Secţiuni » Arii de practică » Protective » Dreptul muncii
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

RIL admis. Includerea perioadei de ucenicie la calculul vechimii în muncă
30.10.2015 | Andrei PAP

Secţiuni: Dreptul muncii, Dreptul securitatii sociale, Recurs în interesul legii
JURIDICE - In Law We Trust

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 28 octombrie 2015 a fost publicată Decizia nr. 18/2015 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Avocatul Poporului cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale privind includerea perioadei de ucenicie în calculul vechimii în muncă.

1. Obiectul recursului în interesul legii

Prin recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului s-a arătat că pe rolul instanţelor judecătoreşti s-au aflat numeroase cauze prin care s-a solicitat recunoaşterea ca vechime în muncă a perioadei de ucenicie, perioadă în care solicitantul a fost ucenic cu plată şi a urmat cursurile unei şcoli profesionale.

Examinarea jurisprudenţei la nivel naţional a relevat că instanţele judecătoreşti sesizate cu aceste litigii au soluţionat diferit această problemă de drept, considerând ca elemente esenţiale pentru pronunţarea soluţiilor următoarele aspecte:
– existenţa unui contract de ucenicie;
– plata indemnizaţiilor/salariilor;
– plata cotizaţiilor de asigurări sociale;
– existenţa sau nu a unui contract de muncă.

2. Optica jurisprudenţială

Plecând de la premisa că, în toate cazurile, a fost probată existenţa contractului de ucenicie, instanţele au decis:
a) Într-o primă orientare jurisprudenţială s-a arătat că perioada în care o persoană a fost ucenic cu plată trebuie valorificată ca stagiu de cotizare, deoarece ucenicului i-au fost plătite atât salariul, cât şi cotizaţiile de asigurări sociale, cu referire la art. 89 din Regulamentul de aplicare a Decretului nr. 292/1959 privind drepturile la pensie în cadrul Asigurărilor Sociale de Stat şi a pensionarilor I.O.V.R., potrivit căruia „nu constituie vechime în muncă timpul servit ca ucenic practicant sau elev al unei şcoli profesionale, cu excepţia celor care au cotizat la fostele case de asigurări sociale sau dovedesc că au primit salariu”. De asemenea a fost avut în vedere şi art. 6 din Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 4.161/1953 privind stabilirea contribuţiei pentru Asigurările Sociale de Stat, nepublicată, conform căruia „contribuţia pentru asigurările sociale se plăteşte şi asupra sumelor plătite de întreprinderi elevilor din şcolile profesionale cât fac practică în producţie”, precum şi interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 32 lit. b) din Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 252/1967 pentru aplicarea Legii nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi pensia suplimentară, prin care se prevedea că nu se consideră vechime în muncă timpul în care o persoană a servit ca ucenic, practicant sau elev al unei şcoli profesionale, cu excepţia celor prevăzuţi la art. 30 alin. (1) lit. h) din acelaşi act normativ şi a celor care fac dovada că au primit salariu ori au cotizat la fostele case de asigurări sociale până la 1 ianuarie 1949. Instanţele au interpretat prevederile art. 89 din Regulamentul de aplicare a Decretului nr. 292/1959 în sensul că perioada de ucenicie constituie vechime în muncă fără a fi necesară dovada existenţei unui contract de muncă. Lipsa contractului de muncă nu conduce automat la concluzia că sumele primite de ucenici ar reprezenta bursă.

b) Într-o a doua orientare jurisprudenţială au fost admise acţiunile pentru includerea perioadei de ucenicie în vechimea în muncă pentru durata în care foştii ucenici au beneficiat de toate drepturile prevăzute de Legea nr. 3/1950 privind Codul muncii, cu referire la art. 106 alin. (2) şi (3) din lege, în care se prevede în legătură cu cotizaţiile de asigurări că acestea se vor fixa prin decizia Confederaţiei Generale a Muncii, în raport cu felul muncii şi cu pericolul ce îl prezintă condiţiile în care ea se prestează, precum şi că aceste sume sunt în sarcina celor care angajează şi nu pot fi reţinute din salariile angajaţilor. A fost avut în vedere şi art. 133 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 3/1950, în care se stabilea că vechimea în muncă se socoteşte neîntreruptă şi atunci când „angajatul urmează o şcoală în scopul pregătirii profesionale”. În interpretarea acestor dispoziţii legale, instanţele au statuat că durata pregătirii profesionale a angajaţilor în sistemul uceniciei în şcoli profesionale sau la locul de muncă constituie vechime în muncă.

c) Într-o a treia orientare a jurisprudenţei, minoritară, s-a considerat că perioada de ucenicie este recunoscută la calculul vechimii în muncă indiferent de plata contribuţiilor la asigurările sociale, dacă ucenicii au primit indemnizaţii pentru munca prestată, cu referire la art. 8 lit. a) din Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 981/1967 cu privire la pregătirea unor muncitori calificaţi prin ucenicie la locul de muncă, potrivit căruia pe timpul pregătirii practice în producţie ucenicii primesc indemnizaţii lunare, al căror cuantum se va stabili diferenţiat, ţinând seama de aportul lor la realizarea producţiei. S-a reţinut şi art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurările sociale de stat, cu modificările ulterioare, prin care se stabilea că „unităţile socialiste de stat, organizaţiile cooperatiste, alte organizaţii obşteşti, orice alte persoane juridice, precum şi persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuţie de 15% asupra câştigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califică la locul de muncă sau care urmează cursuri de perfecţionare profesională, precum şi asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai şcolilor profesionale, pe timpul cât fac practică în producţie, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc şi de durata contractului de muncă. Pentru personalul român salariat trimis în misiune permanentă în străinătate, unităţile socialiste de care aparţin sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuţie de 15% asupra salariului brut de încadrare în ţară în lei”. În aplicarea acestor dispoziţii, instanţele au reţinut că ucenicia este o formă de calificare profesională care se face în baza unui contract de ucenicie şi că plata contribuţiilor la fostele case de asigurări este în sarcina fostelor unităţi de stat.

d) În a patra orientare a jurisprudenţei s-a admis că perioada de ucenicie constituie vechime în muncă dacă pentru intervalul de timp corespunzător acestei perioade s-au virat contribuţiile pentru asigurările sociale de stat, indiferent dacă ucenicul a primit sau nu salariu, cu referire la art. 160 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit căruia „vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi constituie stagiu de cotizare”. Totodată s-a reţinut şi art. 161 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, prin care se stabileşte modalitatea de calcul al salariului atunci când acesta nu a fost menţionat în carnetul de muncă, în carnetul de asigurări sociale sau în oricare alt act prevăzut de lege, precum şi art. 89 din Regulamentul de aplicare a Decretului nr. 292/1959. A fost avut în vedere şi art. 6 din Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 4.161/1953, conform căruia „contribuţia pentru asigurările sociale se plăteşte şi asupra sumelor plătite de întreprinderi elevilor din şcolile profesionale cât fac practică în producţie”. În interpretarea şi aplicarea acestor dispoziţii legale, instanţele au subliniat că este necesară virarea contribuţiilor la asigurările sociale de stat în perioada uceniciei, pentru ca aceasta să fie inclusă în durata vechimii în muncă.

e) A cincea orientare jurisprudenţială, de asemenea minoritară, a statuat în sensul că ucenicia va fi luată în calcul la stabilirea vechimii în muncă, în măsura în care ucenicul demonstrează absolvirea cursurilor de ucenic, fie prin diploma de absolvire, fie prin înscrierea menţiunii de absolvire a şcolii în carnetul de muncă, fără alte condiţii, cu referire la art. 78 din Legea nr. 3/1950, conform căruia „sunt ucenici acei care învaţă o meserie în şcoli profesionale şi ateliere, precum şi acei care-şi însuşesc individual o meserie lucrând în producţie sub conducerea unor persoane calificate”, precum şi la art. 104 din Legea nr. 3/1950, care stipula că asigurările sociale se extind asupra tuturor salariaţilor care prestează munci în organele şi instituţiile de stat, întreprinderile şi organizaţiile economice ale statului, organizaţiile cooperatiste şi cele cu caracter obştesc, la persoanele fizice sau persoanele juridice din sectorul particular care folosesc munca salariată, indiferent dacă sunt angajaţi permanent sau temporar, precum şi asupra membrilor lor de familie nesalariaţi. S-a reţinut şi incidenţa art. 106 şi a art. 107 din Legea nr. 3/1950, prin care se stabilea că toate cotizaţiile la asigurările sociale de stat sunt în sarcina celor care angajează şi nu pot fi reţinute din salariile angajaţilor, dar şi că neplata cotizaţiilor nu privează pe angajaţi de a beneficia de ajutoarele materiale ce li se cuvin. A fost avut în vedere şi art. 133 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 3/1950, prin care se stabilea că vechimea în muncă se socoteşte neîntreruptă şi atunci când „angajatul urmează o şcoală în scopul pregătirii profesionale”. În aplicarea acestor dispoziţii, instanţele şi-au întemeiat uneori soluţiile şi pe argumentele prezentate în punctul de vedere al Casei Naţionale de Pensii Publice, potrivit căruia ucenicii pot beneficia de valorificarea ca vechime în muncă a perioadei de ucenicie doar dacă dovedesc că în această perioadă au primit salariu pentru care s-a virat contribuţia legală la sistemul de asigurări sociale de stat.

f) Într-o ultimă orientare a jurisprudenţei, solicitarea de includere a perioadei de ucenicie la calculul vechimii în muncă a fost respinsă, considerându-se că aceasta nu reprezintă stagiu de cotizare, cu referire la art. 89 din Regulamentul de aplicare a Decretului nr. 292/1959, avându-se în vedere şi art. 32 lit. b) din Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 252/1967, pentru aplicarea Legii nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi pensia suplimentară, prin care se prevedea că nu se consideră vechime în muncă timpul în care o persoană a servit ca ucenic, practicant sau elev al unei şcoli profesionale, cu excepţia celor prevăzuţi la art. 30 alin. (1) lit. h) din acelaşi act normativ şi a celor care fac dovada că au primit salariu ori au cotizat la fostele case de asigurări sociale până la 1 ianuarie 1949. Un alt text de lege aplicat a fost şi art. 8 lit. a) din Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 981/1967, potrivit căruia pe timpul pregătirii practice ucenicii primesc indemnizaţii lunare, al căror cuantum se stabileşte diferenţiat, pe ani de pregătire, ţinându-se seama de aportul lor la realizarea producţiei, cu referire la art. 2 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, care stabilesc principiile după care se organizează şi funcţionează sistemul public de pensii, între care cele ale contributivităţii şi obligativităţii. De asemenea a fost aplicat şi art. 133 lit. d) din Legea nr. 3/1950, potrivit căruia sunt consideraţi ucenici toţi cei care învaţă o meserie în şcoli profesionale şi ateliere, precum şi cei care îşi însuşesc individual o meserie lucrând în producţie sub conducerea unor persoane calificate. În aplicarea acestor dispoziţii s-a considerat că lipsa menţiunilor din carnetul de muncă referitoare la plata cotizaţiilor de asigurări sociale şi lipsa dovezii unui contract de muncă cu întreprinderea nu permit includerea perioadei de ucenicie în calculul vechimii în muncă. S-a subliniat că pe durata contractului de ucenicie, ucenicii nu au făcut dovada existenţei contractelor de muncă, acestea fiind încheiate după absolvirea şcolii profesionale, astfel încât perioada de ucenicie nu poate fi considerată vechime în muncă.

3. Opinia Avocatului Poporului

Avocatul Poporului sesizează că ucenicia nu se regăseşte printre excepţiile de la regula contributivităţii, impunând ca primă concluzie că, pentru ca ucenicia să fie considerată stagiu de cotizare, aceasta trebuie să fie considerată perioadă contributivă la sistemul de asigurări sociale. Mai exact, este nevoie ca pe durata uceniciei să se fi datorat contribuţii la asigurările sociale.

4. Opinia Procurorului General al PÎCCJ

Procurorul general a considerat că este în litera şi spiritul legii opinia potrivit căreia perioada de ucenicie constituie vechime în muncă şi stagiu de cotizare, potrivit dispoziţiilor legale care au reglementat această formă de activitate, în perioadele de referinţă.

5. Opţiunea Înaltei Curți de Casatie şi Justiţie

Înalta Curte a considerat că se impune admiterea recursului, pronunţând următoarea soluţie:
Admite recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului şi, în consecinţă:
În interpretarea şi aplicarea art. 3 alin. (1) lit. p) şi art. 19 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că:
Perioada în care o persoană a fost ucenic cu plată şi a urmat cursurile unei şcoli profesionale:
1. anterior datei de 1 ianuarie 1949 va fi considerată stagiu de cotizare dacă ucenicii au primit salariu ori au cotizat la fostele case de asigurări sociale;
2. între 1 ianuarie 1949 şi 1 ianuarie 1954 va fi considerată vechime în muncă, indiferent dacă în privinţa ucenicilor a existat obligaţia virării contribuţiilor la fostele case de asigurări sociale, dar va reprezenta stagiu de cotizare numai în măsura în care s-a cotizat la fostele case de asigurări sociale;
3. după 1 ianuarie 1954 şi până la 1 aprilie 2001 va fi considerată stagiu de cotizare şi vechime în muncă perioada practicii în producţie”.

Andrei Pap

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti