Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Arc peste timp – procedura civilă în anul 1910
04.11.2015 | Mihail DINU

În prefața scrisă la Codul de procedură civilă „adunat și lucrat de Ioan C. Barozzi, licențiat în drept și avocat”, publicat de Editura Librăriei Leon Alcalay în anul 1910, avocatul sus-menționat a adus în lumina tiparului câteva propuneri referitoare la îmbunătățirea normelor de procedură civilă.

Ediția consultată, parte a „Colecțiunii de coduri portative” (id est, coduri în format de buzunar), vizează „Noua procedură civilă promulgată la 15 martie 1900, cu modificările din 16 Maiu 1900, din 11 Februarie 1904 și 1 Iunie 1905”. Astfel, după 35 de ani de la intrarea în vigoarea a Codului de procedură civilă din anul 1865, câteva modificări legislative conturează o reformă importantă pentru respectiva epocă, animând deopotrivă teoreticieni și practicieni iscusiți.

Totuși, în opinia avocatului Ioan C. Barozzi, s-ar fi impus și alte măsuri legislative. Sugestiile sale sunt formulate din perspectiva practicianului, trezind interes sub aspectul modului în care dispozițiile procesual civile se aplicau și se doreau a fi aplicate la începutul secolului XX.

Fără a comenta asupra accentelor actuale sau vetuste – altele decât semnele grafice ce completează textul – și subliniind doar faptul că și noi ne aflăm în ambianța unui Nou Cod de procedură civilă, înțelegem să redăm în cele ce urmează, ad litteram, propunerile pe care practicianul din urmă cu 105 ani le adresa legiuitorului epocii sale:

„(…) trebuesc introduse nuoi sancțiuni, în formularea actelor sau cererilor care leagă instanța, și nuoi dispozițiuni, în ceea ce privește cercetarea și judecarea pricinilor.

Dacă mi-ar fi permis să-mi dau umila mea părere, a’și propune, grosso modo, următoarele:

1. Cererile sau actele judecătorești, carea leagă instanța, să fie redactate și iscălite numai de avocați, și să conțină, sub pedeapsă de nulitate, motivele de fapt și de drept care să nu poată fi modificate în instanță.

2. Actele doveditoare a cererilor judecătorești să fie comunicate în copie adversarului odată cu citațiunea, sub pedeapsă de nulitate, și fără a se mai puteà produce nuoi acte în instanța de judecată.

3. Pârâtul, la rândul său, dacă are vreo cerere reconvențională de făcut, sau vreo cerere în garanție, sau vreun act de produs în apărarea sa, să fie dator, sub pedeapsă de nulitate, a’și formulà cererea în scris înainte de judecată și să ceară citarea reclamantului – în cererea reconvențională – sau citarea garantului – în cererea de garanție – pentru acelaș termen pentru care el însuși e citat din partea reclamantului, formulând cererile sale cu arătarea motivelor de fapt și de drept, și comunicând copie de pe actele sprijinitoare cererilor sale.

4. Partea reclamantă, înainte de a’și înregistra la tribunal sau la Curte acțiunea sau apelul său, să fie datoare, a achita taxele pentru facerea citațiunilor.

5. După fiecare amânare de proces, partea reclamantă să fie datoare, în termen de zece zile a plăti taxa pentru citațiuni, sub pedeapsa, în caz de neurmare, a nu putea da curs acțiunii sale decât cu depunere unei nuoi taxe de timbru.

6. Să se limiteze numărul proceselor de pe rolul tribunalului. În loc de 35-40 procese cât se trec astăzi în mod fantastic în rolurile zilnice ale tribunalelor – din care o foarte mică parte pot fi judecate din cauza lipsei de timp – să se limiteze numărul lor la 20 până la 25 procese pe zi.

7. Cu ocazia facerei apelului nominal a pricinilor, să se permită a se respinge reclamațiunile sau apelurile, atunci când reclamantul sau apelantul nu respunde la apelul nominal.

8. După apelul nominal, procesele care au rămas în stare de judecată pentru acea zi, să se repartizeze în proporțiune cu orele destinate pentru judecare. De pildă: dacă au rămas zece procese în stare de judecată, și nu sunt decât cinci ore destinate pentru judecare, se va da pentru fiecare proces câte o jumătate de oră; și, dacă părțile, în acest interval de timp, nu’și pot termina apărarea lor, tribunalul va amâna continuarea procesului după opt zile, la o zi anume reținută pentru continuări. Cu acest mod, se va stârpi scandalul judecătoresc ce se întâmplă astăzi, ca să stai să’ți aștepți rândul până la orele legale șase, și să’ți vezi procesul amânat ani de zile fără să ajungi a te judeca! Aceasta înseamnă a ruina pe nenorocitul de împricinat, și a’l sili a se îngenunchia la picioarele debitorului său! Acest sistem este astăzi preconizat dinaintea tribunalelor franceze.

9. Hotărîrile să fie redactate, sub pedeapsă de nulitate, în termen de zece zile. S’a văzut, în practică, că unele hotărîri nu erau redactate nici după patru luni de zile! Cursul Justiției nu poate fi trăgănat din fapta judecătorului!

10. În materie de propriri, când s’au făcut mai multe cereri de popriri la diferite instanțe judecătorești, chiar de diferite trepte, conexarea lor se impune, și judecata lor să fie de competența tribunalului, în cazul când veriuna din popririle făcute s’ar afla pendinte la tribunal. S’a văzut în practică că, deși existau mai multe popriri, cu toate aceste creditorul cel mai diligent a obținut singur validarea poprirei sale în detrimentul celorlalți creditori popritori.

11. Tabloul de ordinea creditorilor format de judele comisar înainte de adjudecarea imobilului, să fie comunicat creditorilor prin grefa tribunalului de urmărire, și să se fixeze un termen de opt zile pentru facerea contestațiunilor din partea creditorilor înscriși.

Să nu se treacă, în acest tablou decât creditorii cunoscuți din registrele tribunalului și acei cari vor interveni numai până în ziua adjudecărei imobilului. Îndată ce imobilul s’a adjudecat definitiv, Judele Comisar să alcătuiască tabloul de ordinea creditorilor și, prin grefă, să-l comunice creditorilor înscriși. Judecata contestațiilor ce s’ar ridica, să se judece de tribunal fără drept de opoziție ci numai cu drept de apel în 15 zile de la judecata contestației.

Prin acest mod de a procede, se va evita inconvenientul ce’l reprezintă legislațiunea de astăzi, care permite contestațiuni și intervenire de creditori, până în momentul când tabloul e trimes la Casa de depunere pentru facerea plăților.

12. În fine, să se permită ipotecă judiciară, adecă, acela care posedă o hotărâre definitivă și executorie, să aibă dreptul a cere o inscripțiune ipotecară asupra imobilului debitorului său. Prin acest mijloc, s’ar evita multe fraude comise de debitorii de rea credință în vătămarea drepturilor naivilor săi creditori!

Supun aceste umile apreciațiuni în judecata acelora care doresc, ca și mine, ca procesele să nu fie o jucărie sau o armă de intimidare, ci revendicarea unui drept serios, și ca prestigiul justiției să ajungă la înălțimea sa”.

Mihail Dinu
avocat


Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!






JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Arc peste timp – procedura civilă în anul 1910”

  1. Ioan PITICAR spune:

    Minunat!
    Vechi si nou aceleasi probleme!
    Totuși, la 1910 nu aveam un CEDO, o CARTA a DFUE si nu eram membrii ai UE…
    Cel putin la pct.1 se vede clar o poziție „de breasla” care a fost preluata în art. 13 și art. 83 in NCPC si declarata Neconstituțională! Nu putem avea o justiție de conclav.
    Deci, cu toate ca am evoluat Constituțional, se vede ca prin prevederile NCPC am rămas tot cu o gândire arhaica.
    Trebuie admis ca la începutul unui proces nimeni nu poate sa știe ce va putea scoate la iveala cercetarea judecătorească. Fata de o nelegalitate ivita din cercetarea judecătorească, dar ascunsa de una din părți, judecătorul si partea vătămată sunt obligați sa reacționeze protectiv iar norma procedurala si mecanismul acesteia trebuie sa fie elastic si sa permită completarea cercetării judecătorești si repoziționarea părții.
    Fraus omnia corrumpit. Ori o astfel de situație vătămătoare nu trebuie menținută prin rigiditatea unor coduri de procedura. Un bun management juridico-social obliga justiția sa reacționeze imediat si eficace la tendințele de derapare de la lege si de la bunul simt social. Ori dacă justiția nu o poate face fiind închistata în coduri rigide create doar pentru avocați si magistrați, atunci sigur ca da, in mileniul III avem probleme sociale.
    Prin urmare, unele dintre propunerile arhaice expuse, sunt prea rigide și se vede ca nu erau îngăduite nici de legislația/practica instantelor anilor 1900.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.