Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 
3 comentarii

Provocarile art. 1169 din Codul civil in contextul legislativ actual
05.06.2009 | JURIDICE.ro, Cristina-Gabriela Rachita

JURIDICE - In Law We Trust

Pe langa prevederile de drept substantial, Codul civil de la 1864, in vigoare si astazi, cuprinde o serie de dispozitii cu caracter procedural [1]. Una dintre acestea este cuprinsa in art. 1169 C.civ.: „Cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca”.

In afara de unele restrictii in materie de dovada, cum ar fi cele de la art. 1191 C.civ. [2] (de la care partile pot deroga conventional), art. 1193 C.civ. [3], art. 1194 C.civ. [4] sau art. 1195 C.civ. [5], art. 1203 C.civ. [6], art. 1205 C.civ. [7], art. 1416 C.civ. [8], gasim in legislatia actuala o serie de impedimente dificil sau greu de trecut de acela care face o propunere in fata judecatii si doreste sa o si dovedeasca.

Impedimente legale la respectarea art. 1169 C.civ.

Pentru cel care doreste sa porneasca un proces, spre exemplu, in uzucapiune, constituie un impediment la identificarea persoanei sau persoanelor pe care ar trebui sa o cheme, respectiv sa le cheme in judecata, prevederile art. 11 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala (succesiv modificata si completata) [9].

Completarile pe care le aduce art. 2 alin. 3 din Procedura privind indrumarea si asistenta contribuabililor de catre organele fiscale, aprobata prin Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 1338/2008, sunt si ele, la fel de restrictive [10].

Constituie un impediment asemanator si prevederile art. 36 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici si a activitatii notariale [11]. Unele nuantari si remedii gasim in art. 29 din Regulamentul de punere in aplicare a Legii notarilor publici si a activitatii notariale, nr. 36/1995, aprobat prin Ordinul ministrului justitiei nr. 710C/1995 [12], insa ele ni se par insuficiente pentru a se putea asigura dezideratul stabilit de art. 1169 C.civ.

Restrictii la obtinerea unor documente gasim si in Legea Arhivelor Nationale nr. 16/1996, modificata [13], datele putand fi furnizate personal celor pe care acestea ii privesc.

Remediu gasim in Legea nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date [14] insa acesta depinde uneori de scopul solicitarii si prelucrarii datelor personale, alteori de existenta acordului persoanei vizate pentru dezvaluirea unor date cu caracter personal. Daca teoretic remediul exista, caci l-am putut identifica, practic el este dificil de folosit, intrucat in realitate acordul persoanei vizate nu este solicitat de autoritatea sau institutia sesizata, in vederea solutionarii unei solicitari de dezvaluire a unor date cu caracter personal provenind de la un tert, ci cererea acestuia este respinsa cu motivarea ca datele au caracter personal.

Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila [15] prevede si ea sanctiuni pentru comunicarea de informatii privind date de stare civila in alte conditii decat cele expres reglementate.

Atributii speciale si specifice in materia evidentei datelor cu privire la persoane are Inspectoratul National pentru Evidenta Persoanelor [16], care furnizeaza astfel de date la solicitarea autoritatilor, institutiilor publice, agentilor economici si altor persoane juridice pentru derularea unor actiuni de interes general, dar nu insa si la solicitarea persoanelor fizice care justifica un interes particular (chiar procesual). Dispozitia este reluata, spre exemplu, de art. 15.2 din Regulamentul privind organizarea si functionarea Directiei Generale de Evidenta a Persoanelor a Municipiului Bucuresti prin care se arata ca Departamentul Informatic furnizeaza, in conditiile legii, datele de identificare ale persoanelor fizice catre autoritatile si institutiile publice centrale si locale, agentii economici si catre cetateni, in cazul in care sunt necesare prelucrari de date in sistem informatic. Practic, simplilor cetateni le sunt furnizate date despre alte persoane numai daca prezinta, ca justificare a interesului lor, certificat de grefa emis de o instanta judecatoreasca din care sa rezulte ca se afla pe rol un dosar in care figureaza ca parte persoana la care se refera datele solicitate.

Asadar este o provocare pentru cel care doreste sa se adreseze instantei de judecata sa isi probeze ceea ce pretinde, date fiind stavilele ridicate de actele normative speciale, in contra obligatiei stabilite de art. 1169 C.civ. Secretul fiscal, cel arhivistic, confidentialitatea ceruta notarului public, secretul datelor cu caracter personal, al informatiilor continute de actele de stare civila s.a.m.d. il pot impiedica pe reclamant mai intai sa identifice persoanele cu care ar urma sa se judece si sa le indice, in scopul citarii, domiciliul sau resedinta, si apoi sa procure, din timp, pe cont propriu, probele necesare, probe care l-ar putea ajuta sa-si formuleze in cunostinta de cauza cererea de chemare in judecata si apoi sa o dovedeasca (macar in parte).

Revenind la exemplul unei actiuni in uzucapiune, sa presupunem ca cel interesat sa formuleze o asemenea cerere cunoaste numele proprietarului din urma cu 20-50 de ani. Uneori este evident pentru reclamant ca acea persoana este decedata. Pentru a-i identifica mostenitorii, cel interesat trebuie sa se adreseze Camerei Notarilor Publici. Aceasta institutie ii va solicita actul de deces sau informatii scrise de la Biroul de Evidenta a Persoanei, precum si sa justifice un interes. Obtinerea de informatii de la Biroul de Evidenta a Persoanei presupune de asemenea furnizarea unor date de la care sa se poata porni cautarea (locul sau data nasterii, numele parintilor, ultimul domiciliu), pe care rareori reclamantul le detine deja, precum si justificarea interesului.

Aceasta ultima chestiune – justificarea interesului -, pune cele mai multe probleme, intrucat in multe situatii cel interesat nu are la dispozitie nici macar un inscris sub semnatura privata care sa dovedeasca o conventie (nula desigur) de vanzare-cumparare dintr-un moment in care, fie vanzarea de imobile-terenuri era prohibita, fie era conditionata de obtinerea unei autorizatii prealabile, perfectata intre el sau autorii sai si defunctul cautat.

Daca totusi sunt depasite aceste cerinte excesive, Biroul de Evidenta a persoanei va elibera petentului date cu privire la ziua decesului celui cautat precum si ultimul domiciliu al acestuia, Camera Notarilor Publici, competenta teritorial in functie de ultimul domiciliu al defunctului cautat, va elibera petentului dovada dezbaterii succesiunii, iar cautarea va reincepe pentru mostenitorii mentionati in certificatul obtinut.

Ceea ce sunt nevoiti justitiabilii sa faca pentru a surmonta problemele legate de dovedirea interesului legitim este sa se adreseze instantelor judecatoresti mai inainte de a avea ei insisi suficiente informatii. Reclamantul cheama in judecata un defunct, pentru a-si putea procura certificat de grefa cu care sa poata justifica interesul sau in fata diferitelor autoritati care i-ar putea furniza date atat cu privire la defunct (confirmarea decesului, a datei acestuia, a adresei ultimului domiciliu), cat si cu privire la mostenitorii acestuia (confirmarea calitatii de mostenitor, adresa de domiciliu in vederea citarii). Prezentarea unui certificat de grefa privind judecarea unei cauze in care este implicat cel cautat reprezinta de obicei dovada pe care o intelege functionarul public pentru justificarea interesului petentului de a solicita informatii. Insa, avand in vedere ca nu exista niciun text legal care sa reglementeze modalitatea prin care se poate justifica interesul si luand in considerare reglementarea respunderii penale pentru fals in declaratii in fata autoritatilor statului (art. 292 C.pen.), opinam ca declaratia partii interesate ar trebui sa fie suficienta pentru dovedirea interesului.

Care sunt consecintele juridice in cazul in care petentul, ca urmare a precautiei excesive a functionarilor, se va adresa direct instantei de judecata in maniera mentionata mai sus? Petentul va incalca prevederile art. 723 C.pr.civ., exercitandu-si cu rea-credinta dreptul de a sesiza instanta de judecata. Dar consecintele acestei incalcari, de regula nu se vor produce, intrucat desi exista sanctiuni, in practica rareori ele vor fi si aplicate. Insa ceea ce il va afecta negativ in mod real pe reclamant este imprejurarea ca va fi fortat la cheltuieli inutile (taxe judiciare de timbru si timbru judiciar, onorariu de avocat) pentru a promova o actiune indreptata impotriva unei persoane decedate, exclusiv cu scopul de a putea procura, pe cai legale si oficiale, in forma scrisa, informatii care sa-i permita modificarea cadrului procesual [17].

Un posibil remediu gasim in prevederile art. 129 C.pr.civ. [18], judecatorul avand posibilitatea de a sprijini partile in obtinerea informatiilor sau inscrisurilor necesare. Din pacate, si aceasta solutie este imperfecta intrucat uneori are drept consecinta prelungirea procesului civil peste limite rezonabile, nesocotind dezideratul modern al judecarii cauzelor cu celeritate; alteori solutia in sine devine inaplicabila, intrucat instanta va respinge cererea in baza unei exceptii procesuale (lipsa capacitatii de folosinta a celui decedat, chemat ca parat, lipsa calitatii procesuale pasive a paratului care nu are calitatea de mostenitor a celui despre care se stia ca a avut initial in proprietate bunul ce se doreste uzucapat).

Chiar si in ipoteza in care judecatorul intelege sa sprijine demersul de aflare a informatiilor, acesta va cere mai intai reclamantului sa faca dovada esecului demersurilor personale ale acestuia (lipsa unui raspuns sau a refuzul de a i se comunica informatiile solicitate). Or, in opinia noastra, o asemenea sarcina este inutila cata vreme secretul fiscal, cel notarial, cel arhivistic, cel privitor la datele cu caracter personal este reglementate prin lege, iar reclamantul nu se poate sustrage lui legal si oficial.

Ni s-ar parea mult mai facil si logic procedural ca, in anumite cazuri speciale, procedura civila sa ofere reclamantului o institutie (asemanatoare celei privind asigurarea dovezilor) prin care acesta sa se poata adresa instantei pentru a fi sprijinit in vederea obtinerii de informatii relevante in vederea declansarii unei actiuni ulterioare.

Probleme speciale ridicate de art. 17 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar in materie civila

Textul vizat arata ca „(1) Orice persoana interesata va putea sesiza oricand instanta care a incuviintat ajutorul public judiciar, prezentand dovezi cu privire la situatia reala a celui caruia i s-a incuviintat cererea; ajutorul public judiciar nu se suspenda in cursul noilor cercetari. (2) Daca instanta constata ca cererea de ajutor public judiciar a fost facuta cu rea-credinta, prin ascunderea adevarului, va obliga, prin incheiere, pe cel care a beneficiat nejustificat de ajutor public judiciar la restituirea cu titlu de despagubire a sumelor de care a fost scutit, precum si la o amenda in cuantum de pana la 5 ori suma pentru care a obtinut nejustificat scutirea. (…)”

Din perspectiva care ne intereseaza, textul citat reprezinta o iterare a art. 1169 C.civ., petentul, persoana interesata [19], fiind obligat sa-si dovedeasca sustinerile.

Astfel cum am aratat, secretul fiscal il va impiedica pe cel interesat sa obtina dovezile necesare, iar in aceste conditii prezentarea dovezilor cerute este aproape imposibila, mai ales ca textul art. 17 mai sus citat pare sa excluda posibilitatea celui interesat de a apela la sprijinul instantei in temeiul art. 129 C.pr.civ., aratand ca trebuie sa prezinte chiar dovezile in acest sens. Ceea ce face ca reglementarea sa fie strict formala si dificil de invocat, dovedit si aplicat in practica.

Concluzii

Desi art. 1169 C.civ. concorda pe deplin cu un principiu procedural consacrat inca din antichitate (onus oprobandi incumbit actori sau onus probandi incumbit eius qui dicit no eius qui negat), pusi in fata actelor normative de actualitate care limiteaza sau chiar fac imposibila indeplinirea de catre reclamant sau de catre persoana interesata a acestui deziderat ori imperativ procedural, gasim necesara fie reexaminarea regulii deja consacrate, pentru ca ea nu mai corespunde realitatilor contemporane, fie, mai degraba, instituirea de exceptii in actele normative ce limiteaza accesul la informatii si imblanzirea expresa a acestor limitari prin definirea a ceea ce inseamna dovedirea interesului pentru obtinerea de date, informatii si inscrisuri de la autoritatile detinatoare, ca mijloace prin care cel interesat sa poata accesa informatiile necesare prealabil declansarii unui proces sau concomitent acestuia, pentru sustinerea lui.

Gasim imbucuratoare dar insuficienta reglementarea in materie de administrare a probelor din proiectul noului Cod de procedura civila [20] avand in vedere ca nici aceasta nu pare sa acopere nevoile reale, uneori chiar pre-procesuale, de sprijinire a reclamantului sau partii interesate in procurarea dovezilor necesare.

__________

[1] Prin proiectul noului Codul civil si cel al noului Cod de procedura civila se tinde, pentru viitor, la separarea normelor de drept material de cele de drept procesual civil.

[2] Art. 1191 C.civ.: „Dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depaseste suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decat sau prin act autentic, sau prin act sub semnatura privata.
Nu se va primi niciodata o dovada prin martori, in contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde ca s-ar fi zis inaintea, la timpul sau in urma confectionarii actului, chiar cu privire la o suma sau valoare ce nu depaseste 250 lei.
Partile insa pot conveni ca si in cazurile aratate mai sus sa se poata face dovada cu martori, daca aceasta priveste drepturi de care ele pot sa dispuna.”

[3] Art. 1193 C.civ.: „Cel care a format cerere in judecata, pentru o suma mai mare de 250 lei, chiar de va voi a-si restrange cererea la 250 lei, nu va fi primit a infatisa dovada prin martori.”

[4] Art. 1194 C.civ.: „Dovada prin martori nu se poate admite nici in cazul cand cererea in judecata este pentru o suma mai mica de 250 lei, dar care este un rest din o creanta mai mare, neconstatata prin inscris.”

[5] Art. 1195 C.civ.: „Cand in aceeasi instanta o parte face mai multe cereri, pentru care nu are inscrisuri, daca toate aceste cereri, unindu-se, trec peste suma de 250 lei, dovada prin martori nu poate fi admisa, chiar cand creditorul ar pretinde ca aceste creante provin din diferite cauze si ca s-au nascut in diferite epoci, afara numai daca creditorul a dobandit aceste drepturi de la alte persoane.”

[6] Art. 1203 C.civ.: „(…) prezumtiile nu sunt permise magistratului decat numai in cazurile cand este permisa si dovada prin martori (…)”

[7] Art. 1205 C.civ.: „Marturisirea extrajudiciara verbala nu poate servi de dovada cand obiectul contestatiei nu poate fi dovedit prin martori.”

[8] Art. 1416 C.civ.: „Daca contractul facut verbal (de locatiune – n.n. C.G.R.) n-a primit nici o punere in lucrare, si una din parti il neaga, nu se poate primi proba prin martori, oricat de mic fie pretul si chiar cand s-ar zice ca s-a fost dat arvuna. (…)”

[9] Republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. Art. 11 din O.G. nr. 92/2003 dispune: „(1) Functionarii publici din cadrul organului fiscal, inclusiv persoanele care nu mai detin aceasta calitate, sunt obligati, in conditiile legii, sa pastreze secretul asupra informatiilor pe care le detin ca urmare a exercitarii atributiilor de serviciu.
(2) Informatiile referitoare la impozite, taxe, contributii si alte sume datorate bugetului general consolidat pot fi transmise numai:
a) autoritatilor publice, in scopul indeplinirii obligatiilor prevazute de lege;
b) autoritatilor fiscale ale altor tari, in conditii de reciprocitate in baza unor conventii;
c) autoritatilor judiciare competente, potrivit legii;
d) in alte cazuri prevazute de lege.
(3) Autoritatea care primeste informatii fiscale este obligata sa pastreze secretul asupra informatiilor primite.
(4) Este permisa transmiterea de informatii cu caracter fiscal in alte situatii decat cele prevazute la alin. (2), in conditiile in care se asigura ca din acestea nu reiese identitatea vreunei persoane fizice sau juridice. (…)”

[10] Publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 706 din 17 octombrie 2008. Art. 2 alin. 3 din Procedura prevede: „Indrumarea si asistenta oferite contribuabililor nu includ furnizarea de informatii care se incadreaza in una dintre categoriile urmatoare: (…)
e) informatii care contravin principiului secretului fiscal; (…)
g) informatiile de interes public solicitate in baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, cu modificarile si completarile ulterioare;
h) alte informatii a caror furnizare este interzisa, conform legislatiei in vigoare.”

[11] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 92 din 16 mai 2005. Art. 36 din Legea nr. 36/1995 dispune: „Notarii publici si personalul birourilor notariale au obligatia sa pastreze secretul profesional cu privire la actele si faptele despre care au luat cunostinta in cadrul activitatii lor, chiar si dupa incetarea functiei, cu exceptia cazurilor in care legea sau partile interesate ii elibereaza de aceasta obligatie.”

[12] Publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 176 din 8 august 2005. Potrivit art. 29 din Regulament: „(1) Obligatia notarilor publici de a pastra secretul profesional le impune interdictia de a da informatii, precum si de a permite accesul la actele notariale altor persoane in afara partilor, succesorilor si reprezentantilor acestora, precum si acelora care justifica un drept sau un interes legitim.
(2) Aceeasi obligatie revine si personalului angajat la biroul notarial.
(3) Notarul public chemat ca martor in fata unei instante judecatoresti sau a unui organ de urmarire penala poate fi scutit de pastrarea secretului profesional numai de cei interesati in apararea secretului, potrivit legii.
(4) In conditiile legii, inscrisurile originale aflate in arhiva biroului notarului public pot fi cercetate de un magistrat, delegat in acest scop de autoritatea judiciara competenta, iar daca acestea sunt cercetate pentru fals, pot fi ridicate si raman la dosarul cauzei daca sunt declarate ca false, cu obligatia comunicarii hotararii sau a ordonantei procurorului; in caz contrar, actul se va restitui.”

[13] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 71 din 9 aprilie 1994. Art. 21 din Legea nr. 16/1994 dispune: „Creatorii de documente sau, dupa caz, persoanele juridice succesoare ale acestora sunt obligati sa elibereze, potrivit legii, la cererea persoanelor fizice si a persoanelor juridice, certificate, copii si extrase de pe documentele pe care le creeaza, inclusiv de pe cele pentru care nu s-a implinit termenul prevazut la art. 13, daca acestea se refera la drepturi care il privesc pe solicitant.
Serviciile prestate de catre Arhivele Nationale pentru rezolvarea solicitarilor persoanelor fizice si ale persoanelor juridice se efectueaza, contra cost, in conditiile prevazute de lege.”

[14] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 790 din 12 decembrie 2001. Reproducem cateva texte relevante din Legea nr. 677/2001:
„Art. 7 – Prelucrarea unor categorii speciale de date
(1) Prelucrarea datelor cu caracter personal legate de originea rasiala sau etnica, de convingerile politice, religioase, filozofice sau de natura similara, de apartenenta sindicala, precum si a datelor cu caracter personal privind starea de sanatate sau viata sexuala este interzisa.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplica in urmatoarele cazuri:
a) cand persoana vizata si-a dat in mod expres consimtamantul pentru o astfel de prelucrare;
b) cand prelucrarea este necesara in scopul respectarii obligatiilor sau drepturilor specifice ale operatorului in domeniul dreptului muncii, cu respectarea garantiilor prevazute de lege; o eventuala dezvaluire catre un tert a datelor prelucrate poate fi efectuata numai daca exista o obligatie legala a operatorului in acest sens sau daca persoana vizata a consimtit expres la aceasta dezvaluire; (…)
f) cand prelucrarea este necesara pentru constatarea, exercitarea sau apararea unui drept in justitie; (…)”
„Art. 8 – Prelucrarea datelor cu caracter personal avand functie de identificare
(1) Prelucrarea codului numeric personal sau a altor date cu caracter personal avand o functie de identificare de aplicabilitate generala poate fi efectuata numai daca:
a) persoana vizata si-a dat in mod expres consimtamantul; sau
b) prelucrarea este prevazuta in mod expres de o dispozitie legala.
(2) Autoritatea de supraveghere poate stabili si alte cazuri in care se poate efectua prelucrarea datelor prevazute la alin. (1), numai cu conditia instituirii unor garantii adecvate pentru respectarea drepturilor persoanelor vizate.”
„Art. 20 – Securitatea prelucrarilor
(1) Operatorul este obligat sa aplice masurile tehnice si organizatorice adecvate pentru protejarea datelor cu caracter personal impotriva distrugerii accidentale sau ilegale, pierderii, modificarii, dezvaluirii sau accesului neautorizat, in special daca prelucrarea respectiva comporta transmisii de date in cadrul unei retele, precum si impotriva oricarei alte forme de prelucrare ilegala. (…)”

[15] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 282 din 11 noiembrie 1996. Art. 62 din Legea nr. 119/1996: „(1) Constituie contraventii la regimul actelor de stare civila urmatoarele fapte, daca nu sunt savarsite in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sunt considerate infractiuni:
a) detinerea fara drept a certificatului de stare civila apartinand altei persoane; (…)
c) neasigurarea conservarii si securitatii registrelor si certificatelor de stare civila, potrivit normelor privind evidenta si pastrarea acestora, sau netrimiterea la Arhivele Nationale a registrelor de stare civila, dupa trecerea termenului legal de pastrare; (…)
h) comunicarea datelor inscrise in actele de stare civila in alte conditii decat cele prevazute la art. 69; (…)”
Iar art. 69 din aceeasi lege dispune: „Comunicarea datelor inscrise in actele de stare civila se poate face, in cazuri temeinic justificate, la cererea autoritatilor publice, altele decat cele cu atributii legale in materie, cu aprobarea prefectului.”

[16] Art. 14 din O.G. nr. 84/2001 privind infiintarea, organizarea si functionarea serviciilor publice comunitare de evidenta a persoanelor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 544 din 1 septembrie 2001, dispune: „Inspectoratul are urmatoarele atributii principale:
a) organizeaza, coordoneaza si urmareste modul de aplicare, in mod unitar, a reglementarilor legale in domeniul evidentei persoanelor, al starii civile si al schimbarii pe cale administrativa a numelor persoanelor fizice;
b) elaboreaza normele si metodologiile de lucru utilizate de serviciile publice comunitare de evidenta a persoanelor;
c) actualizeaza, utilizeaza si valorifica Registrul national de evidenta a persoanei, care contine datele de identificare si adresele tuturor cetatenilor romani, precum si imaginile posesorilor de carti de identitate; (…)
e) furnizeaza, in conditiile legii, date de identificare a persoanei, solicitate de autoritati si institutii publice, agenti economici si de alte persoane juridice pentru derularea unor actiuni de interes general reglementate prin acte normative; (…)
g) raspunde, impreuna cu Centrul National de Administrare a Bazelor de Date privind Evidenta Persoanelor, precum si cu celelalte institutii abilitate, de punerea in aplicare a reglementarilor privind confidentialitatea si protectia datelor referitoare la persoana; (…)”

[17] Reclamantul va reusi modificarea cadrului procesual in situatia fericita in care institutiile de la care solicita informatii ii comunica acele informatii in timp util, adica pana la prima zi de infatisare.

[18] Art. 129 C.pr.civ.: „(…) Ei (judecatorii – n.n.) vor putea ordona administrarea probelor pe care le considera necesare (…)”.

[19] De obicei, o asemenea persoana este paratul, care pretinde ca un reclamant a beneficiat fraudulos sau, cel putin, culpabil, prin omisiune, de ajutorul public judiciar.

[20] Art. 243 alin. (5) din Proiect: „(5) Daca probele propuse nu sunt indestulatoare pentru lamurirea in intregime a procesului, instanta va dispune ca partile sa completeze probele. De asemenea, judecatorul poate, din oficiu, sa puna in discutia partilor necesitatea administrarii altor probe, pe care le poate ordona chiar daca partile se impotrivesc.”
Iar art. 244 din acelasi Proiect dispune: „Art. 244 – Admisibilitatea probelor
(1) Probele trebuie sa fie admisibile potrivit legii si sa duca la solutionarea procesului.
(2) Daca un anumit fapt este de notorietate publica, instanta va putea decide, tinand seama de circumstantele cauzei, ca nu mai este necesara dovedirea lui.
(3) Obiceiurile, uzurile, uzantele, regulile deontologice, regulamentele si reglementarile locale nu trebuie dovedite decat in cazul in care instanta sau una dintre parti nu le cunoaste.
(4) La cererea instantei, autoritatile competente sunt obligate sa-i comunice, in termenul stabilit, toate informatiile, inscrisurile ori reglementarile solicitate.”

Cristina-Gabriela Rachita, avocat, Baroul Bucuresti
PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Au fost scrise până acum 3 de comentarii cu privire la articolul “Provocarile art. 1169 din Codul civil in contextul legislativ actual”

  1. Xtremist spune:

    Legat de aceasta problema, in ce temei si cu ce sanse de rezultat se face cerere de identificare la politie pentru a intenta o actiune in raspundere civila ?

  2. pompiliu bota spune:

    SE APLICA PRIORITAR CONVENTIA – ART.6 PAR. 1- PREZUMTIA DE NEVINOVATIE, IN CIVIL CAZUL OZTURK VS GERMANIA, IAR IN PENAL DREPTUL DE A NU DA NICIO DECLARATIE DACA NU TI SE PREZINTA ACUZATIILE. BUN ARTICOL!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.