Achiziţii publiceAfaceri transfrontaliereArbitrajAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiContencios administrativContravenţiiCorporateCyberlawData protectionDrept civilDrept comercialDrept constituţionalDrept penalDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiDreptul UEEnergieExecutare silităFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăLITIGIIMedia & publicitateMedierePiaţa de capitalProcedură civilăProprietate intelectualăProtecţia consumatorilorProtecţia mediuluiTelecom
 
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
CRAZNIC
Abonare newsletter oficial JURIDICE.ro

Print Friendly, PDF & Email

Termenul până la care poate fi formulată o cerere de chemare în garanție. Consecințe raportat la posibilitatea instanței de disjungere a acesteia de judecata cererii introductive

03.11.2015 | Claudiu-Octavian ULICI

Litigiile pot ridica numeroase probleme procedurale, generate de părțile care sunt în căutarea celei mai bune soluții pentru promovarea și apărarea drepturilor lor, ori pentru stabilirea unei obligații cât mai echitabile, în ceea ce le privește. Curtea de Apel Cluj, Secția I civilă, a decis că cererea de chemare în garanție făcută de pârât se va depune în termenul prevăzut pentru depunerea întâmpinării înaintea primei instanțe, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată și acest termen nu este dependent de posibilitatea instanței în a disjunge sau nu cererea de chemare în garanție de cererea introductivă de instanță. Decizia, cu valoare de precedent, a fost pronunțată în 2015 și este rezumată în lucrarea mea ”RAPORT DE DREPT ULICI. CURTEA DE APEL CLUJ, Secția I civilă. DECIZII RELEVANTE TRIMESTRUL II 2015”.

Rezumatul deciziei nr. 1006/A din 19 mai 2015, Curtea de Apel Cluj, Secția I civilă

ÎN FAPT

1. Prin sentință civilă, Tribunalul a respins acțiunea precizată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., având ca obiect expropriere și au fost respinse cererile de chemare în garanție formulate de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. în contradictoriu cu chemații în garanție, având ca obiect pretenții, ca tardive. În motivare sunt citate dispozițiile art. 73 alin. (3) CPC.

2. Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat apel și pârâta CNADNR, solicitând, în principal, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul înlăturării obligației stabilită în sarcina ei de a plăti cheltuieli de judecată către chematul în garanție și obligarea reclamantului la plata acestei sume. În motivarea apelului, s-a arătat că hotărârea instanței de fond este dată cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 73, 74 și 453 CPC, pentru că, în speță, nu era incidentă excepția tardivității, așa cum greșit a reținut prima instanță. Aceasta pentru că cererile de chemare în garanție au fost formulate imediat, la data de 5 septembrie 2014, după depunerea raportului de expertiză topografică, la data de 29 iulie 2014. Mai mult, instanța avea posibilitatea să disjungă cererile de chemare în garanție și nu să dispună respingerea lor ca tardive.

DIFERENDUL

3. Care este termenul în care poate fi formulată o cerere de chemare în garanție, atâta timp cât este la aprecierea instanței disjungerea cererii de chemare în garanție de cererea de chemare în judecată?

SOLUȚIA

4. Cererea de chemare în garanție făcută de pârât se va depune în termenul prevăzut pentru depunerea întâmpinării înaintea primei instanțe, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată.

MOTIVAREA

5. Admiterea excepției tardivității cererii de chemare în garanție este legală, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 73 alin. (3) CPC, cererea făcută de pârât se va depune în termenul prevăzut pentru depunerea întâmpinării înaintea primei instanțe, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată. În cauză, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 19 februarie 2014, iar cererea de chemare în garanție a fost depusă la data 5 septembrie 2014, cu depășirea termenului.

6. Critica apelantei referitoare la faptul că în cauză nu era incidentă excepția tardivității cererii de chemare în garanție, în condițiile în care interpretarea art. 73 alin. (1) și art. 74 alin. (4) CPC dădea posibilitatea instanței să disjungă cererile de chemare în garanție de cererea de chemare în judecată, nu sunt fondate. Art.74 alin (4) CPC prevede posibilitatea disjungerii cererii de chemare în garanție, dar această procedură este lăsată la latitudinea instanței, care o aplică doar atunci când cererea este făcută în primul rând în termenul procedural și, după aceea, dacă judecarea cererii principale ar fi întârziată prin cererea de chemare în garanție. În mod legal, instanța de fond a apreciat că această cerință nu este îndeplinită în cauză și, raportat la momentul formulării cererii de chemare în garanție, a respins-o ca tardivă și nu a dispus judecarea ei separată.

Textul normativ aplicabil din Noul Cod de procedură civilă:

Art. 72: Condiții
(1) Partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri.
(2) În aceleași condiții, cel chemat în garanție poate să cheme în garanție o altă persoană.”

„Art. 73: Formularea cererii. Termene
(1) Cererea va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată.
(2) Cererea făcută de reclamant sau de intervenientul principal se va depune cel mai târziu până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanțe.
(3) Cererea făcută de pârât se va depune în termenul prevăzut pentru depunerea întâmpinării înaintea primei instanțe, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată.”

„Art. 74: Procedura de judecată
(1) Instanța va comunica celui chemat în garanție cererea și copii de pe înscrisurile ce o însoțesc, precum și copii de pe cererea de chemare în judecată, întâmpinare și de pe înscrisurile de la dosar.
(2) Dispozițiile art. 64 și art. 65 alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător.
(3) În termenul stabilit potrivit art. 65 alin. (3), cel chemat în garanție trebuie să depună întâmpinare și poate să formuleze cererea prevăzută la art. 72 alin. (2).
(4) Cererea de chemare în garanție se judecă odată cu cererea principală. Cu toate acestea, dacă judecarea cererii principale ar fi întârziată prin cererea de chemare în garanție, instanța poate dispune disjungerea ei pentru a o judeca separat. În acest din urmă caz, judecarea cererii de chemare în garanție va fi suspendată până la soluționarea cererii principale.”

Texul deciziei conform ”CURTEA DE APEL CLUJ, Secția I civilă. DECIZII RELEVANTE TRIMESTRUL II 2015”:

„Chemare în garanție. Respingere ca tardivă
Curtea de Apel Cluj, Secția I-a civilă, decizia nr. 1006/A din 19 mai 2015

Prin sentința civilă nr. 469 din 10 octombrie 2014 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr. …/117/2014 a fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamantele H. E. F., B. H. O. și H. V. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., având ca obiect expropriere.

Au fost respinse cererile de chemare în garanție formulate de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. în contradictoriu cu S. M., S. V. E., C. V. M. și O. I. M., având ca obiect pretenții, ca tardive.

A fost obligată pârâta să plătească în favoarea chematei în garanție S. M. cheltuieli de judecată în suma de 1.000 lei.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată inițială (f. 1-4), reclamantele au invocat faptul că lucrările aferente Autostrăzii Brașov-Borș ocupă o suprafață de 802,65 mp teren, care se identifică în tarla nr. 27, parcela nr. 46 în suprafață totală de 6.300 mp, teren cu privire la care s-a eliberat Titlul de proprietate nr. 5818/21.08.2007 în favoarea antecesorului lor în drepturi, defunctul H. I. V.

Tribunalul a constatat că prin Hotărârea nr. 14 din 18 aprilie 2008 a Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale S.A. (f. 7) s-a aprobat acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat situat în localitatea Săvădisla, categoria de folosință arabil extravilan, tarlaua nr. 27, parcela nr. 46, în suprafață de 437 mp, identificat cu număr cadastral 3331 (art. 1). Potrivit art. 2, despăgubirea stabilită în conformitate cu Legea nr. 198/2004, în cuantum de 9.008,84 lei s-a achitat în favoarea lui H. I. V. Anterior, prin Hotărârea nr. 529/30.08.2006, emisă în temeiul Legii nr. 198/2004 și al H.G. nr. 742/2005, a fost expropriată suprafața de 972,35 mp, identificat prin nr. cadastral 1317, de la același proprietar.

Conform certificatului de moștenitor nr. 3 din 30 martie 2012, eliberat de B.N.P. L.C. în dosarul succesoral nr. 3/2012 (f. 6), moștenitorii defunctului H. V., decedat la data de 16 decembrie 2011, sunt reclamantele din prezenta cauză.

Din probațiunea administrată în cauză rezultă că în timpul vieții H. V. a sesizat Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale, ulterior emiterii celor două hotărâri, cu privire la existența unui stâlp de medie tensiune pe terenul proprietatea sa (f. 13). Prin cererea înregistrată sub nr. 13138/13.10.2011 la O.C.P.I. (f. 14), H. V. a solicitat desemnarea unui expert pentru identificarea și măsurarea parcelei nr. 46 din tarla nr. 27, pentru a se constata ce suprafață de teren a rămas după construirea autostrăzii și, totodată, pentru a se stabili pe care parcelă este amplasat stâlpul arătat. Ulterior, antecesorul reclamanților s-a adresat și Direcției Regionale Drumuri și Poduri Cluj, anexând la cerere și documentația cadastrală întocmită (f. 15).

Cu privire la existența stâlpului de medie tensiune, pârâta a susținut constant în cuprinsul întâmpinării că acesta este amplasat pe terenul proprietatea numitei C. M. de la care s-a și expropriat suprafața ocupată efectiv. Tribunalul constată că hotărârea emisă în favoarea numitei C. M. a format obiectul dosarului nr. …/117/2008 al Tribunalului Cluj, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 273/30.04.2009 (f. 65-66).

În cadrul dosarului menționat a fost administrată proba cu expertiza, iar conform raportului întocmit de ing. M. R. (f. 61-64), pe suprafața de 1.693,4 mp este edificat un stâlp de iluminat stradal, realizat odată cu lucrările autostrăzii, amplasat pe partea laturii mai mari a parcelei triunghiulare.

În cauză, pentru identificarea terenului în litigiu, instanța a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice judiciare în specialitatea topografie de către ing. C. G. (f. 123-132).

Din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că, în conformitate cu evidența cadastrală actuală, stâlpul descris în cererea de chemare în judecată nu este amplasat pe suprafața de 802,65 mp, ci pe parcela cu număr cadastral 1320/2, proprietatea numitei C. M. Această constatare a confirmat susținerile pârâtei în sensul că stâlpul a fost amplasat pe un teren învecinat celui aparținând reclamantelor și care s-a aflat în proprietatea defunctei C. G. M.

Expertul a constatat de asemenea că Statul Român a expropriat din tarlaua nr. 27 parcela nr. 46 două suprafețe de teren identificate cadastral cu nr. 3331 (în suprafață de 437 mp) și nr. 1.317 (în suprafață de 972,35 mp).

Referitor la expertiza tehnică extrajudiciară întocmită de ing. S. V., pe ale cărei constatări și-au întemeiat reclamantele pretențiile, expertul judiciar a arătat că determinările au fost efectuate în baza planului parcelar aflat la Primăria Săvădisla, care a servit și la punerea în posesie, vizat spre neschimbare. În opinia expertului judiciar, eroarea din documentația sumară arătată constă în preluarea din plan strict a perimetrului parcelei. Acest plan fiind întocmit grafic cu erori datorate și scării de reprezentare și nu analitic, a rezultat o diferență de suprafață de doar 4.640 mp și nu de 6.300 mp, conform titlului de proprietate.

În urma suprapunerii perimetrului rezultat peste planul parcelar cu evidența numerelor cadastrale acordate a reieșit că suprapunerea parcelei (în suprafață de 4.640 mp, cu orientarea dată de planul parcelar al comisiei), cu terenul aferent autostrăzii, este 2.212 mp, așa cu rezultă din Anexa nr. 4 la raport. Ulterior, această suprafață rezultată de 2.212 mp a fost diminuată cu cea expropriată și pentru care au fost acordate despăgubiri, de 1.409 mp (437+972), rezultând suprafața pretinsă de reclamante de 802 mp.

În raport de probele administrate, instanța de fond a concluzionat că sunt neîntemeiate susținerile reclamantelor în sensul că lucrările aferente autostrăzii ocupă suprafața de 802 mp din parcela nr. 46 tarla nr. 27, evidențiată în titlul de proprietate eliberat în favoarea antecesorului lor.

Expertul judiciar desemnat a constat de asemenea că parcela în discuție ar trebui poziționată și ca orientare conform planului parcelar aflat la Primăria Săvădisla, care a servit și la punerea în posesie, dar în această ipoteză stâlpul s-ar afla pe o diferență de suprafață a parcelei în afara autostrăzii. În același timp, potrivit planului cu înregistrarea cadastrală aflat la O.C.P.I. Cluj, toate parcelele din zona respectivă au fost poziționate cu o rotație a orientării acestora în sens invers mersului acelor de ceasornic, așa cum rezultă din Anexele nr. 1 și 2 la raport.

Concluziile expertului au fost în sensul că există două planuri: unul fiind planul cu punerea în posesie, aflat la Primăria Săvădisla, care a stat la baza emiterii titlului de proprietate și al doilea cu evidența înregistrării cadastrale aflat la O.C.P.I., care a stat la baza exproprierii. Cele două planuri au orientări diferite și nu s-a respectat orientarea primului plan la înregistrarea cadastrală, cu toate că s-a făcut mențiunea „vizat spre neschimbare”.

Or, tribunalul a apreciat întemeiate susținerile pârâtei potrivit cărora singurul plan parcelar care poate fi opus expropriatorului este cel care a fost semnat spre neschimbare de către Primarul comunei Săvădisla și care a fost înregistrat în evidențele O.C.P.I. În baza acestui din urmă plan au fost întocmite documentațiile cadastrale aferente imobilelor expropriate cu numerele cadastrale 1317 și 3331 Săvădisla, ca și celelalte documentații tehnice care vizau restul terenurilor din tarlaua nr. 27.

Pornind de la această constatare, tribunalul a apreciat că nu pot fi acceptate propunerile expertului de repoziționare a parcelelor, pentru a se concluziona în final că, potrivit planului de punere în posesie aflat la primăria Săvădisla (și care nu este identic cu cel care a stat la baza documentațiilor de expropriere), ar rezulta o diferență de teren pentru care reclamantelor li se cuvin despăgubiri. Astfel, expertul a întocmit o propunere de înregistrare cadastrală diferită de cea care a stat la baza exproprierii și a rezultat o suprafață ocupată de autostradă de 3.364 mp față de 1.409 mp, suprafață pentru care au fost acordate despăgubiri prin cele două hotărâri analizate în favoarea defunctului H. V. Conform acestei variante, diferența de suprafață care nu va fi ocupată de autostradă va fi 2.396 mp, iar stâlpul de medie tensiune se va afla în cuprinsul acesteia.

După comunicarea raportului de expertiză, reclamantele și-au precizat acțiunea raportat la constatările și propunerile expertului (f. 136-138), solicitând stabilirea despăgubirilor atât pentru suprafața de 1.955 mp, cât și pentru suprafața de 2.396 mp.

Din raportul de expertiză întocmit rezultă că există neconcordanțe între cele două planuri, dar instanța se poate pronunța doar în limitele învestirii sale și doar cu privire la obiectul cererii deduse judecății, neavând posibilitatea de a dispune modificarea planului cadastral sau modificarea înregistrării de la O.C.P.I. Mai mult, pretențiile reclamanților cu privire la ocuparea în fapt a unei suprafețe din suprafața totală de 6.300 mp evidențiată în titlul de proprietate, care excede suprafeței pentru care au fost acordate despăgubiri (1.409 mp), trebuie să se raporteze în mod necesar la evidențele cadastrale ale O.C.P.I și la planul care a fost comunicat de Primăria comunei Săvădisla expropriatorului. Tribunalul a apreciat că sunt întemeiate susținerile pârâtei în sensul că expropriatorului nu i se poate opune un alt plan decât cel care i s-a comunicat, vizat spre neschimbare. Nu sunt de neglijat nici consecințele pe care le poate genera propunerea expertului de repoziționare/reorientare a parcelelor cu privire la situația celorlalți proprietari ai terenurilor din tarlaua nr. 27.

În baza dispozițiilor art. 73 alin. 3 C. proc. civ., au fost respinse cererile de chemare în garanție formulate de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. în contradictoriu cu S. M., S. V. E., C. V. M. și O. I. M., având ca obiect pretenții, ca tardive, față de admiterea excepției corespunzătoare în ședința publică din data de 3 octombrie 2014.

În temeiul art. 453 alin. 1 C. proc. civ., pârâta a fost obligată să plătească în favoarea chematei în garanție S. M. cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocațial conform chitanței de la dosar (f. 358).

Împotriva acestei sentinței au declarat apel în termenul legal reclamantele H. E. F., B. H. O., H. V., care au solicitat schimbarea în tot a hotărârii atacate cu excepția soluției date cererii de chemare în garanție, rejudecarea cauzei și, în consecință, admiterea cererii de chemare în judecată șa cum a fost precizată la data de 26 august 2014.

În motivarea apelului, reclamantele au arătat că solicită instanței să reaprecieze și să reinterpreteze probele administrate de prima instanță, respectiv corespondența dintre reclamantul H. V. și CNADNR anterioare sesizării instanței de judecată, concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară efectuată de expertul C. G., din care rezultă că planul cadastral aflat la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Cluj, deși a fost vizat spre neschimbare de către primarul comunei Săvădisla și depus ulterior în dosarul de expropriere al antecesorului lor, a suferit modificări esențiale, în sensul că acest plan conține un alt amplasament al parcelei de pe titlul de proprietate al lui H. V., rezultat prin rotirea cu un unghi de aproximativ 7 grade a capătului de N-V al parcelei.

Instanța de apel a preluat din expertiză o serie de argumente care să conducă la soluția adoptată, fără a ține seama că planul de înregistrare cadastrală prezintă erori majore de amplasament a parcelei și că este în neconcordanță cu planul de punere în posesie care a stat la baza eliberării titlului de proprietate.

Cercetarea temeinică a situației planului care a stat la baza întocmirii documentației de despăgubiri revenea expropriatorului, astfel că nu se poate accepta ca cei prejudiciați prin erorile planului cadastral și cărora li se cuvin despăgubiri să suporte consecințele neîndeplinirii sarcinilor ce revin expropriatorului și primăriei locale.

În acest context, este de menționat și faptul că titlul de proprietate al antecesorului lor, H. V., nu a fost contestat niciodată anterior exproprierii și își păstrează valabilitatea deplină derivată din planul de punere în posesie.

Consecința soluției pronunțată de prima instanță este aceea că se ajunge la exproprierea lor abuzivă, fără plata niciunei despăgubiri pentru suprafața de 3.364 mp, care este efectiv ocupată de autostradă.

Cel de-al doilea argument reținut de instanța de fond, referitor la consecințele asupra celorlalți proprietari ai tarlalei nr. 27, este, de asemenea, nejustificat, fiind fundamentat pe erorile săvârșite cu ocazia întocmirii documentației de despăgubire a antecesorilor lor.

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat apel în termenul legal și pârâta CNADNR, solicitând în principal, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul înlăturării obligației stabilită în sarcina ei de a plăti cheltuieli de judecată în cuantum de 100 lei către chemata în garanție S. M. și obligarea reclamantelor la plata acestei sume, iar, în subsidiar, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul cenzurării onorariului avocațial pretins de chemata în garanție.

În motivarea apelului, s-a arătat că hotărârea instanței de fond este dată cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 73, 74 și 453 C. proc. civ., pentru că, în speță, nu era incidentă excepția tardivității, așa cum greșit a reținut prima instanță. Aceasta pentru că cererile de chemare în garanție au fost formulate imediat, la data de septembrie 2014, după depunerea raportului de expertiză topografică, la data de 29 iulie 2014.

 Mai mult, instanța avea posibilitatea să disjungă cererile de chemare în garanție și nu să dispună respingerea lor ca tardive.

Din perspectiva soluției pronunțate cu privire la fondul cauzei, respectiv respingerea cererii de chemare în judecată, se impune ca toate cheltuielile de judecată să fie suportate de partea din culpa căreia s-a declanșat litigiul.

Cu privire la cererea subsidiară, apelanta a arătat că activitatea reprezentantului chemaților în garanție s-a limitat la redactarea actului procedural intitulat „poziție procesuală” care a fost depus la dosar pentru termenul de judecată din 3 octombrie 2014 și al cărui conținut este sumar. Prin urmare, onorariul avocațial pretins este disproporționat de mare în raport de complexitatea cauzei și cu activitatea desfășurată de către reprezentantul chematei în garanție.

Prin întâmpinarea depusă, intimații H. E. F., B. H. O., H. V. s-au opus admiterii apelului declarat de pârâta CNADNR, solicitând menținerea sentinței cu privire la dispoziția referitoare la cheltuielile de judecată stabilite în sarcina pârâtei.

Intimata S. E. a depus la dosarul cauzei (f. 39), un script prin care învederează și solicită instanței să țină seama de faptul că planurile întocmite de expertul C. G. încalecă proprietățile lor în mod abuziv și fără nicio fundamentare tehnică, că toți proprietarii au fost de acord și au semnate procesele verbale de punere în posesie fără obiecțiuni, poziționarea autostrăzii făcându-se pe harta întocmită de către inginerii topografi cu ocazia punerii în posesie, în anul 1993.

Intimata S. M. a arătat că, în ce privește apelul reclamantelor, lasă la latitudinea instanței modalitatea de soluționare a acestuia, criticile formulate în apelul reclamantelor nu privesc situația ei.

Cu privire la apelul declarat de pârâta CNADNR, intimata S. M. a solicitat respingerea acestuia și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată din apel, arătând următoarele:

Instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art. 73 alin. 3 C. proc. civ. și, în consecință, a respins ca tardive cererile de chemare în garanție, astfel că culpa pârâtei a fost sancționată prin obligarea ei la plata cheltuielilor de judecată. Posibilitatea conferită de dispozițiile art. 74 alin. 4 C. proc. civ. nu este aplicabilă speței, pentru că, doar în ipoteza în care s-ar fi constatat admisibilitatea în principiu a cererii formulată de apelantă, instanța avea opțiunea de a uza de posibilitatea disjungerii cererii de chemare în garanție. Dar, constatând că cererea de chemare în garanție este tardivă, instanța de fond în mod legal a admis excepția tardivității acesteia, fără a mai uza de dispozițiile art. 74 alin. 4 C. proc. civ.

În ce privește critica subsidiară, privind reducerea onorariului avocațial, intimata a arătat că onorariul achitat nu este disproporționat în raport cu complexitatea cauzei și activitatea desfășurată de către reprezentantul ei, constând în studierea dosarului, analiza tuturor documentelor și cererilor formulate în acest litigiu, muncă finalizată prin redactarea unui înscris prin care și-a exprimat poziția față de cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă.

Apelantele H. E. F., B. H. O., H. V. au formulat răspuns la întâmpinarea pârâtei CNADNR, prin care au arătat că raportat la argumentele de fapt și de drept pe care le invocă pârâta, hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

Raportat la caracterul inadmisibil al cererii invocat de pârâtă, s-a arătat că în cauză ne găsim în situația unei exproprieri în fapt a unei porțiuni de teren în suprafață de 1.955 mp, care a fost ocupată efectiv de autostradă și pentru care antecesorul lor nu a primit nicio despăgubire.

În ce privește faptul că prezenta acțiune a fost promovată la un interval mare de timp de la data încasării despăgubirilor de către antecesorul lor, se arată că antecesorul reclamantelor a sesizat ulterior primirii despăgubirilor că există posibile nereguli cu privire la amplasamentul traseului autostrăzii, iar pârâta nu a propus și nu a administrat nicio probă care să combată concluziile expertizei referitoare la erorile planului parcelar pus la dispoziția expropriatorului.

În ce privește apărările pârâtei cu privire la suprafața de 2936 mp, proprietatea antecesorului lor pe care a fost amplasat un stâlp de înaltă tensiune ce deservește autostrada, apelantele au arătat că stâlpul este amplasat pe parcela antecesorului lor, dar datorită translatării eronate a parcelelor, a existat iluzia că stâlpul ar fi plasat pe parcela învecinată a chematei în garanție S.M. Prin urmare, aceasta fiind realitatea topografică, solicită despăgubiri și pentru această porțiune de teren.

Reclamantele apelante au răspuns la întâmpinarea depusă de chemata în garanție S. M., arătând că solicită respingerea cererilor formulate de pârâta CNADNR.

Pârâta CNADNR a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinarea formulată de chemata în garanție S. M., invocând aceleași argumente înserate și în declarația de apel, formulată de ea împotriva hotărârii instanței de fond.

Examinând apelurile declarate de reclamante și pârâta CNADNR, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că sunt nefondate și în consecință, în baza art. 466 și 480 C. proc. civ., urmează să le respingă pentru următoarele considerente:

În ce privește apelul reclamanților, curtea apreciază că estre nefondat și, în consecință, în baza art. 466 și 480 C. proc. civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:

Prin hotărârea nr. 14 din 18 aprilie 2008 a CNADNR, s-a aprobat acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantului H. I. V. pentru imobilul expropriat, teren în suprafață de 437 mp, categoria de folosință arabil extravilan, situat în tarlaua 27, parcela 46, identificat cu nr. cad. 3331, din întreaga suprafață de 6.300 mp a imobilului.

Anterior, prin Hotărârea nr. 529/30.08.2006 a fost expropriată suprafața de 972,35 mp, teren situat în tarlaua 27, parcela 46, identificat prin nr. cad. 1317 de la același proprietar, reclamanții din prezenta cauză fiind moștenitorii acestuia.

Despăgubirea a fost stabilită, așa cum s-a arătat, în favoarea lui H. I. V., antecesorul reclamanților din cauză, proprietarul acestui teren conform titlului de proprietate nr. 5818/21.08.2007.

Rezultă așadar că terenul în litigiu identificat inițial prin tarlaua nr. 27, parcela nr. 46 din titlul de proprietate 5818/21.08.2007 cu suprafața totală de 6.300 mp se compune în prezent din două parcele, ca rezultat al celor două exproprieri succesive, în prezent suprafața rămasă în proprietatea reclamanților fiind de 4.891 mp. Ulterior emiterii celor două hotărâri, între H. I. V. și pârâta CNADNR s-a purtat o corespondență legată de existența unui stâlp de medie tensiune pe terenul proprietatea sa, întrucât acesta a susținut că stâlpul este amplasat pe terenul proprietatea sa.

În urma verificărilor efectuate, pârâta a comunicat petentului că stâlpul de medie tensiune nu se găsește pe proprietatea sa, ci pe proprietatea numitei C. M., situație confirmată și de Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj, comunicată reclamantei H. V. în 10 septembrie 2013, adresă în care se precizează și faptul că din terenul la care reclamanta face referire au fost expropriate două suprafețe de 437 mp și respectiv 972,35 mp, pentru care au fost emise hotărâri de expropriere și de acordare a despăgubirilor, că despăgubirile au fost eliberate în favoarea numitului H. V. prin mandatar H. V. În același răspuns se menționează că documentația cadastrală pe care a adresat-o petenta, neavizată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Cluj, deplasează imobilul ei și îl suprapune peste alte proprietăți cu numere cadastrale 1318, 1319, 1321, 1320/1, 13202, 1331, 1334, documentații recepționate și avizate de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Cluj și întocmite conform planului parcelar eliberat de Primăria Săvădisla, vizat spre neschimbare.

Răspunsul comunicat pârâtei este confirmat și de expertiza tehnică efectuată în dosar nr. …/117/2008 al Tribunalului Cluj de expert M. R., soluționat prin sentința civilă nr. 273/30.04.2009, care constată că la data efectuării măsurătorilor în baza documentației aflate la dosarul cauzei, față de declarațiile reclamantei din cauză, C. M. și a celor prezenți pe teren, s-a constatat că pe terenul în cauză (al reclamantei C. M.) este edificat un stâlp de iluminat stradal realizat cu ocazia construirii autostrăzii, amplasat pe partea laturii mai mare a parcelei triunghiulare a terenului în cauză.

De reținut din aceeași expertiză este faptul că între cei prezenți pe teren a fost și d-na H., proprietara parcelei de teren vecine cu cea în cauză, deci una dintre reclamantele din prezenta cauză, care nu a avut obiecțiuni la constatările expertei.

Expertul desemnat în cauza de față, C. G., a stabilit că, în conformitate cu evidența cadastrală actuală, stâlpul descris în cererea de chemare în judecată este amplasat pe parcela cu nr. dac. 1320/2, proprietatea numitei C. M., constatare care conformă susținerile pârâtei, în sensul că stâlpul a fost amplasat pe un teren învecinat celui aparținând reclamantelor.

Același expert desemnat în cauză a stabilit că există două planuri, unul fiind planul cu punerea în posesie aflat la Primăria comunei Săvădisla care a stat la baza emiterii titlului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 și al doilea, cu evidența înregistrării cadastrale, care a stat la baza exproprierii. Cele două planuri au orientări diferite, că nu s-a respectat orientarea primului plan la înregistrarea cadastrală, cu toate că pe acesta s-a făcut mențiunea „vizat spre neschimbare”.

Documentațiile cadastrale aferente imobilelor expropriate cu nr. cad. 1317 și 3331 Săvădisla, ca toate celelalte documentații care vizau întreaga tarla cu nr. 27 au fost întocmite în baza planului semnat spre neschimbare de Primăria comunei Săvădisla și care a fost înregistrat în evidențele O.C.P.I. Cluj.

Expertul a propus o repoziționare a parcelelor și o înregistrare cadastrală diferită de cea care a stat la baza exproprierii, repoziționare în urma căreia rezulta o suprafață ocupată de autostradă de 3.364 mp, față de 1.409 mp, suprafață pentru care au fost acordate despăgubiri prin cele două hotărâri numitului H. I. V., iar stâlpul de medie tensiune se află în cuprinsul acestei suprafețe de 3.364 mp, astfel că pentru diferența de suprafață reclamantelor li s-ar cuveni despăgubiri.

Curtea apreciază că în mod legal instanța de fond nu a acceptat propunerile expertului, că singurul plan parcelar care poate fi opus expropriatorului este cel care a fost semnat spre neschimbare de Primarul comunei Săvădisla și care a fost înregistrat în evidențele O.C.P.I., că propunerea expertului de repoziționare a parcelelor nu poate fi acceptată.

A accepta soluția propusă de expert și solicitată doar prin cererea de apel, ar echivala cu pronunțarea instanței cu depășirea limitelor investirii, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, acela de obligare a pârâtei la plata despăgubirilor pentru suprafața de 802,65 mp, iar ulterior, după precizarea de acțiune, de la fila 136, de obligare a pârâtei la plata despăgubirilor pentru suprafața de 1.955 mp.

 Criticile reclamantelor privind reținerile instanței de fond referitoare la consecințele pe care le poate genera cererea reclamantelor bazată pe propunerea expertului de repoziționare/reorientare a parcelelor asupra celorlalți proprietari, constând în aceea că nu înțeleg la ce consecințe face trimitere instanța, sunt nefondate și, de altfel, justificate, prin aceea că în tarlaua nr. 27 au avut terenuri expropriate mai multe persoane, între care și cei chemați în garanție, care prin poziția procesuală avută, au învederat instanței că exproprierea lor s-a făcut tot pe baza planului vizat spre neschimbare, semnat de Primarul comunei Săvădisla.

Nu în ultimul rând, instanța reține că antecesorul reclamantelor a primit despăgubirile rezultate în urma celor două exproprieri în data de 18 aprilie 2008, fără a înțelege să conteste suprafața expropriată sau cuantumul despăgubirilor acordate.

În concluzia celor reținute, curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, întemeiată pe baza probelor administrate în cauză, că susținerile reclamantelor în sensul că lucrările aferente autostrăzii ocupă suprafața de 802,65 mp din parcela 46, tarlaua 27 din titlul de proprietate eliberat în favoarea antecesorului lor, sunt neîntemeiate.

În ce privește apelul pârâtei CNADNR, curtea apreciază că este nefondat, și în consecință, în baza art. 466 și 480 C. proc. civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:

Apelul pârâtei CNADNR are ca obiect principal exonerarea ei de la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei, iar în subsidiar, cenzurarea onorariului avocațial pretins de către chemata în garanție, S. M.

Cu privire la cererea principală, curtea apreciază că este nefondată, având în vedere că cererea de chemare în garanție formulată de pârâta CNADNR a numitei S. M. a fost respinsă ca tardivă, în temeiul art. 73 alin. 3 Noul Cod de Procedură Civilă, urmare admiterii excepției tardivității formulării acestei cereri.

Admiterea excepției tardivității cererii de chemare în judecată este legală, având în vedere că potrivit dispozițiile art. 73 alin. 3 C. proc. civ., cererea făcută de pârât se va depune în termenul prevăzut pentru depunerea întâmpinării înaintea primei instanțe, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată.

În cauză, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 19 februarie 2014, iar cererea de chemare în garanție a fost depusă la data 5 septembrie 2014, cu depășirea termenului prev. de art. 73 alin. 3 C. proc. civ.

Critica apelantei referitoare la faptul că în cauză nu era incidentă excepția tardivității cererii de chemare în garanție, în condițiile în care interpretarea art. 73 alin. 1 și art. 74 alin. 4 C. proc. civ. dădeau posibilitatea instanței să disjungă cererile de chemare în garanție de cererea de chemare în judecată, nu sunt fondate. Art. 74 alin. 4 C. proc. Civ. prevede posibilitatea disjungerii cererii de chemare în garanție, dar această procedură este lăsată la latitudinea instanței, care o aplică doar atunci când cererea este făcută în primul rând în termenul procedural și, după aceea, dacă judecarea cererii principale ar fi întârziată prin cererea de chemare în garanție. În mod legal, instanța de fond a apreciat că această cerință nu este îndeplinită în cauză și, raportat la momentul formulării cererii de chemare în garanție, a respins-o ca tardivă și nu a dispus judecarea ei separată.

Cu privire la cererea subsidiară ce cenzurare a onorariului avocațial, curtea reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 451 alin. 2 C. proc. civ., instanța poate din oficiu să reducă motivat partea din cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocaților atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau cu complexitatea cauzei, ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama de circumstanțele cauzei.

Prin urmare, prerogativa instanței de a cenzura cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată cuantumul onorariului avocațial convenit prin prisma proporționalității sau în raport cu amplitudinea și complexitatea activității depuse este consacrată prin lege. Această prerogativă este necesară în condițiile în care onorariul de avocat, convertit în cheltuieli de judecatăm urmează a fi suportat de partea potrivnică.

Cu ocazia cenzurării onorariului avocațial, instanța urmează să aibă în vedere dacă cuantumul sumei încasată cu acest titlu constituie cheltuială necesară și a fost în mod real făcută în limita unui cuantum rezonabil.

În speță, curtea constată că cererea de chemare în garanție a fost formulată, așa cum s-a reținut în aliniatul precedent, cu mult peste termenul procedural, ceea ce a presupus studierea întregului dosar și a probațiunii administrate în cauză pentru ca reprezentantul chematei în garanție să-și poată exprima în scris și susține poziția procesuală în fața instanței de judecată.

În consecință, curtea apreciază că instanța de fond în mod legal a apreciat ca fiind justificată suma percepută în baza contractului de asistență juridică cu titlu de onorariu avocațial și a dispus obligarea pârâtei la plata acestei sume către chemata în garanție S. M.

Urmare respingerii apelului, pârâta CNADNR fiind în culpă procesuală, în baza art. 453 C. proc. civ., va fi obligată să-i plătească intimatei S. M. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței de la fila 107.”

Dr. Claudiu-Octavian Ulici


Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.


Irina Maria STANCU


Oana ISPAS


Radu Slăvoiu


Livia Dianu-Buja


Ștefania Stoica


Luminița Malanciuc


Ioana-Olivia Voicu


Eduard Toma-Apostol


Florina-Lăcrămioara Drăgan

No announcement available or all announcement expired.