Despre satanism, dovleci şi rock
3 noiembrie 2015 | Cristi DANILEȚ
La unul dintre cursurile ţinute la Facultatea de Drept a unei Universităţi din centrul ţării a venit un cadru didactic să recruteze studenţi pentru cursul de drept canonic din semestrul II. Printre argumentele invocate a fost satanismul pe care îl aduc sărbătoarea de Halloween şi rock-ul. Evident, totul în legătură cu evenimentul tragic de vineri din Clubul Colectiv din Bucureşti şi cu sărbătoarea de sâmbătă. Nu ştiu dacă eu, ca un iubitor al rock-ului şi ca o gazdă a copiilor mascaţi, trebuie să râd sau, ca absolvent de Drept, trebuie să plâng. Cert este că mi-e jenă că aşa ceva a avut loc într-un loc unde oamenii învaţă despre drept, lege şi justiţie, nu despre cadelniţe, superstiţii sau diavoli.
Să ne înţelegem: dreptul nu are vreo treabă cu satanismul, dovlecii şi rockul. Nici măcar cel canonic. Să nu încercăm să păcălim studenţii de anul întâi cu poveşti despre mesaje subliminale satanice din muzică sau în sărbători pentru copii, căci atunci întreb şi eu ce caută dracii pe pereţii mănăstirei Voroneţ şi cum de ne permitem încă să ameninţăm copiii cu cazanul cu foc şi smoală când pe aştia mici nu îi mai păcăleşti nici cu barza şi venirea lor pe lume.
Deci: sărbatoarea dovlecilor sau a sfinţilor vine de la celţi, nu de la diavol. Oamenii se maschează pentru a se ascunde de spiritele rele. Azi e o sărbătoare cool pentru tineri şi atâta tot. Au venit şi la mine vreo două grupe de copii şi le-am dat bomboane – „Bucuria„, din Chişinău, cele mai bune din Europa. Iar cui nu-i convine, să văd eu că face demersuri să scoată sărbătoarea Sfântului Andrei din calendarul ortodox – când se consideră că se ridică bariera dintre văzut şi nevăzut. Sf. Andrei te protejează de lupi, strigoii umblă după oameni, oamenii ung uşile şi ferestrele cu usturoi.
Cât despre rock, au trecut anii când învârteam un disc de vinil în sens invers să văd dacă tâmpenia aia cu mesajul ascuns este adevărată. Dacă manelele cu versuri despre bani, femei şi duşmani nu sunt considerate periculoase, dacă emisiunile cu schimb de mame şi de copii sunt considerate instructive, dacă ştirile despre operaţiile la sânii nu ştiu cărei piţipoance, despre căsătoriile şi divorţurile repetate ale unei familii şi despre aventurile nu ştiu cărui politician fac parte din dejunul nostru zilnic, atunci fiţi sigur că o melodie rock în care se vorbeşte despre libertate şi moarte nu are nimic nefiresc sau ocult. Ascult rock de 25 ani, am chiar şi în prezent în camera copilăriei poze cu formaţia preferată, port tricouri negre cu cranii, dar chiar nu îmi închipui că cineva cu scaun la cap şi doctorat pe diplomă poate să creadă că sunt satanist. Îmi place rock-ul şi îl voi asculta de câte ori am ocazia fără nici cea mai mică reţinere. Şi ca mine fac foarte mulţi tineri şi nu numai.
Sunt absolut sigur că nu din cauza dovlecilor şi nici din cauza melodiei sau versurile pieselor au ars tinerii în Club Colectiv. Vă rog mult, cei care vă spuneţi credincioşi sau intelectuali care mai gândiţi astfel, faceţi un pas înainte din Evul Mediu în care trăiţi.
Dr. Cristi Danileț
Judecător, Membru CSM
