planseul de lemn de peste proprietatea reclamantei. La inspectia efectuata, s-a constatat ca starea invelitorii, a asterelei si a unei parti din sarpanta este destul de deteriorata, impunandu-se masuri de reparatii pentru a nu se periclita planseul si implicit starea apartamentului nr. 1.

In acest sens, expertul a propus atribuirea intregului pod in favoarea reclamantei, cu plata unor sulte compensatorii catre parati, in calitate de coproprietari. A mai aratat expertul ca partajarea in natura a podului este foarte anevoioasa (f. 69-92, 108-111).

Starea de fapt a podului aferent apartamentului nr. 1 a fost perceputa direct si nemijlocit de instanta cu ocazia cercetarii la fata locului (f. 295), cand s-a observat starea de degradare avansata a sarpantei de lemn, ce era imbibata de apa, iar invelitoarea din tigla prezenta, de asemenea, urmele de degradare, unele tigle fiind lipsa sau ciobite in mod semnificativ, permitand infiltrarea apelor din intemperii. Mai mult, s-a constatat si faptul ca, la pasirea pe suprafata podului, s-au resimtit vibratii pe toata suprafata acestuia. In incinta acestui spatiu, instanta a identificat ca fiind depozitate obiecte vechi, precum usi de interior, placi si bucati de lemn. La interpelarea instantei, partile prezente au aratat ca paratii nu folosesc incinta podului din diferite motive, in primul rand din cauza starii de sanatate, a varstei inaintate, a accesului dificil in mod, precum si vazand pozitia reclamantei, care le-a interzis accesul in pod in scopul de a se evita deteriorarea planseului de lemn si, implicit, a apartamentului nr. 1.

In considerarea starii avansate de degradare a podului aferent apartamentului nr. 1, instanta retine, in acord cu pozitia expertului tehnic judiciar, ca in speta se impun lucrari urgente de reparatii si consolidare, mai cu seama pentru a se evita deteriorarea apartamentului 1 (unitate locativa). Or, in cauza reclamanta a aratat ca paratii refuza sa-si ofere concursul pentru efectuarea lucrarilor cu caracter urgent la podul aferent apartamentului nr. 1, motiv pentru care reclamanta este nevoita sa suporte in intregime costurile reparatiilor la pod, cu toate ca aceasta parte a cladirii se afla in coproprietate fortata, solicitand partajarea acestuia si atribuirea in proprietate exclusiva in beneficiul reclamantei.

Ansamblul probatoriu administrat in cauza confirma alegatiile reclamantei, sub aspectul starii avansate de degradare a podului, precum si in ceea ce priveste pasivitatea paratilor in efectuarea lucrarilor de reparatii, aspect care rezulta fara echivoc si din pozitia paratilor adoptata prin raspunsurile la interogatoriul administrat acestora in cauza (f. 270-271, 289-294).

Desi parte integranta din partile comune ale imobilului (coproprietate fortata), instanta retine ca este posibila partajarea podului aferent apartamentului nr. 1, prin atribuirea acestuia in proprietatea exclusiva a reclamantei, cu plata unor sulte in favoarea paratilor, conform cotelor lor din dreptul de proprietate comuna.

Concluzia se impune din considerente de ordin tehnic, functional, mai cu seama ca reclamanta este in masura sa asigure efectuarea lucrarilor de reparatii cu caracter urgent care se impun pentru consolidarea constructiei, mai cu seama a apartamentului nr. 1, iar paratii au dat dovada de pasivitate in amenajarea acestei parti comune.

De asemenea, trebuie amintit si faptul ca, alaturi de corpul B (unde este situat podul in litigiu) si corpul de cladire A, in care se afla apartamentele paratilor, este prevazut cu pod, care, prin destinatia sa, poate asigura nevoile specifice ale paratilor si prevazut cu acces separat. Mai mult, chiar paratii au invederat instantei ca nu utilizeaza in mod curent suprafata podului aferent apartamentului nr. 1 din diferite motive, precum starea de sanatate precara, varsta etc. In prezent, accesul in podul in litigiu se impune a fi restrictionat pana la efectuarea lucrarilor de consolidare a planseului de lemn, pentru a se evita degradarea iminenta a tavanului apartamentului 1 din cauza vibratiilor si a inflitratiilor de apa, fiind necesara si reparatia acoperisului podului prin schimbarea tiglelor/ reconditionarea celor existente, aspect certificat si de expertul tehnic judiciar.

In concluzie, pentru a se asigura utila, normala si pasnica folosinta a apartamentului nr. 1, retinand si ca, la nivelul corpului A de cladire, exista un spatiu cu destinatia de pod, iar podul si acoperisul aferent apartamentului nr. 1 necesita reparatii in regim urgent, pentru a se conserva substanta dreptului, instanta apreciaza ca se impune sistarea starii de coproprietate fortata asupra acestei parti de cladire, in varianta alegata de reclamanta, prin atribuirea podului situat deasupra apartamentului nr. 1, inscris in CF nr. 43093/A, nr. top. 4850, din imobilul situat in mun. Cluj, str. … nr. 7, cu partile indivize inscrise in CF nr. 43092/I Cluj, in favoarea reclamantei, cu obligarea reclamantei sa achite in favoarea paratilor o sulta, conform cotelor-parti indivize detinute de parati, dupa cum urmeaza: in favoarea paratilor M. C. I. si M. C. A. suma de 1.925 lei, cu titlu de sulta; paratului W. T. suma de 2.260 lei, cu titlu de sulta; paratei E. F. suma de 2.260 lei, cu titlu de sulta, conform raportului de expertiza tehnica in specialitatea constructii, intocmit de expert C. T.

In lumina considerentelor ce preced, instanta va admite actiunea formulata si precizata conform dispozitivului hotararii.

Vazand si dispozitiile art. 274 C. proc. civ., retinand culpa procesuala a paratilor in ceea ce priveste capatul de cerere avand ca obiect sistarea starii de coproprietate fortata asupra podului, instanta va admite cererea reclamantei si va dispune obligarea paratilor E. F., W. T., M. C. I., M. C. A. la plata catre reclamanta a sumei de 2.519,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand taxe de timbru, onorarii experti, onorariu avocat, conform inscrisurilor justificative existente la dosarul cauzei. Instanta retine ca este nefondata solicitarea paratilor de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata, constand in onorariu avocatial, in contextul in care, pana la momentul inchiderii dezbaterilor in cauza, acestia nu au probat efectuarea unor cheltuieli cu aparatorul ales si pentru combaterea demersului procesual al reclamantei.

Prin sentinta civila nr. 2764 din data de 19 martie 2014 a Judecatoriei Cluj-Napoca pronuntata in dosarul nr. …/2008 s-a admis cererea de completare a dispozitivului sentintei civile nr. 7650/2013, pronuntata de Judecatoria Cluj-Napoca la data de 30 aprilie 2013 in dosar nr. …/2008, formulata de reclamanta R. M. S., in contradictoriu cu paratii E. F., W. T., M. C. I., M. C. A., Statul Roman – prin Consiliul Local al Mun. Cluj-Napoca.

S-a dispus completarea dispozitivului sentintei civile nr. 7650/2013, pronuntata de Judecatoria Cluj-Napoca la data de 30 aprilie 2013 in dosarul nr. …/2008, in sensul ca s-a dispus si sistarea starii de indiviziune acoperisului deasupra podului situat deasupra apartamentului nr. 1, inscris in CF nr. 43093/A, nr. top. 4850 Cluj, din imobilul situat in mun. Cluj-Napoca, str. …, nr. 7, cu partile indivize comune inscrise in CF nr. 43092/I Cluj, in sensul atribuirii acestuia in natura in favoarea reclamantei.

Instanta de fond a retinut ca a analizat situatia tehnica actuala atat a podului de deasupra apartamentului nr. 1, proprietatea reclamantei, cat si a acoperisului aferent acestuia, retinandu-se ca, fata de starea de degradare avansata a podului si a acoperisului de deasupra acestuia, ambele aferente apartamentului nr. 1, cat si pentru a se asigura o exploatare rationala a apartamentului nr. 1, fiind necesare lucrari de reparatii urgente pentru a se remedia starea de uzura a podului si a acoperisului, se impune sistarea starii de coproprietate fortata asupra acestor parti comune, nefiind afectata exercitarea normala a dreptul de proprietate a paratilor asupra apartamentelor proprietatea acestora, mai cu seama ca apartamentele 2, 3 si 4 sunt toate situate intr-un corp de cladire prevazut cu pod. Ca atare, instanta a apreciat ca este posibila sistarea starii de indiviziune asupra acestor parti comune, mai mult aceasta solutie impunandu-se fata de modul actual de gestionare, folosinta si administrare a acestora, paratii manifestand pasivitate fata de caracterul urgent al lucrarilor de reparatii. Mai mult, in prezent, se impune restrictionarea in podul de deasupra apartamentului nr. 1, tocmai pentru a nu se ajunge la degradarea apartamentului nr. 1, proprietatea reclamantei.

Instanta a constatat ca si acoperisul podului de deasupra apartamentului nr. 1 se afla in stare avansata de deteriorare, impunandu-se lucrari urgente de consolidare, insusindu-si opinia expertului tehnic judiciar C. T. – varianta I din raportul de expertiza – atribuirea podului si a acoperisului de deasupra apartamentului nr. 1 in favoarea reclamantei, in calitate de proprietar al apartamentului nr. 1 (f. 69-92, 108-111). Totodata, instanta constata la, la sistarea starii de indiviziune asupra podului aferent apartamentului nr. 1 si acordarea sultelor compensatorii in favoarea paratilor, expertul tehnic judiciar a tinut seama in calculul efectuat si de valoarea acoperisului de deasupra podului in discutie, valoarea acoperisului fiind inclusa in cuantumul sultelor propuse de expert si acordate de instanta in beneficiul paratilor.

In speta, instanta a omis sa se pronunte in considerentele si dispozitivul hotararii asupra capatului de cerere avand ca obiect sistarea starii de indiviziune asupra acoperisului de deasupra podului situat deasupra apartamentului nr. 1, inscris in CF nr. 43093/A, nr. top. 4850 Cluj, din imobilul situat in mun. Cluj-Napoca, str. …, nr. 7, cu partile indivize comune inscrise in CF nr. 43092/I Cluj, in sensul atribuirii acestuia in natura in favoarea reclamantei.

Cererea de completare a dispozitivului a fost promovata de reclamanta cu respectarea termenului de 15 zile de promovare a caii de atac a apelului, conform art. 281 ind. 2 C. proc. civ.

In speta, contrar alegatiilor paratilor, nu are relevanta imprejurarea ca modificarea de actiune a fost depusa peste termenul stabilit de art. 132 C. proc. civ., in contextul in care paratii nu s-au opus si nu au invocat decaderea reclamantei din dreptul de a-si modifica cererea.

Oricum, acest tip de aparari vor fi promovate/analizate in cadrul caii de atac promovate.

Deopotriva, faptul ca nu s-au achitat taxele de timbru la valoarea pretentiilor formulate (aspect care nu a fost invederat de parati in cursul procesului, decat cu ocazia formularii cererii de completare dispozitiv de catre reclamanta), nu semnifica ca instanta nu a fost investita cu capatul de cerere in discutie. Trebuie amintit ca lipsurile cererii de chemare in judecata, sub aspectul timbrajului (al cuantumului taxei de timbru datorate), pot fi complinite inclusiv in cadrul cailor de atac declarate impotriva hotararii prin care se solutioneaza cererea de chemare in judecata.

Raportat la ansamblul probatoriu existent la dosarul nr. …/2008, precum si vazand considerentele ce au stat la baza pronuntarii Sentintei civile nr. 7650/2013, pronuntata de Judecatoria Cluj-Napoca la data de 30 aprilie 2013 in dosar nr. …/2008, si retinand caracterul justificat al cererii reclamantei de a se dispune sistarea starii de indiviziune asupra acoperisului de deasupra podului aferent apartamentului nr. 1, instanta a facut aplicarea in speta a prevederilor art. 281 ind. 2 C. proc. civ., in sensul ca a dispus completarea dispozitivului Sentintei civile nr. 7650/2013, pronuntata de Judecatoria Cluj-Napoca la data de 30 aprilie 2013 in dosar nr. …/2008, dupa cum urmeaza: a dispus si sistarea starii de indiviziune acoperisului deasupra podului situat deasupra apartamentului nr. 1, inscris in CF nr. 43093/A, nr. top. 4850 Cluj, din imobilul situat in mun. Cluj-Napoca, str. …, nr. 7, cu partile indivize comune inscrise in CF nr. 43092/I Cluj, in sensul atribuirii acestuia in natura in favoarea reclamantei.

Celelalte dispozitii si masuri cuprinse in dispozitivul Sentintei civile nr. 7650/2013, pronuntata de Judecatoria Cluj-Napoca la data de 30 aprilie 2013 in dosar nr. …/2008, au ramas neschimbate.

Prin decizia civila nr. 739/A/din 23.10.2014 a Tribunalului Cluj pronuntata in dosarul nr. …/2008, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta R. M. S. si de paratii E. F., W. T., M. C. I., M. C. A. impotriva sentintei civile nr. 7650/30.04.2013 pronuntate in dosarul nr. …/2008 al Judecatoriei Cluj-Napoca si a sentintei civile nr. 2764/19.03.2014, pronuntata in acelasi dosar, care au fost mentinute in totul. S-au compensat cheltuielile de judecata in apel.

Analizand apelurile declarate, tribunalul a retinut urmatoarele:

1. Apelul declarat de reclamanta R. M. S.:

Prin contractul de vanzare-cumparare nr. 34674/04.06.1997 incheiat cu SC C SA, in calitate de mandatar al Consiliului local Cluj-Napoca, reclamanta a cumparat, in temeiul dispozitiilor Legii nr. 112/1995, apartamentul nr. 1 situat in Cluj-Napoca, str. … (in prezent str. …) nr. 7. In contract se mentioneaza ca „se atribuie cumparatorului suprafata de 105/460 mp aferent constructiei”.

Potrivit dispozitiilor art. 9 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 „chiriasii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie in natura fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora pot opta, dupa expirarea termenului prevazut la art. 14, pentru cumpararea acestor apartamente cu plata integrala sau in rate a pretului”, iar conform art. 26 alin. 3 din aceeasi lege “suprafetele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 in posesia acestora si care depasesc suprafata aferenta constructiilor, raman in proprietatea statului”.

Conform art. 33 din H.G. nr. 20/1996 privind normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, astfel cum au fost modificate si completate prin H.G. nr. 11/1997, “in situatiile de vanzare catre chiriasi a apartamentelor si, cind este cazul, a anexelor gospodaresti si a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobandeste si asupra terenului aferent, cu respectarea dispozitiilor art. 26 alineatul ultim din lege.”

Raportat la cele mentionate mai sus, tribunalul a considerat corecta concluzia primei instante, in sensul ca, desi in CF nr. 43093/A in favoarea reclamantei este inscrisa cota parte de 161/460 din terenul situat in mun. Cluj-Napoca, str. … nr. 7, jud. Cluj, in realitate reclamanta are calitatea de proprietara doar asupra cotei parti de 105/460 parte din teren, aspect care rezulta din mentiunile cuprinse in contractul de vanzare-cumparare nr. 34674/04.06.1997, diferenta de suprafata de 49 mp pana la 161 mp, aferenta apartamentului nr.1 apartinand cu Statului Roman.

Mai mult, tribunalul a observat ca reclamanta a dobandit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 1 prin contract de vanzare-cumparare incheiat in temeiul Legii nr. 112/1995, astfel incat putea dobandi doar terenul eferent acestui apartament si nu intreaga cota parte inscrisa in CF. In acest sens, tribunalul retine ca prin art. 7.3 din Normele metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 s-a stabilit ca prin notiunea ”teren aferent imobilelor instrainate in temeiul Legii nr. 112/1995” se intelege terenul pe care este amplasata constructia, respectiv amprenta constructiei, cat si terenul din imprejurimile constructiei necesar bunei utilizari a acesteia indiferent de categoria de folosinta.

Asadar, chiar daca aparent reclamanta are calitatea de coproprietara asupra imobilului teren situat in mun. Cluj-Napoca, str. …, nr. 7, jud. Cluj, inscris in CF nr. 43092/A Cluj, in suprafata de 460 mp, tribunalul a considerat ca, in conditiile in care reclamanta a dobandit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 1 si terenului aferent acestuia in temeiul unei legi speciale, care stabilea dreptul chiriasilor de a dobandi strict terenul pe care este amplasata constructia si terenul din imprejurimile constructiei necesar bunei utilizari a acesteia, aceasta nu este indreptatita sa solicite atribuirea terenului care excede acestei destinatii.

Pe de alta parte, tribunalul a considerat, la fel ca si prima instanta, ca terenul in suprafata de 166 mp, neocupat de constructii sau alte amenajari, nu poate fi partajat prin atribuirea in exclusivitate in favoarea reclamantei, in primul rand intrucat reprezinta curtea comuna celor doua corpuri de cladire si, tinand cont de destinatia si configuratia sa, pastrarea coproprietatii fortate se impune pentru asigurarea respectarii dreptului de proprietate asupra unitatilor locative detinute de toti coproprietarii.

Sustinerile apelantei privind folosinta efectiva asupra terenului si intretinerea acestuia nu pot fi luate in considerare, intrucat este suficient sa se asigure posibilitatea paratilor de a folosi terenul, ramanand la latitudinea acestora exercitarea efectiva a dreptului, iar pentru eventualele cheltuieli facute cu intretinerea terenului reclamanta poate solicita obligarea paratilor la suportarea acestora, conform cotelor parti detinute.

In al doilea rand, este de observat ca reclamanta a solicitat ca in urma partajului asupra terenului sa se dispuna instituirea unui drept de servitute de trecere asupra lotului care ar urma sa fie atribuit paratilor. Astfel, prin partajarea terenului conform solicitarilor reclamantei s-ar ajunge in situatia in are terenul sau ar deveni loc infundat, insa pentru a se putea solicita instituirea unui drept de servitute de trecere, imposibilitatea iesirii la calea publica trebuie sa nu fie straina de conduita proprietarului locului infundat. Cu alte cuvinte, chiar daca s-ar admite cererea de partaj formulata de reclamanta, acesta nu ar putea solicita instituirea servitutii, ramanand cu un teren fara acces la drumul public.

Pentru toate motivele expuse mai sus, tribunalul a considerat ca apelul declarat de reclamanta este nefondat, astfel ca in baza art. 296 C. proc. civ. l-a respins.

2. Apelul declarat de paratii E. F., W. T., M. C. I., M. C. A.:

Tribunalul a retinut ca, desi in CF 43092/A colectiva este inscrisa constructia „casa cu 4 apartamente”, in realitate pe terenul cu nr. topo. 4850 exista doua corpuri de cladire, alipite, corpul A, avand P+2 E, in care se afla apartamentele nr. 2, 3 si 4, aflate in proprietatea paratilor si corpul B, avand doar parter, in care se afla apartamentul nr.1, aflat in proprietatea reclamantei. Podul in litigiu este amplasat numai peste corpul B, iar deasupra corpului A nu exista un pod, ci doar un acoperis.

Desi podul se afla in coproprietatea fortata a partilor, tribunalul considera corecta concluzia primei instante, in sensul ca este posibila partajarea acestuia, prin atribuirea acestuia in proprietatea exclusiva a reclamantei.

Coproprietatea fortata poate sa inceteze cand nu se mai impune cu necesitate a fi mentinuta, iar natura si destinatia functionala a bunului dau posibilitatea impartirii lui, masura fiind utila si pentru a se evita, pe cat posibil, raporturi tensionate intre coproprietari.

Apelantii au aratat ca doresc sa foloseasca podul doar pentru uscarea hainelor, insa tribunalul constata ca acestia nu l-au mai folosit efectiv de mai multi ani. De asemenea, pot folosi curtea comuna ori acoperisul de deasupra corpului A in acest scop, avand posibilitatea sa amenajeze un spatiu corespunzator pentru uscarea rufelor.

Un aspect esential in cauza il constituie faptul ca podul este amplasat doar deasupra apartamentului nr.1, astfel incat doar acest apartament este afectat prin folosinta lui. Asa cum in mod judicios a retinut prima instanta, in prezent trebuie efectuate lucrari de consolidare a planseului de lemn, pentru a se evita degradarea iminenta a tavanului apartamentului nr.1 din cauza vibratiilor si a infiltratiilor de apa, fiind necesara si repararea acoperisului podului.

Este de observat si ca prin notificarea nr. 969/29.11.2005 reclamanta a solicitat paratilor sa contribuie la efectuarea lucrarilor de reparatii in privinta podului. Conform procesului verbal incheiat la data de 10 iulie 2006 paratii au considerat ca nu este necesara efectuarea lucrarilor pentru reparatia podului.

Necesitatea efectuarii lucrarilor la pod a rezultat insa in mod clar din concluziile raportului de expertiza tehnica efectuat de exp. C. T., nu doar pentru folosirea corespunzatoare a podului, ci si pentru a se evita deteriorarea apartamentului 1.

Nu in ultimul rand, masura este utila pentru a se evita pe viitor aparitia unor raporturi tensionate intre parti, privind folosinta podului care este amplasat doar deasupra apartamentului nr. 1.

Tribunalul a considerat nefondate criticile apelatilor parati privind accesul reclamantei la pod, intrucat, pe de o parte, aceasta are calitatea de coproprietara inclusiv asupra casei scarii din corpul A, deci asupra caii de acces la pod, iar pe de alta parte, reclamanta are posibilitatea sa isi creeze o cale de acces separata.

In ceea ce priveste marimea cotelor parti, potrivit dispozitiilor art. 673 ind. 9 C. proc. civ. constituie un criteriu pentru efectuarea partajului in natura, insa in cauza se solicita atribuirea in proprietatea exclusiva a reclamantei a intregului bun, fiind incidente dispozitiile art. 673 ind. 10 C. proc. civ., conform carora criteriile prevazute la art. 673 ind. 9 C.proc.civ. sunt aplicabile doar daca mai multi coproprietari cer sa li se atribuie bunul. 

Referitor la cheltuielile de judecata, tribunalul a considerat nefondate criticile apelantilor, prima instanta aplicand in mod corect dispozitiile art. 274 si 276 C. proc. civ. atunci cand a dispus obligarea paratilor la plata sumei de 2519,3 lei, din care 19,3 lei reprezinta taxa judiciara de timbru si timbrul judiciar, 950 lei reprezinta onorariul expertului C.T. (fila 69), iar 1.550 lei reprezinta onorariul avocatial partial.

In privinta apelului declarat impotriva sentintei civile nr. 2764/19.03.2014, tribunalul a retinut ca prin cererea inregistrata la data de 20 februarie 2009 reclamanta a solicitat atribuirea in proprietate exclusiva a podul si a acoperisului de deasupra podului.

Cererea a fost comunicata reprezentantei paratilor in sedinta publica din 20 februarie 2009, iar acestia nu au invocat exceptia tardivitatii intregirii de actiune pana la urmatorul termen de judecata din 6 martie 2009 si nici ulterior.

Dispozitiile art. 132 C. proc. civ., conform carora intregirea cererii trebuie formulata pana la prima zi de infatisare, nu sunt de ordine publica, astfel incat conform art. 108 alin. 3 C. proc. civ. apelantii parati erau obligati sa invoce nerespectarea lor la primul termen de 200judecata de dupa depunerea cererii, sub sanctiunea decaderii din dreptul de a mai invoca neregularitatea procedurala. Apelantii nu au invocat exceptia tardivitatii depunerii intregirii de actiune in termenul mentionat, astfel incat sunt decazuti din dreptul de a mai invoca exceptia.

Referitor la timbrarea intregirii de actiune, tribunalul a constatat ca la data inregistrarii acesteia erau in vigoare dispozitiile art. 3 lit. c din Legea nr. 146/1997, conform carora cererile de partaj se taxeaza cu 19 lei.

Prevederile art. 3 lit. c prin care s-a stabilit ca pentru cererile de partaj se achita o taxa judiciara de timbru de 3% din valoarea bunului au fost introduse abia prin Legea nr. 276/2009 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 212/2008, care a intrat in vigoare la data de 16 iulie 2009.

In consecinta, tribunalul a considerat nefondate criticile apelantilor, prima instanta retinand in mod corect ca a fost legal sesizata si in privinta intregirii de actiune, astfel incat in mod legal si temeinic a solutionat cererea de completare a hotararii.

Pentru toate motivele expuse mai sus, tribunalul a considerat ca si apelul declarat de parati este nefondat, astfel ca in baza art. 296 C. proc. civ. a fost respins si s-a mentinut sentinta atacata, aceasta fiind legala si temeinica.

In baza art. 276 C. proc. civ., tribunalul a dispus compensarea cheltuielile de judecata in apel.

Impotriva acestei decizii, paratii E. F., W. T., M. C. I. si M. C. A. au declarat recurs, in termen legal solicitand admiterea acestuia, modificarea in parte a deciziei atacate, in sensul admiterii apelurilor formulate de parati impotriva sentintelor civile nr. 7650/2013 si nr. 2764/2014 ale Judecatoriei Cluj-Napoca, cu consecinta respingerii in intregime a actiunii si a precizarii de actiune formulate de reclamanta R. M. S., cu cheltuieli de judecata.

In motivarea recursului, paratii au aratat ca hotararea instantei de apel contravine dispozitiilor art. 255 alin. 1 C. proc. civ. care specifica ca „hotararile prin care se solutioneaza apelul […] se numesc decizii”, in timp ce prezenta hotarare este denumita ”sentinta civila”, motiv pentru care sunt incidente dispozitiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Hotararea tribunalului este partial nelegala intrucat, desi a inteles regimul coproprietatii fortate asupra terenului, nu a aplicat aceeasi ”masura” si pentru alte parti indivize comune si anume podul.

In ceea ce priveste completarea de actiune revenea primei instante obligatia de a respinge completarea de actiune depusa la data 20 februarie 2009 intrucat reprezenta nu o precizare/majorare de actiune, ci o veritabila completare a acesteia. Paratii nu au ridicat in apel exceptia tardivitatii depunerii acesteia, ci doar au aratat ca instanta nu si-a indeplinit prerogativele si rolul activ, in conditiile art. 129 alin 4 C. proc. civ., in care se arata ca „judecatorii sunt in drept sa puna in discutia partilor orice imprejurari de fapt si de drept, chiar daca nu sunt mentionate in cerere sau intampinare”. Primind aceasta cerere care, in plus, nu era nici legal timbrata, prima instanta a incalcat nu numai dispozitiile art. 129 alin. 4 mentionate anterior, dar si cele ale art. 114 alin. 1 C. proc. civ.

Sustinerile Tribunalului Cluj in ceea ce priveste timbrarea acestei cereri la valoare sunt cu totul eronate. Prin OUG nr. 212/2008 s-a stabilit obligatia achitarii taxei de timbru la valoare pentru orice cerere de partaj. Contrar sustinerilor instantei de apel, care arata ca doar dupa aparitia Legii nr. 276/2009 aceasta taxa de timbru ar fi intrat in vigoare, pentru orice ordonanta de urgenta intrarea in vigoare este odata cu publicarea in Monitorul Oficial, asa cum este statuat de art. 11 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 privind norme de tehnica legislativa.

In concluzie, contrar sustinerilor instantei de apel, odata cu depunerea completarii de actiune reclamanta era obligata sa timbreze cu 3% din valoarea acoperisului noua sa cerere.

Asa cum este aratat prin Ordinul nr. 760/C/1999, art. 11 – fiecare capat de cerere trebuie timbrat in mod distinct. Situatia de fata trebuie incadrata in prevederile art. 35 alin. 6 din Ordinul nr. 76o/C/1999 in vigoare la 20 martie 2009) care arata ca „daca in momentul inregistrarii actiunea sau cererea a fost taxata corespunzator obiectului initial, dar a fost modificata ulterior, ea nu va putea fi anulata integral, ci va trebui solutionata in limitele in care taxa judiciara de timbru a fost platita”. Nefiind achitata taxa judiciara de timbru, prima instanta nu a fost legal investita, drept urmare nu se putea pronunta asupra completarii de actiune, aspect solutionat cu totul eronat de instanta de apel, prin ignorarea prevederilor art. 11 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 cu raportare la art. 11 din Ordinul nr. 760/C/1999.

Sustinerea instantei de apel ca paratii aveau obligatia ridicarii exceptiei tardivitatii depunerii precizarii de actiune la primul termen dupa depunerea acesteia este contrazisa tocmai de elementele anterior detaliate. Doar o cerere legal timbrata, cu care instanta sa fie legal investita, poate fi pusa in discutia partilor, astfel incat sa poata fi invocate exceptii si aparari asupra acesteia. Nefiind legal timbrata, paratii nu aveau interesul de a invoca exceptia tardivitatii asupra careia instanta de apel face ample referiri, care insa sunt in contradictie cu textele legale invocate anterior. Avand in vedere argumentele expuse, apreciem ca instanta de apel a dat o hotarare cu incalcarea normelor legale motiv de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Precizarea de actiune din 20 februarie 2009 in care se arata doar ca „solicit sa imi fie atribuit in proprietate exclusiva podul de deasupra apartamentului subsemnatei impreuna cu acoperisul de deasupra podului” este si inadmisibila. In acest imobil exista un singur pod, aflat deasupra apartamentului reclamantei, acoperisul inscris ca atare in CF. 43092/A se intinde atat deasupra podului in litigiu, cat si deasupra corpului de cladire in care paratii au apartamentele. Fiind un singur acoperis si nu doua, inscris ca atare in cartea funciara, solicitarea de partajare si a acoperisului aflat doar deasupra unui corp de cladire este inadmisibila fara vreun petit anterior de dezmembrare a acestei parti indivize comune in doua loturi distincte, aferente celor doua corpuri de cladire. In varianta admisa de instanta de fond si confirmata de instanta de apel, in cartea funciara, corpul de cladire aferent apartamentelor paratilor va ramane fara acoperis, fapt pe care il apreciem ca fiind inadmisibil. In acest fel, prin pronuntarea asupra partajarii ”acoperisului”, fara vreun petit de dezmembrare, instanta de apel a incalcat dispozitiile art. 728 Cod Civil.

Nefiind legal investita cu privire la acoperisul aflat deasupra podului, cerere care oricum era inadmisibila asa cum este formulata, instanta de apel a dat o hotarare gresita si cu privire la partajarea podului, solutionarea acestei cereri de chemare in judecata fiind intrinsec legata de acoperisul aflat deasupra acestuia: in absenta partajarii acoperisului, functional, este imposibila partajarea doar a podului, „solutia de mijloc in sensul partajarii podului cu mentinerea acoperisului ca parte indiviza comuna fiind de asemenea inadmisibila.

In ce priveste respingerea apelului paratilor privind partajarea podului se arata ca instanta a dat o hotarare gresita, incalcind dispozitiile Legii nr. 114/1996, anexa 1 in care se arata ca cerintele minimale ale oricarei locuinte prevad ”spatii pentru uscarea rufelor”. Solutia gasita de instanta de apel in sensul ca paratii sa edifice un alt pod, aflat deasupra apartamentelor lor este nu numai dar si nelegala. Este evident ca o atare extindere sugerata de instanta de apel trebuie sa aiba la baza o autorizatie de construire pe care nicicand nu o vor putea obtine intrucat CUT-ul aferent zonei ultracentrale, adoptat prin PUG-ul din 5 ianuarie 2015 este deja implinit.

Un alt argument al instantei de apel este faptul ca paratii de multa vreme nu au uscat hainele in acest pod, astfel incat, cel putin aparent ar fi o parte indiviza comuna nefolositoare pentru acestia. Ceea ce s-a ignorat de catre instanta de apel este faptul ca insasi reclamanta le- a interzis sa foloseasca acest pod, incuindu-l cu o cheie proprie, sustinand ca ar produce deteriorarea tavanului locuintei sale. In acest sens se arata ca instanta a aplicat gresit principiul conform caruia nimeni nu isi poate invoca propria culpa intr-o cerere adresata instantei de judecata. Drept urmare acest argument nu poate fi avut in vedere, iar luarea lui in considerare este motiv de recurs prevazut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., fiind strain de natura pricinii. Faptul ca paratii au inteles sa isi limiteze accesul in pod pana la solutionarea prezentului litigiu, nu inseamna ca nu au nevoie sa isi usuce hainele in acest spatiu special amenajat. Mai mult, instanta a dat o hotarare contradictorie cu privire la acest aspect, intrucat atunci cand motiveaza respingerea apelului reclamantei. Tribunalul Cluj arata ca „este suficient sa se asigure posibilitatea paratilor de a folosi terenul, ramanand la latitudinea acestora exercitarea efectiva a dreptului”. Cu alte cuvinte, pentru doua parti indivize comune ale aceluiasi imobil, instanta aplica motive contradictorii, uitand ca ambele privesc in realitate parti indivize comune fortate, in sensul textelor legale care le guverneaza motiv de recurs prevazut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Nici sustinerea ca s-ar fi opus lucrarilor de reparatii ale podului solicitate de reclamanta, ca argument in favoarea respingerii apelului, nu poate fi retinuta in mod legal de instanta de judecata. In primul rand ca opunerea paratilor nu s-a referit la lucrarile de reparatii necesare acestuia ci la ”investitiile” reclamantei care dorea amenajarea podului astfel incat, in final sa-si poata mansarda propriul apartament. Aceasta solutie ar duce Ia modificarea cotelor de p.i.c. detinute de fiecare parte, urmare a maririi suprafetei utile a apartamentului nr.1. Daca intretinerea pavimentului podului era argumentul principal pe care reclamanta il sustinea si il sustine si in prezent, atunci aceasta putea formula o actiune in ”obligatie de a face” pentru a contribui si noi la aceste lucrari, sau, chiar la o ordonanta de urgenta, daca aprecia ca ar fi intrunite elementele unei atari cereri de chemare in judecata. Neformuland cererea de chemare in judecata in acest mod, este evident ca, in realitate, scopul reclamantei nu este conservarea optima a propriului apartament, ci deposedarea paratilor de o parte indiviza comuna fortata, strict necesara vietii lor cotidiene

Cat priveste sustinerea ca art. 673 ind. 9 C. proc. civ. s-ar referi doar la situatia in care mai multe parti ar solicita atribuirea bunului, se arata ca instanta de apel se afla din nou in eroare, in conditiile in care ”loturile”, pot reprezenta in realitate si ”lotul” ce urmeaza fi supus partajului, respectiv bunul clar determinat. La variantele de partaj, prin atribuire sau prin mentinerea indiviziunii fortate trebuie avute in vedere si aceste criterii, intrucat si partajul prin atribuire sau imposibilitatea partajarii trebuie supusa acelorasi criterii legale. Intre acestea cota de proprietate este un element esential, cota de 77% detinuta de noi trebuind sa incline clar balanta in favoarea paratilor. Ignorand acest text legal, ca de altfel si prevederile art. 673 ind. 10 C. proc. civ., privitor la scaderea valorii economice a apartamentelor paratilor, instanta de apel a dat o hotarare nelegala si sub acest aspect, motiv de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Reclamanta intimata R. M. S. a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil cu privire la toate motivele de recurs care nu se incadreaza dispozitiilor art. 304 C. proc. civ. punctele 1-9 si a motivelor invocate omisso medio si respingerea recursului formulat de catre recurenti ca nefondat, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecata (23-26).

In sustinerea pozitiei procesuale, reclamanta intimata a aratat ca invoca exceptia inadmisibilitatii recursului cu privire la toate motivele de recurs care nu se incadreaza dispozitiilor art. 304 C. proc. civ., punctele 1-9 si a motivelor invocate omisso medio.

Se incadreaza categoriei motivelor inadmisibile in cadrul caii de atac al prezentului recurs primul motiv de recurs prin care se critica sentinta primei instante in ceea ce priveste neadmiterea exceptiei tardivitatii fata de completarea de actiune depusa de subsemnatii la data de 20 februarie 2009. In acest sens solicita sa se constate faptul ca aceste critici privitoare la modul de solutionare a cauzei de catre prima instanta nu pot forma obiectul cenzurii instantei de recurs. In legatura cu aceasta problema, in mod corect a apreciat instanta de apel in sensul ca precizarea de actiune mentionata a fost comunicata reprezentantei paratilor in sedinta publica din data de 20.02.2009, iar acestia nu au invocat exceptia tardivitatii intregirii de actiune pana la urmatorul termen de judecata din 06.03.2009 si nici ulterior. Dispozitiile art. 132 C. proc. civ. conform carora intregirea cererii trebuie formulata pana la prima zi de infatisare nu sunt de ordine publica, astfel incat conform art. 108 alin. 3 C. proc. civ. apelantii parati erau obligati sa invoce nerespectarea lor la primul termen de judecata dupa depunerea cererii sub sanctiunea decaderii din dreptul de a invoca neregularitatea procedurala.

Inadmisibile sunt si motivele de recurs prin care se aduc critici referitoare la stabilirea taxei judiciare de timbru de catre prima instanta in ceea ce priveste completarea de actiune, raportat la dispozitiile Deciziei nr. 7/2014 pronuntata de ICCJ in recursul in interesul legii.

Prin decizia pronuntata in interesul legii, s-a stabilit ca: „in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, partea in sarcina careia s-a stabilit obligatia de plata a taxei judiciare de timbru poate formula critici care sa vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare in judecata exclusiv in cadrul cererii de reexaminare, neputand supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului”. Prin urmare, recurentii parati nu au formulat cerere de reexaminare impotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, in ceea ce priveste precizarea de actiune din data de 20 februarie 2009, astfel incat critica acestora, pe calea prezentului recurs este inadmisibila.

Tot inadmisibile sunt si criticile din recurs referitoare la legala investire a primei instante in ceea ce priveste precizarea de actiune din data de 20 februarie 2009 formulate impotriva sentintei primei instante, motivele de recurs trebuind sa priveasca criticile impotriva deciziei din apel. Atata vreme cat recurentii parati invoca chestiuni legate de legala investire a primei instante, acestea sunt inadmisibile, in recurs.

Sunt inadmisibile in recurs, motivele de netemeinicie invocate de catre recurentii parati, avand in vedere ca acestea nu se incadreaza dispozitiilor art. 304 pct. 1-9. Sunt asadar motive de recurs inadmisibile cele referitoare la modul de folosire a podului supus partajului, modul in care recurentii parati isi usuca hainele prin raportare la varsta acestora, atitudinea recurentilor parati la lucrarilor de reparatie a podului si sustinerile acestora in sensul ca reclamanta le-ar fi interzis accesul in podul supus partajului.

Sunt inadmisibile si motivele de recurs invocate omisso medio si care au fost pentru prima data invocate in recurs motivele privitoare la asa zisa „dezmembrare a partii indivize comune reprezentata de acoperis”, motivele privitoare la posibilitatea obtinerii de catre recurentii parati a CUT-ului aferent zonei ultracentrale, adoptat prin PUG-ul din 5 ianuarie 2015. In realitate aceste motive de recurs, respectiv aparari fata de cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta, nu au mai fost niciodata invocate de catre recurentii parati, fiind incidente dispozitiile art. 294 raportat la art. 316 C. proc. civ. Recursul este si nefondat pentru urmatoarele motive.

In ceea ce priveste eroarea strecurata in cuprinsul Deciziei civile nr. 739/A/2014 pronuntata de Tribunalul Cluj, in sensul ca hotararea pronuntata se poarta denumirea de Sentinta si nu de Decizie reclamanta arata ca a formulat o cerere de indreptare a erorii materiale in acest sens si, pe de alta parte, recurentii parati nu au probat vreun prejudiciu cauzat acestora prin eroarea mentionata.

Motivele de recurs privitoare la dispozitiile anexei nr. 1 din Legea nr. 114/1996 sunt nefondate intrucat spatiile pentru uscarea hainelor nu constituie o conditie necesara, minimala pentru un condominium si acest lucru rezulta foarte clar din titlul capitolului in speta: „Spatii si instalatii de folosinta comuna pentru cladiri cu mai multe locuinte” nefiind vorba asadar despre conditii absolut necesare existenta vreunui spatiu pentru uscarea hainelor. De altfel niciunde in Legea nr. 114/1996 nu s-a prevazut ca podul sa fie transformat intr-un spatiu pentru uscarea hainelor. Mai mult, in mod corect a apreciat instanta de apel in sensul ca recurentii parati au posibilitatea sa foloseasca curtea comuna ori acoperisul de deasupra corpului A in acest scop, avand posibilitatea sa amenajeze un spatiu corespunzator pentru uscarea rufelor.

Sunt nefondate si motivele de recurs privitoare la aplicarea dispozitiilor art. 673 ind. 9 C. proc. civ potrivit carora „La formarea si atribuirea loturilor, instanta va tine seama, dupa caz, si de acordul partilor, marimea cotei-parti ce se cuvine fiecareia ori masa bunurilor de impartit, natura bunurilor, domiciliul si ocupatia partilor, faptul ca unii dintre coproprietari, inainte de a se cere imparteala, au facut constructii, imbunatatiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea”. Or, recurentii parati nu au solicitat niciodata atribuirea podului in coproprietatea acestora ci s-au opus categoric partajului solicitat de catre reclamanta. Prin urmare, faptul ca acestia detin cota de 77% din podul supus partajului nu are nici o relevanta intrucat nu au solicitat atribuirea podului in favoarea acestora. Despre scaderea valorii apartamentelor recurentilor parati de asemenea nu poate fi vorba cata vreme dispozitiile art. 673 ind. 10 C. proc. civ. face vorbire la o scadere importanta a valorii bunului supus partajului si nicidecum al apartamentelor recurentilor parati. Mai mult, pentru egalizarea loturilor s-a stabilit sulta pe care reclamanta urmeaza sa o achite paratilor, iar acestia nu au contestat cuantumului sultei, in fata instantei de apel.

Analizand decizia criticata prin prisma motivelor de recurs invocate si a apararilor formulate, Curtea retine urmatoarele:

Astfel, in sedinta publica din 29 aprilie 2015, Curtea a invocat si a pus in discutia partilor exceptia inadmisibilitatii urmatoarelor motive de recurs: cel referitor la denumirea hotararii pronuntata de instanta de apel, respectiv eroarea materiala invocata prin recurs; a celor formulate direct impotriva hotararii pronuntate de catre prima instanta; a celor formulate omisso medio; a celor care nu se incadreaza in dispozitiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.; a celor referitoare la recursul in interesul legii solutionat prin Decizia ICCJ nr. 7/2014.

Conform art. 316 C. proc. civ., dispozitiile de procedura privind judecata in apel se aplica si in instanta de recurs, in masura in care nu sunt potrivnice celor cuprinse in acest capitol, iar art. 298 C. proc. civ. prevede ca, dispozitiile de procedura privind judecata in prima instanta se aplica si in instanta de apel, in masura in care nu sunt potrivnice celor cuprinse in prezentul titlu.

Art. 137 alin. 1 C. proc. civ. statueaza ca, instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.

Retinand aceste dispozitii legale Curtea se va pronunta cu prioritate asupra exceptiei de inadmisibilitate a motivelor de recurs mai sus aratate.

Prin cererea de recurs paratii au mentionat ca hotararea instantei de apel contravine dispozitiilor art. 255 alin. 1 C. proc. civ., in sensul ca este denumita sentinta si nu decizie.

Verificand acest aspect, Curtea constata ca hotararea tribunalului, desi este pronuntata in apel, poarta denumirea de sentinta civila si nu decizia civila.

Este real ca potrivit art. 255 alin. 1 C. pr. civ. „… hotararile prin care se solutioneaza apelul, … , se numesc ”decizii” insa Curtea apreciaza ca denumirea de „sentinta” data de tribunal hotararii atacate reprezinta o simpla eroare materiala.

In acest sens, reclamanta a formulat o cerere de indreptare a erorii materiale inregistrata pe rolul Tribunalului Cluj si care urmeaza a fi solutionata de catre instanta de apel (f. 30).

Conform art. 281 alin. 2 lit. a C. proc. civ., „Indreptarea, lamurirea, inlaturarea dispozitiilor potrivnice sau completarea hotararii nu poate fi ceruta pe calea apelului sau recursului, ci numai in conditiile art. 281-281 alin. 2 C. proc. civ.”

Avand in vedere acest text legal, Curtea constata ca paratii recurenti nu pot critica si nu pot solicita in cadrul caii de atac extraordinare a recursului indreptarea erorii materiale cu privire la denumirea hotararii pronuntata de catre instanta de apel considerent pentru care va admite exceptia inadmisibilitatii acestui motiv de recurs.

In privinta motivelor de recurs prin care se critica direct cele dispuse ori statuate de instanta de fond – cu trimitere expresa la „instanta de fond a/nu a retinut sau avea obligatia (…)” -, Curtea constata ca acestea intra sub incidenta exceptiei inadmisibilitatii intemeiata pe dispozitiile art. 282 alin. 1 coroborat cu art. 299 alin. 1 C. proc. civ.

In conformitate cu prevederile art. 282 alin. 1 C. proc. civ., hotararile date in prima instanta de judecatorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotararile date in prima instanta de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel.

Art. 299 alin. 1 teza I C. proc. civ. prevede ca hotararile date fara drept de apel, cele date in apel, precum si, in conditiile prevazute de lege, hotararile altor organe cu activitate jurisdictionala, sunt supuse recursului.

Exista, asadar, o ierarhie a cailor de atac, respectiv, hotararile pronuntate in prima instanta de judecatorii, susceptibile de apel, pot fi atacate cu apel exclusiv la instanta imediat superioara, adica la tribunal, in timp ce, hotararile prin care tribunalele solutioneaza apelurile, sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs la curtea de apel.

Aceasta ierarhie a cailor de atac este menita sa asigure respectarea principiului dublului grad de jurisdictie.

O cale de atac nu poate fi exercitata omisso medio, respectiv, nu poate fi criticata direct in recurs, hotararea pronuntata in prima instanta de judecatorie – si care este, potrivit legii, susceptibila de apel la tribunal -, pentru ca, intr-o atare situatie, instanta de recurs, nu poate exercita controlul judiciar asupra hotarari pronuntate, iar analizarea, direct in faza recursului, a motivelor ce ar duce la privarea partii de un grad de jurisdictie si, implicit, la incalcarea principiului „non omisso medio”, o astfel de critica in recurs fiind inadmisibila.

Este stiut faptul ca exercitarea cailor de atac are ca efect punerea in miscare a controlului judiciar indeplinit de instantele superioare asupra hotararilor instantelor inferioare, si este guvernata de principiul legalitatii cailor de atac, prevazut si de art. 129 din Constitutie, text constitutional care se refera la elemente precum obiectul caii de atac, subiectele acesteia, termenele de exercitare, ordinea in care acestea se exercita.

Cauza recursului consta in nelegalitatea hotararii ce se ataca pe aceasta cale, care trebuie sa imbrace una din formele prevazute de art. 304 C. pr. civ. Recursul poate fi exercitat numai pentru motive ce au facut analiza instantei anterioare, si care, implicit, au fost cuprinse in motivele de apel, in situatia in care atat apelul, cat si recursul sunt exercitate de aceeasi parte, iar solutia primei instante a fost mentinuta in apel.

Aceasta este una din aplicatiile principiului legalitatii cailor de atac si se explica prin aceea ca, efectul devolutiv al apelului, limitandu-se la ceea ce a fost apelat, in recurs pot fi invocate doar critici care au fost aduse si in apel, cu precizarea ca toate criticile din recurs trebuie sa aiba ca obiect strict hotararea pronuntata in apel.

Numai in acest fel se respecta principiul dublului grad de jurisdictie, deoarece in ipoteza contrara, s-ar ajunge la situatia ca anumite aparari ori sustineri ale partilor, sa fie analizate pentru prima oara de instanta investita cu calea extraordinara de atac a recursului.

Principiul „non omisso medio” reprezinta, de asemenea, o aplicatie a modalitatii in care autoritatea de lucru judecat se manifesta in cadrul aceluiasi proces, cata vreme aspectele dezlegate de prima instanta si nesupuse cenzurii instantei de apel, nu mai pot face obiect de critica in calea de atac subsecventa a recursului.

Toate acele motive de recurs prin care recurentii fac trimitere directa la ce a stabilit instanta de fond, la ce a statuat instanta de fond, la ce a retinut sau nu instanta de fond, respectiv cele privitoare la obligatia primei instante de a respinge completarea de actiune cu care nu a fost legal investita si care nu a fost legal timbrata, intra asadar sub incidenta 206exceptiei inadmisibilitatii, intemeiata pe dispozitiile art. 282 alin. 1 coroborat cu art. 299 alin. 1 C. proc. civ.

Drept urmare, Curtea constata ca acele critici din recursul paratilor, prin care se critica direct cele statuate de instanta de fond, intra sub incidenta exceptiei inadmisibilitatii, prin raportare la prevederile art. 282 alin. 1 C. proc. civ., ale art. 299 alin. 1 teza I C. proc. civ., coroborat cu principiul „non omisso medio”.

De asemenea, Curtea constata ca sunt inadmisibile a fi invocate direct in recurs criticile care nu au fost formulate prin apelul promovat de parati impotriva sentintei primei instante.

Este de observat ca paratul a declarat apel impotriva hotararii primei instante, dar nu a formulat critici privitoare la asa zisa inadmisibilitate a partajarii podului impreuna cu acoperisul fara un petit anterior de „dezmembrare a partii indivize comune reprezentata de acoperis”, motivele privitoare la posibilitatea obtinerii de catre recurentii parati a CUT-ului aferent zonei ultracentrale, adoptat prin PUG-ul din 5 ianuarie 2015 ci, doar in recurs au invocat prima data aceste critici, care sunt inadmisibile, fiind formulate omisso medio, cu toate ca puteau fi formulate prin apel si abia apoi eventual criticat modul de solutionare al instantei de apel, in recurs.

Conform art. 299 alin. 1 Cod procedura civila, obiectul recursului il reprezinta hotararea pronuntata in etapa procesuala a apelului, fiind o cale de atac „subsecventa”, in sensul ca nu poate fi exercitat omisso medio. Or, cat timp prin hotararea atacata nu s-a analizat un motiv de nelegalitate, din cauza ca nu a fost invocat, rezulta ca acel motiv nu poate face obiectul recursului.

Instanta de apel va verifica, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta, ori partea nu a adus nicio critica, in apel, sub aceste aspecte, astfel ca nu se pot analiza aceste aspect omisso medio, direct, in recurs. Instanta de apel este limitata la cererea de apel iar instanta de recurs este limitata la randul ei de cele asupra careia a statuat instanta de apel. Cat timp recursul poate fi exercitat impotriva hotararilor date in apel, iar instanta de apel nu a fost investita cu analiza unui anumit aspect, acel aspect nu poate fi dedus verificarii pentru prima oara inaintea instantei de recurs.

Regula potrivit careia recursul nu poate fi exercitat omisso medio se aplica nu numai in situatia in care partea nemultumita de solutia adoptata in prima instanta nu a declarat apel, ci si in cazul in care sentinta a fost apelata, insa numai partial, pentru alte motive decat cele invocate in recurs.

In aceste conditii, neinvocand critici in calea devolutiva de atac, recurentii nu pot invedera direct in recurs aspecte privind nelegalitatea solutiei pronuntate de instanta de fond sub acest aspect astfel incat motivele de recurs mai sus mentionate sunt inadmisibile deoarece au fost invocate direct in prezenta faza procesuala astfel ca nu pot face obiectul analizei instantei de control judiciar.

Exceptia inadmisibilitatii motivelor de recurs care vizeaza netemeinicia hotararii atacate, prin reanalizarea starii de fapt si reaprecierea probelor administrate in cauza de catre instanta de recurs, avand in vedere ca prevederile art. 304 pct. 10 si pct. 11 C. proc. civ. au fost abrogate prin art. I pct. 111 alin. 1 si pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000 urmeaza sa fie admisa, motivat pe urmatoarele considerente:

In reglementarea procedurala actuala, conform art. 304 C. proc. civ., „Modificarea sau casarea unor hotarari se poate cere in urmatoarele situatii, numai pentru motive de nelegalitate.”

Recursul este reglementat ca fiind o cale de atac extraordinara care nu are caracter devolutiv pentru ca instanta astfel investita sa treaca la examinarea fondului litigiului, reanalizand probatoriul administrat si reapreciindu-l, lucru care este firesc cata vreme cauza a beneficiat de o astfel de cale de atac, in speta, apelul.

Ori, avand in vedere ca litigiul a fost supus controlului instantei de apel, cauza fiind analizata sub toate aspectele, recurentii nu mai pot beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, aceasta instanta de control judiciar fiind chemata sa cenzureze doar aspectele de nelegalitate expres si limitativ prevazute de lege.

Desi formal cererea de recurs este intemeiata pe art. 304 pct. 7 si pct. 9 C. proc. civ., in realitate prin motivarea pe care se sprijina, recursul nu vizeaza in intregime motive de nelegalitate pentru care o hotarare poate fi casata sau modificata, ci vizeaza motive de netemeinicie a hotararii atacate, acestea fiind cele privitoare la modul de folosire a podului supus partajului, modul in care recurentii parati isi usuca hainele prin raportare la varsta acestora, atitudinea recurentilor parati in legatura cu lucrarile de reparatie a podului si sustinerile acestora in sensul ca reclamanta le-ar fi interzis accesul in podul supus partajului.

Curtea constata ca memoriul de recurs contine si motive de netemeinicie care se refera la o reproducere a starii de fapt a cauzei din perspectiva paratilor, o analizare a probatiunii administrate in cauza si o expunere a relatiilor dintre parti care intra sub incidenta exceptiei inadmisibilitatii, intrucat vizeaza aspecte de netemeinicie a hotararii recurate, aspecte care s-ar fi incadrat in punctele 10 si 11 ale art. 304 C. proc. civ., in prezent abrogate.

Ca urmare a abrogarii punctului 10 al art. 304 C. proc. civ., prin art. I pct. 111 alin. 1 din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogarii punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, in recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotararii recurate, ci doar chestiuni de stricta nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

In consecinta, in recurs nu mai pot fi invocate motive care sa vizeze modalitatea in care primele doua instante au administrat ori au interpretat probele din dosar, care sa se refere la reproduceri ale starii de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre parti, ori care sa tinda la o reapreciere a probatiunii administrate, ori la o schimbare a starii de fapt, instanta de recurs fiind tinuta sa se raporteze strict la starea de fapt stabilita de primele doua instante si fiind obligata de a se abtine de la orice reanalizare a probelor deja administrate.

Asa fiind, Curtea constata ca exceptia inadmisibilitatii, invocata din oficiu si de catre intimata, prin intampinare, este fondata, urmand sa fie admisa ca atare, cu consecinta neluarii in seama a tuturor motivelor de recurs care vizeaza aspecte de netemeinicie a hotararii recurate.

Critica paratilor recurenti in legatura cu timbrarea cererii de completare a actiunii introductive de instanta, in opinia majoritara, este considerata admisibila pe calea recursului, sens in care se va respinge exceptia inadmisibilitatii acesteia invocata de reclamanta intimata prin intampinare. Cu toate acestea critica paratilor va fi respinsa ca neintemeiata pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse.

Astfel, prin cererea de chemare in judecata inregistrata la data de 8 februarie 2008, reclamanta a solicitat, printre alte petite, partajarea podului situat deasupra ap. nr.1 inscris in CF. nr. 43093/A sub nr. top. 4850/I din imobilul situat in Cluj Napoca, str. … nr.7 cu partile indivize comune in scrise in CF nr. 43092 Cluj. In motivarea cererii sale reclamanta a aratat ca deasupra ap.nr.1, aflat in proprietate exclusiva, se afla podul imobilului care este folosit de catre toti proprietarii apartamentelor iar in temeiul art. 728 C. civ. solicita partajarea acestui pod si crearea de incaperi proprietate exclusiva a fiecarui proprietar de apartament.

Petitul de partajare a podului a fost legal timbrat la data introducerii actiunii introductive cu o taxa judiciara de timbru in cuantum de 19 lei si timbru judiciar in valoare de 0,3 lei (f. 3, f. 5 dosar fond).

Ulterior, prin inscrisul intitulat „precizare de actiune” inregistrat la data de 15 mai 2008, reclamanta a solicitat partajarea podului prin atribuirea acestuia in intregime in favoarea ei, cu obligatia acesteia de a plati sulta fiecarui coproprietar in parte (f. 42 dosar fond).

La data de 20 februarie 2009, reclamanta a depus un inscris denumit „precizare” prin care a aratat ca „pentru a nu exista niciun fel de dubiu privitor la petitul 2 din actiunea introductiva este vorba de podul de deasupra apartamentului 1, precum si acoperisul apartamentului subsemnatei situat deasupra podului, inscris in CF nr. 43082/A” (f. 98 dosar fond).

Aceasta cerere a fost comunicata reprezentantei paratilor in sedinta publica din 20 februarie 2009, iar acestia nu au invocat exceptia tardivitatii intregirii de actiune sau nelegala timbrare a cererii pana la urmatorul termen de judecata din 6 martie 2009 si nici ulterior, pe tot parcursul desfasurarii procesului.

Dupa pronuntarea hotararii de catre prima instanta, reclamanta a formulat la data de 17 februarie 2014 o cerere de completare a dispozitivului sentintei in sensul de a se dispune si partajarea acoperisului de deasupra podului situat deasupra ap. 1 asa cum a solicitat prin precizarea de actiune (f. 263-264 dosar fond).

Prin intampinarea la aceasta cerere, inregistrata la data de 12 martie 2014, paratii au invocat inadmisibilitatea cererii de completare intrucat precizarea de actiune a reclamantei a fost depusa peste termenul legal, dupa prima zi de infatisare si nu a fost taxata la valoarea acoperisului supus partajului astfel incat aceasta nu a facut obiectul judecatii (f. 376-377 dosar fond).

Prin Decizia nr. 7 din 8 decembrie 2014 pronuntata de Inalta Curte De Casatie si Justitie in dosarul nr. 4/2014, publicata in Monitorul Oficial nr. 137 din 24 februarie 2015, s-a admis recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie si, in consecinta, s-a stabilit ca: In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, partea in sarcina careia s-a stabilit obligatia de plata a taxei judiciare de timbru poate formula critici care sa vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare in judecata exclusiv in cadrul cererii de reexaminare, neputand supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului.

Aceasta decizie este obligatorie pentru instantele de judecata de la data publicarii ei in Monitorul Oficial.

Cu toate acestea, Curtea apreciaza ca Decizia nr. 7 din 8 decembrie 2014 nu este aplicabila in speta intrucat se refera la partea in sarcina careia s-a stabilit obligatia de plata a taxei judiciare de timbru, or instanta de fond nu a stabilit in sarcina reclamantei nicio obligatie de a plati suplimentar o alta taxa judiciara de timbru. Mai mult, in faza judecarii in prima instanta a cererii de chemare in judecata, astfel cum a fost completata, paratii nu au invocat nici un aspect de nelegalitate cu privire la netimbrarea precizarii de actiune avand ca obiect partajarea acoperisului si, de asemenea, nici instanta de fond nu a pus in discutie acest aspect avand in vedere ca petitul de partajare a podului a fost legal timbrat odata cu inregistrarea cererii introductive.

In apel, paratii au invocat, ca motiv de nelegalitate, calificarea gresita a obiectului cererii de chemare in judecata, din care ar putea decurge consecinta aplicarii gresite a normelor in materia taxelor judiciare de timbru.

In prezenta cauza nu s-au aplicat prevederile art. 18 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 potrivit carora „Impotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeasi instanta, in termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicarii sumei datorate”.

Textul legal evocat confera partii in sarcina careia s-a stabilit obligatia de timbrare o procedura clara, precisa si previzibila de contestare a modului de stabilire a taxei de timbru sub aspectul caracterului timbrabil al cererii de chemare in judecata.

De asemenea, decizia anterior mentionata statueaza ca partea in sarcina careia s-a stabilit obligatia de plata a taxei judiciare de timbru poate formula critici care sa vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare in judecata exclusiv in cadrul cererii de reexaminare, fara a putea supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului or, in prezenta cauza, niciuna dintre parti nu au uzat de cererea de reexaminare intrucat instanta nu a stabilit nicio obligatie suplimentara de plata a taxei judiciare de timbru in sarcina uneia dintre ele.

Nu se poate sustine faptul ca indiferent daca partea interesata a uzat sau nu de reexaminare, aspectele mentionate nu mai pot forma obiect de critica prin intermediul cailor de atac de reformare, neexistand un drept de optiune din acest punct de vedere si ca atare, masura privitoare la taxa judiciara de timbru devine irevocabila prin solutionarea reexaminarii sau prin expirarea termenului de exercitare a acestei cai de atac, dupa caz.

Aceasta deoarece pe de-o parte, art. 18 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 prevede ca determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de catre instanta de judecata.

Pe de alta parte, potrivit art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, „In situatia in care instanta judecatoreasca investita cu solutionarea unei cai de atac ordinare sau extraordinare constata ca in fazele procesuale anterioare taxa judiciara de timbru nu a fost platita in cuantumul legal, va dispune obligarea partii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotararii constituind titlu executoriu”.

Executarea silita a hotararii se va efectua prin organele de executare ale unitatilor teritoriale subordonate Ministerului Finantelor Publice in a caror raza teritoriala isi are domiciliul sau sediul debitorul, potrivit legislatiei privind executarea silita a creantelor bugetare.

Aceste dispozitii legale instituie in sarcina instantelor care exercita controlul judiciar obligatia de a verifica modul de determinare a cuantumului taxelor judiciare de timbru si de a dispune masuri pentru perceperea si punerea in executare a acestor creante bugetare, fara a face vreo distinctie dupa cum in cauza s-a formulat sau nu cerere de reexaminare impotriva modului de stabilire a taxei de timbru.

Textul legal mai sus mentionat are in vedere situatia in care instanta judecatoreasca investita cu solutionarea unei cai de atac ordinare sau extraordinare constata ca, in fazele procesuale anterioare, „taxa judiciara de timbru nu a fost platita in cuantumul legal”, nicidecum situatia in care partea in sarcina careia s-a stabilit obligatia de plata pretinde ca nu datoreaza taxa de timbru sau ca suma stabilita este prea mare.

Singura solutie pe care instanta judecatoreasca superioara, investita cu solutionarea unei cai de atac, o poate dispune in temeiul textului mentionat este aceea de obligare a partii la plata taxelor judiciare de timbru aferente stadiului/stadiilor procesuale anterioare, urmand ca dispozitivul hotararii sa constituie titlu executoriu.

Avand in vedere particularitatile spetei, anterior mentionate, faptul ca in apel paratii au criticat calificarea gresita a obiectului cererii de chemare in judecata de catre prima instanta, punand in discutie caracterul timbrabil al precizarii de actiune ce reprezinta un aspect de legalitate, respectiv de interpretare si aplicare a dispozitiilor legale in materia taxelor de timbru, Curtea apreciaza ca reiterarea acestei critici in cadrul motivelor de recurs este pe deplin admisibila astfel ca va respinge exceptia inadmisibilitatii invocata de reclamanta intimata prin intampinare.

In privinta motivului de nelegalitate referitor la timbrarea intregirii de actiune, Curtea constata ca in mod legal tribunalul a constatat ca la data inregistrarii acesteia, 20 februarie 2009 erau in vigoare dispozitiile art. 3 lit. c din Legea nr. 146/1997, conform carora cererile de partaj se taxeaza cu 19 lei. Separat de aceasta taxa, daca partile contesta bunurile de impartit, valoarea acestora sau drepturile ori marimea drepturilor coproprietarilor in cadrul cererilor de mai sus, taxa judiciara de timbru se datoreaza de titularul cererii la valoarea contestata. In prezenta cauza niciuna dintre parti nu a contestat valoarea obiectului partajului.

210Contrar sustinerilor paratilor recurenti, OUG nr. 212/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, desi a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 837 din 12 decembrie 2008 si a intrat in vigoare la aceasta data, nu a modificat sau completat prevederile art. 3 lit. c din Legea nr. 146/1997.

Dispozitiile art. 3 lit. c din actul normativ aratat, prin care s-a stabilit ca pentru cererile de partaj se achita o taxa judiciara de timbru de 3 % din valoarea masei partajabile au fost introduse prin Legea nr. 276/2009 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 212/2008, publicata in Monitorul Oficial nr. 482 din 13 iulie 2009, care a intrat in vigoare la data de 16 iulie 2009, ulterior inregistrarii precizarii de actiune, astfel ca acest motiv de recurs al paratilor este nefondat.

Motivul de recurs al paratilor referitor la faptul ca este gresita sustinerea instantei de apel referitoare la faptul ca paratii aveau obligatia ridicarii exceptiei tardivitatii depunerii precizarii de actiune la primul termen dupa depunerea acesteia si pentru ca aceasta nu a fost legal timbrata, paratii nu aveau interesul de a invoca exceptia tardivitatii este apreciat de Curte ca nefiind fondat.

Astfel, art. 132 alin. 1 C. proc. civ. statueaza ca, la prima zi de infatisare instanta va putea da reclamantului un termen pentru intregirea sau modificarea cererii.

Aceste dispozitii legale nu sunt de ordine publica, astfel incat potrivit art. 108 alin. 3 C. proc. civ. parati erau obligati sa invoce nerespectarea lor la prima zi de infatisare ce a urmat dupa depunerea cererii completatoare si inainte de a pune concluzii in fond, sub sanctiunea decaderii din dreptul de a mai invoca neregularitatea procedurala.

Apelantii nu au invocat exceptia tardivitatii depunerii intregirii de actiune in termenul mentionat, respectiv pana la urmatorul termen de judecata din 6 martie 2009 astfel incat sunt decazuti din dreptul de a mai invoca aceasta neregularitate procedurala.

In opinia Curtii este nefondata critica paratilor privitoare la faptul ca instanta de apel a dat o hotarare gresita, incalcind dispozitiile Legii nr. 114/1996, anexa 1, in care se arata ca cerintele minimale ale oricarei locuinte prevad ”spatii pentru uscarea rufelor”.

Astfel, desi in anexa 1 a Legii nr. 114/1996 intitulata “Exigente minimale pentru locuinte”, la lit. G. – Spatii si instalatii de folosinta comuna pentru cladiri cu mai multe locuinte – se mentioneaza existenta unor “spatii pentru uscarea rufelor” insa, in cuprinsul acestui act normativ nu se reglementeaza care anume spatii pot fi utilizate pentru uscarea hainelor, astfel ca daca legiuitorul nu a exemplificat aceste spatii, ele pot fi oricare dintre spatiile aflate in folosinta comuna, nu numai podul asa cum pretind paratii recurenti.

De asemenea sunt nefondate si motivele de recurs privitoare la aplicarea gresita a dispozitiilor art. 673^9 si art. 673^10 C. proc. civ. in legatura cu cota de 77% din coproprietatea indiviza a paratilor si scaderea valorii economice a apartamentelor aflate in proprietatea lor exclusiva.

Potrivit art. 728 alin. 1 C. civ., nimeni nu poate fi obligat a ramane in indiviziune. In conformitate cu dispozitiile art. 673 ind. 5 alin. 2 C. proc. civ., instanta este datoare ca, in primul rand, sa procedeze la partajarea in natura a bunurilor supuse impartelii, prin formarea unor loturi si atribuirea lor catre parti conform cotelor detinute.

Art. 673^9 C. proc. civ. statueaza ca „La formarea si atribuirea loturilor, instanta va tine seama, dupa caz, si de acordul partilor, marimea cotei-parti ce se cuvine fiecareia ori masa bunurilor de impartit, natura bunurilor, domiciliul si ocupatia partilor, faptul ca unii dintre coproprietari, inainte de a se cere imparteala, au facut constructii, imbunatatiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea”.

Conform art. 673^10 alin. 1 teza I si II C. proc. civ., in cazul in care imparteala in natura a unui bun nu este posibila sau ar cauza o scadere importanta a valorii acestuia ori i-ar modifica in mod pagubitor destinatia economica, la cererea unuia dintre coproprietari, instanta, prin incheiere, ii poate atribui provizoriu intregul bun. Daca mai multi coproprietari cer sa li se atribuie bunul, instanta va tine seama de criteriile prevazute la art. 673^9.

Din interpretarea acestor texte legale rezulta ca art. 673^9 C. proc. civ. stabileste unele criterii ce trebuie avute in vedere la formarea loturilor si cuprinde astfel o enumerare exemplificativa, si nicidecum restrictiva.

In masura in care impartirea in natura a bunului nu este posibila, art. 673^10 C. proc. civ. ofera solutia atribuirii bunului unuia dintre coproprietari, cu plata unor sulte catre ceilalti coproprietari conform cotelor lor de proprietate.

Se observa, asadar, ca legea enunta regulile pentru efectuarea sistarii coproprietatii sau ale indiviziunii, problema punandu-se in cazul promovarii unei actiuni avand ca obiect un partaj vizand un bun aflat in proprietate comuna pe cote-parti fortata. Practica judiciara si doctrina au admis, ca principiu, posibilitatea efectuarii unui partaj in masura in care exista acordul tuturor coproprietarilor sau nu se ajunge de schimbarea destinatiei concrete a bunului, ori nu se cauzeaza imposibilitatea unei utilizari normale a bunului pentru care s-a recunoscut coproprietatea perpetua.

Coproprietatea fortata poate sa inceteze cand nu se mai impune cu necesitate a fi mentinuta, iar natura si destinatia functionala a bunului dau posibilitatea impartirii lui, masura fiind utila si pentru a se evita, pe cat posibil, raporturi tensionate intre coproprietari.

In ceea ce priveste marimea cotelor parti, potrivit dispozitiilor art. 673^9 C. proc. civ., aceasta constituie un criteriu pentru efectuarea partajului in natura, insa in cauza doar reclamanta a solicitat atribuirea in proprietatea exclusiva a podului in timp ce paratii nu au solicitat niciodata atribuirea podului in coproprietatea acestora, ci s-au opus categoric partajului solicitat de catre reclamanta.ț

In aceste conditii, sunt incidente dispozitiile art. 673^10 C. proc. civ., conform carora criteriile prevazute la art. 673^9 C. proc. civ. sunt aplicabile doar daca mai multi coproprietari cer sa li se atribuie bunul.

Prin urmare, faptul ca paratii detin cota de 77% din podul supus partajului nu are nici o relevanta intrucat nu au solicitat atribuirea podului in favoarea acestora. Despre scaderea valorii apartamentelor recurentilor parati, de asemenea, nu poate fi vorba cata vreme dispozitiile art. 673^10 C. proc. civ. fac trimitere la o scadere importanta a valorii bunului supus partajului si nicidecum al apartamentelor recurentilor parati. Mai mult, pentru egalizarea loturilor s-a stabilit sulta pe care reclamanta urmeaza sa o achite paratilor, iar acestia nu au contestat cuantumului sultei, in fata instantei de apel.

Pentru aceste considerente de drept, Curtea constata ca in speta nu sunt indeplinite cerintele prevazute de art. 304 pct. 7 si pct. 9 C. proc. civ. astfel incat in temeiul art. 312 alin. 1 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de paratii E. F., W. T., M. C. I. si M. C. A., impotriva sentintei (deciziei) civile nr. 739/A/din 23.10.2014 a Tribunalului Cluj pronuntata in dosarul nr. …/2008 pe care o mentine ca fiind legala.

In conformitate cu prevederile art. 316 coroborat cu art. 274 alin. 1 C. proc. civ., Curtea va obliga recurentii, aflati in culpa procesuala, sa plateasca intimatei R. M. S. suma de 2.500 lei, cheltuieli de judecata in recurs reprezentand onorariul avocatial dovedit prin chitanta de plata anexata la f. 27 din dosar.

OPINIE CONCURENTA

Cu opinia concurenta a d-lui judecator … in sensul ca recursul trebuie respins insa motivele vizand timbrajul sunt inadmisibile nu nefondate. Criticile formulate de recurentii privind timbrajul puteau fi formulate de catre orice parte doar in cadrul cererii de reexaminare la instanta de fond, cu privire la modul de stabilirea a taxei de timbru, in temeiul art. 18 alin. 2 din Legea nr. 146/1997.

Textul prevede doar acest mod de criticare a oricaror chestiuni in ce priveste taxa de timbru si nu distinge intre partea in sarcina careia s-a stabilit taxa de timbru si celelalte parti.

A face o astfel de distinctie ar insemna a stabili doua proceduri pentru aceleasi aspecte, una speciala, reexaminarea, pentru partea in sarcina careia s-a stabilit taxa de timbru, si una generala, apelul sau recursul, pentru celelalte parti.

Faptul ca partea a uzat sau nu de calea speciala nu deschide accesul la calea de atac a apelului sau recursului deoarece ar insemna sa se lase la indemana partii procedura pe care sa o aleaga si sa o urmeze, prin exercitarea sau neexercitarea caii de atac speciale.

Apoi, sintagma „modul de stabilire“ vizeaza orice aspecte privind stabilirea taxei de timbru, inclusiv stabilirea ca actiunea este scutita de taxa de timbru sau nestabilirea unei taxe de timbru. Cum pentru recurs, de exemplu, sunt indicate limitativ motivele pentru care poate fi criticata o hotarare, iar pentru reexaminare nu sunt indicate limitativ astfel de motive, rezulta ca orice critici vizand taxa de timbru pot fi formulate, insa doar in cadrul reexaminarii.

Orice critica ce vizeaza taxa de timbru poate fi formulata doar in cadrul procedurii de reexaminare si va fi solutionata doar aici iar nu in cadrul cailor ordinare sau extraordinare de atac.

Incheiere de solutionare a cererii de reexaminare privind taxa de timbru este irevocabila, potrivit art. 18 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.

Intrucat Legea nr. 146/1997 prevede in art. 18 calea de atac speciala a reexaminarii impotriva modului de stabilire a taxelor judiciare de timbru, partea nu mai poate critica hotararea sub acest aspect in caile de atac intrucat astfel s-ar infrange caracterul irevocabil al acestei hotarari (incheieri).

Daca s-ar permite criticarea si in alt mod a modului de stabilire a taxelor de timbru, in intelesul de mai sus, decat in procedura reexaminarii, atunci indicarea caracterului irevocabil ar fi fara relevanta. Or caracterul irevocabil inseamna exact acest lucru, ca cele stabilite irevocabil nu mai pot fi examinate intr-o alta cale de atac.

Cat timp impotriva modului de stabilire a taxei de timbru se poate uza doar de procedura reexaminarii rezulta ca orice alta cale de atac impotriva acestui mod de stabilire a taxei de timbru este inadmisibila, indiferent daca partea a uzat sau nu de aceasta procedura.

Acest aspect rezulta si din principiul legalitatii caii de atac, in sensul ca orice cale de atac poate fi exercitata doar daca este prevazuta de lege si in conditiile prevazute de aceasta, cat si din principiul specialia generalibus derogant, adica o cale de atac speciala are prevalenta fata de calea de atac ordinara, ceea ce face ca acea cale de atac ordinara sa devina inadmisibila pentru ca partea va putea folosi doar calea de atac speciala.

In masura in care in ce priveste taxa de timbru legea indica o procedura speciala si cu privire la examinarea taxei de timbru se mentioneaza expres ca incheierea este irevocabila rezulta cu puterea evidentei ca aceasta problema a taxei de timbru nu mai poate fi examinata intr-o alta procedura.”

Dr. Claudiu-Octavian Ulici

Secţiuni: Drept civil, Familie, Procedură civilă

Cuvinte cheie: admisibilitate, apel, cerere de partaj, cerere de reexaminare, Claudiu-Octavian Ulici, coproprietate fortata, Curtea de Apel Cluj, principiul non omisso medio, Raport de Drept Ulici. Curtea de Apel Cluj trimestrul II 2015, recurs, taxe judiciare de timbru

Vă invităm să publicaţi şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Ne bucurăm să aducem gândurile dumneavoastră la cunoştinţa comunităţii juridice şi publicului larg. Apreciem generozitatea dumneavoastră de a împărtăşi idei valoroase. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord, publicarea pe JURIDICE.ro nu semnifică asumarea de către noi a mesajului transmis de autor. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteţi citi aici. Pentru a publica pe JURIDICE.ro vă rugăm să luaţi în considerare Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice.

Puteţi prelua gratuit în website-ul dumneavoastră fluxul de noutăţi JURIDICE.ro:
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro

Newsletter JURIDICE.ro

Am citit, am înţeles şi sunt de acord cu Politica privind protecţia datelor şi condiţiile procesatorului de newsletter Privacy Policy

Da, vreau să primesc newsletter

Abonare

Login | Nu aveti cont? Click aici pentru abonare!