Secţiuni » Arii de practică » Protective » Dreptul muncii
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

ICCJ. Dezlegarea unor chestiuni de drept. Stabilirea pensiei de serviciu a magistraţilor
29.10.2015 | Andrei PAP

Secţiuni: Dezlegarea unor chestiuni de drept, Dreptul muncii, Dreptul securitatii sociale
JURIDICE - In Law We Trust

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din data de 27 octombrie 2015 a fost publicată Decizia nr. 23/2015 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 7.340/97/2013, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: dezlegarea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

I. Titularul şi obiectul sesizării

Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus, prin Încheierea pronunţată în şedinţa publică din data de 12 martie 2015 în Dosarul nr. 7.340/97/2013, aflat pe rolul acestei instanţe, în apel, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „dezlegarea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a prevederilor art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu şi la acordarea indemnizaţiilor pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, în sensul de a stabili dacă drepturile acordate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile privind creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, se încadrează în sintagma de ”indemnizaţie avută” şi trebuie luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraţilor”.

II. Analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, a subliniat următoarele:
[…]
45. Chestiunea de drept care face obiectul sesizării presupune clarificarea a două aspecte:
a) dacă drepturile acordate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile privind creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, se includ sau nu în sintagma de ”indemnizaţie avută”, prevăzută de art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005; şi
b) dacă aceste drepturi trebuie luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraţilor.

46. În dezlegarea primului aspect, urmează a se avea în vedere împrejurarea că adeverinţele care fac obiectul cauzei au fost emise în baza unui titlu executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 1.109 din 29 ianuarie 2008, pronunţată de Tribunalul Gorj – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 7.461/95/2007, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 4.053 din 18 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova – Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care apelanţilor-pârâţi din prezenta cauză le-au fost acordate drepturi reprezentând creşteri salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, indexate în raport cu indicele de inflaţie la data plăţii efective şi prin care s-a dispus efectuarea menţiunilor corespunzătoare privind majorările salariale în carnetele de muncă ale petenţilor.

47. Ulterior pronunţării acestei hotărâri judecătoreşti, apelanţii-pârâţi au îndeplinit condiţiile de pensionare în august şi, respectiv, septembrie 2010, fiindu-le aplicabile prevederile Legii nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

48. Iniţial, magistraţilor li s-au eliberat adeverinţe ce atestau baza de calcul pentru stabilirea pensiei de serviciu în conformitate cu dispoziţiile din Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005 şi din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la datele de 2 august 2010 şi, respectiv, 2 septembrie 2010, fără includerea creşterilor salariale de 2%, 5% şi 11% stabilite prin Sentinţa nr. 1.109 din 29 ianuarie 2008 pronunţată de Tribunalul Gorj.

49. Faţă de această împrejurare, toţi judecătorii de la Tribunalul Gorj care îndeplineau condiţiile de pensionare în anii 2009 şi 2010, printre care şi apelanţii-pârâţi, au chemat în judecată tribunalul, în Dosarul nr. 9.810/95/2010, printr-o acţiune având ca obiect obligarea pârâtului la emiterea unor adeverinţe care să includă creşterile salariale dobândite în temeiul hotărârii judecătoreşti amintite.

50. Acest dosar s-a soluţionat prin renunţarea la judecată întrucât, în cursul judecăţii, Tribunalul Gorj a revocat adeverinţele atacate şi a eliberat benevol noile adeverinţe cu conţinutul solicitat.

51. Anularea acestor din urmă adeverinţe se solicită de către Tribunalul Gorj în cauza în care s-a formulat sesizarea, cu singura motivare că la nivelul instanţelor există o practică neunitară. Tribunalul Gorj nu a pretins că s-a aflat în eroare la eliberarea adeverinţelor, dimpotrivă, a avut în vedere prevederile Legii nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Circulara Ministerului Justiţiei nr. 124.785 din 22 noiembrie 2008, care a dispus ca pentru o practică unitară la nivelul curţilor de apel, la stabilirea, recalcularea sau actualizarea pensiilor de serviciu ale magistraţilor să fie incluse în baza de calcul hotărârile judecătoreşti definitive şi executorii de drept privind creşterile salariale, chiar dacă plata acestor drepturi se va face ulterior.

52. Trebuie subliniat că adeverinţele din speţă au intrat în circuitul civil, în baza acestora s-au emis deciziile de pensionare, care nu au fost contestate şi pentru care casa de pensii nu a cerut recalcularea, iar doi dintre judecătorii-pârâţi s-au şi pensionat efectiv, încasând pensia.

53. Prin emiterea acestor adeverinţe se confirmă faptul ca efectele Deciziei civile nr. 4.053 din 18 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova – Secţia a II-a civilă, prin care pârâţilor le-au fost recunoscute creşteri ale drepturilor salariale, continuă să se producă ulterior datei la care hotărârea a rămas irevocabilă.

54. La data pronunţării hotărârii care a statuat asupra majorărilor salariale (29 ianuarie 2008), dar şi la data emiterii adeverinţelor (15 octombrie 2010 şi 22 octombrie 2010), era în vigoare Legea nr. 17/1976 pentru aprobarea Decretului Consiliului de Stat nr. 92/1976 privind carnetul de muncă [abrogată la 1 ianuarie 2011 prin art. 298 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii].

55. Potrivit dispozitivului hotărârii judecătoreşti şi conform art. 6 alin. (1) şi (3), art. 22 şi art. 23 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 17/1976, în vigoare la data pronunţării hotărârii constitutive de drepturi salariale, angajatorul trebuia să înscrie în carnetul de muncă şi să emită adeverinţe care să ateste efectuarea respectivelor menţiuni, orice încălcare a dispoziţiilor privitoare la înregistrările în carnetele de muncă fiind sancţionată de lege. Aşadar, înscrisul care atesta majorarea drepturilor salariale era hotărârea judecătorească şi tot ea dispunea şi obligarea angajatorului la efectuarea menţiunilor corespunzătoare majorărilor salariale.

56. Adeverinţele au fost folosite ca instrument probator pentru întocmirea dosarelor de pensionare, dar ele nu sunt singurul instrument probator. Ele reprezintă doar un mijloc subsecvent, căci proba dreptului salarial sub forma creşterii salariale o face, în primul rând, hotărârea judecătorească constitutivă de drepturi.

57. Sentinţa civilă nr. 1.109 din 29 ianuarie 2008, pronunţată de Tribunalul Gorj, nu a fost anulată printr-o altă hotărâre judecătorească ori prin vreun act normativ ulterior, căci atunci când s-a dorit suprimarea unui drept, chiar dobândit printr-o hotărâre judecătorească, legiuitorul a făcut-o prin legiferarea expresă. Pierderea unui drept nu se poate deduce pe cale de interpretare, ci se impune prin legiferare.

58. În consecinţă, această hotărâre irevocabilă trebuie să se bucure în continuare de atributele conferite de lege unui titlu executoriu, acest drept existând efectiv şi permanent, lună de lună.

59. Ulterior datei de 22 decembrie 2011 (data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 25 din 14 noiembrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii), instanţele de judecată erau obligate să nu mai pronunţe hotărâri prin care să acorde judecătorilor creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare. Dar acest lucru nu înseamnă că instanţele judecătoreşti ca instituţii, în calitatea lor de angajatori, sunt îndrituite să nu execute hotărârile judecătoreşti pronunţate anterior acestei date.

60. Tot astfel, ulterior datei de 26 iulie 2013 (data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 9 din 10 iunie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii), instanţele de judecată erau obligate să pronunţe hotărâri prin care să recunoască, în litigiile deduse judecăţii, dreptul caselor de pensii de a revizui şi pensii stabilite prin hotărâri judecătoreşti pronunţate anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, aprobată prin Legea nr. 109/2012.

61. Decizia pronunţată în recurs în interesul legii nu are însă ca efect anularea hotărârilor judecătoreşti din materia pensiilor pronunţate anterior, cu motivarea că nu mai subzistă temeiul juridic în baza căruia ele au fost pronunţate, din moment ce art. 517 alin. (2) din Codul de procedură civilă dispune că decizia se pronunţă numai în interesul legii şi nu are efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate, iar alin. (4) al aceluiaşi text stabileşte că dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie pentru instanţe numai de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

62. Obiectul dosarului în care s-a formulat sesizarea pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile nu este o acţiune în recalcularea pensiei magistraţilor promovată de către casa de pensii, ci o acţiune în anularea unor adeverinţe – acte juridice unilaterale – facta praeterita, emise de Tribunalul Gorj anterior celor două decizii pronunţate în recurs în interesul legii. Aceste adeverinţe nu fac decât să ateste creşterile salariale în temeiul unei hotărâri judecătoreşti constitutive de drepturi, pronunţată şi ea la o dată mult anterioară celor două decizii amintite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Nu în temeiul adeverinţelor s-a născut dreptul la pensie şi nu în temeiul adeverinţelor se efectuează plata pensiei.

63. Astfel fiind, răspunsul la prima chestiune de drept pusă în discuţie este acela că drepturile acordate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile privind creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, se includ în sintagma de „indemnizaţie avută” la care se referă art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005.

64. Cât priveşte cel de-al doilea aspect de clarificat, Înalta Curte – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept stabileşte că aceste drepturi trebuie luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraţilor.

65. Art. 82 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se referă la indemnizaţia avută de magistrat în ultima lună de activitate, or din interpretarea gramaticală a acestui text de lege, general acceptată şi confirmată de practica judecătorească, rezultă că legiuitorul a avut în vedere indemnizaţia avută în drept, iar nu veniturile efectiv încasate. De altfel, în activitatea de legiferare, este vizată întotdeauna o stare de drept, iar nu una de fapt.

66. Aşa cum s-a arătat anterior, în momentul îndeplinirii condiţiilor de pensionare, magistraţii din prezenta cauză aveau în patrimoniu dreptul la creşterile salariale prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, dobândit pe cale judecătorească. Acest drept era în curs de realizare, fiind şi în prezent în plată, eşalonat, ca şi pentru alte categorii de personal salarizat de la bugetul de stat, până în anul 2016.

67. Această interpretare corespunde întru totul noţiunii de ”bun” în accepţiunea art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

68. În raport cu obiectul litigiului şi cu principiul tempus regit actum, principiu fundamental de drept, conform căruia un act juridic se încheie în conformitate cu prevederile legale în vigoare la data întocmirii lui şi este supus acestora, în mod evident, pentru analizarea nulităţii adeverinţelor trebuie avută în vedere legea de la momentul emiterii lor.

69. Neretroactivitatea legii civile este prevăzută ca principiu de art. 6 alin. (1) din Codul civil, potrivit căruia: „Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă.” Aşadar, noua lege nu poate afecta situaţiile juridice definitiv formate (constituite, modificate sau stinse) şi nici efectele produse de acestea înainte de intrarea sa în vigoare. În acest sens dispune şi art. 15 alin. (2) din Constituţie: „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.”

70. După ce statuează principiul, art. 6 din Codul civil continuă în alin. (2) (reluat aproape textual de art. 3 din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare) cu precizarea: „Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor”, aceasta însemnând că legea nouă nu poate atribui efectele sale proprii situaţiilor juridice trecute şi nici actelor sau faptelor juridice din care ele provin, adică nu le poate atribui efecte pe care acestea nu le puteau produce sub imperiul legii sub care s-au format, fie că este vorba de efecte produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi, fie că este vorba de efectele produse după intrarea în vigoare a legii noi.

71. Ultraactivitatea legii civile vechi este o excepţie de la principiul aplicării imediate a legii civile noi, care presupune aplicarea legii civile vechi la unele situaţii determinate apărute sub imperiul legii civile noi, ca urmare a unei prevederi legale exprese.

72. În raport cu prevederile Codului civil invocate, faţă de momentul intrării în vigoare a legii noi, se disting trei categorii de situaţii juridice:
– facta praeterita, adică faptele constitutive, modificatoare sau extinctive de situaţii juridice realizate în întregime înainte de intrarea în vigoare a legii noi, precum şi efectele trecute sau viitoare produse de acea situaţie juridică;
– facta pendentia, adică situaţiile juridice în curs de constituire, modificare sau stingere la data intrării în vigoare a legii noi;
– facta futura, adică situaţiile juridice care se vor naşte, modifica sau stinge după intrarea în vigoare a legii noi.

73. Conform celor prezentate mai sus, având în vedere interpretarea coroborată a art. 6 alin. (2) şi (6) din Codul civil, precum şi prevederea de principiu a art. 102 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, conflictele de aplicare a legii în timp vor fi soluţionate în felul următor:
– facta praeterita (faptele constitutive, modificatoare sau extinctive de situaţii juridice realizate în întregime înainte de intrarea în vigoare a legii noi, precum şi efectele produse de acea situaţie juridică) vor fi reglementate de legea veche, dacă nu se prevede altfel în privinţa efectelor viitoare ale situaţiilor juridice trecute;
– facta pendentia (situaţiile juridice în curs de constituire, modificare sau stingere la data intrării în vigoare a legii noi) şi facta futura (situaţiile juridice care se vor naşte, modifica sau stinge după intrarea în vigoare a legii noi) vor fi reglementate de legea nouă.

74. Majorările salariale, sub forma indexărilor prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, sunt considerate facta praeterita, ca urmare a recunoaşterii şi acordării lor printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, adică drepturi definitiv câştigate, care sunt protejate de principiul neretroactivităţii efectelor deciziilor pronunţate în interesul legii.

75. Deciziile pronunţate în interesul legii produc efecte numai pentru viitor, ca şi deciziile Curţii Constituţionale, care sunt, la rândul lor, obligatorii pentru instanţe, pentru a da eficienţă principiului constituţional al neretroactivitaţii, ceea ce înseamnă că efectele lor nu pot aduce atingere unor drepturi definitiv câştigate sau situaţiilor juridice deja constituite, cum sunt în cauză drepturile acordate magistraţilor prin hotărâri judecătoreşti irevocabile privind creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare.

Pentru considerentele expuse, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a considerat că se impune admiterea sesizării, pronunţând următoarea soluţie:
În interpretarea dispoziţiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu şi la acordarea indemnizaţiilor pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, drepturile acordate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile privind creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, se încadrează în sintagma de ”indemnizaţie avută” şi vor fi luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraţilor”.

Andrei Pap

Cuvinte cheie: , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti