RIL admis. Exercitarea fără drept a profesiei de avocat
4 noiembrie 2015 | Andrei PAP
În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 3 noiembrie 2015 a fost publicată Decizia nr. 15/2015 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie vizând interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 348 din Codul penal (corespondent al art. 281 din Codul penal anterior), în ipoteza exercitării activităţilor specifice profesiei de avocat de către persoane care nu fac parte din formele de organizare profesională recunoscute de Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările ulterioare.
1. Obiectul recursului în interesul legii
Prin recursul în interesul legii formulat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a arătat că în practica judiciară naţională nu există un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 348 din Codul penal (corespondent al art. 281 din Codul penal anterior), în ipoteza exercitării activităţilor specifice profesiei de avocat de către persoane care nu fac parte din formele de organizare profesională recunoscute de Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările ulterioare.
2. Optica jurisprudenţială
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a învederat că, în urma verificării jurisprudenţei la nivel naţional referitor la aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 348 din Codul penal (corespondent al art. 281 din Codul penal anterior), în ipoteza exercitării activităţilor specifice profesiei de avocat de către persoane care nu fac parte din formele de organizare profesională recunoscute de Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările ulterioare, s-au evidenţiat două orientări, conturând astfel caracterul neunitar al practicii judiciare sub acest aspect.
2.1. Într-o primă orientare, instanţele au considerat că persoanele care nu fac parte din formele de organizare profesională consacrate prin Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările ulterioare, şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul unor structuri constituite în temeiul unor hotărâri judecătoreşti, săvârşesc infracţiunea prevăzută de art. 348 din Codul penal (art. 281 din Codul penal anterior).
În acest sens s-a arătat că faptele acestor persoane, săvârşite în exercitarea profesiei de avocat, constituie infracţiunea de exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi, fiind îndeplinită condiţia laturii obiective a acesteia, iar în plan subiectiv sunt comise cu forma de vinovăţie impusă de lege.
2.2. Într-o a doua orientare a practicii, alte instanţe au considerat că persoanele care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unor structuri constituite în temeiul unor hotărâri judecătoreşti nu pot fi trase la răspundere penală pentru comiterea infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi motivat de lipsa formei de vinovăţie prevăzute de lege, respectiv a intenţiei.
Această concluzie a fost fundamentată pe faptul că ”barourile” din care fac parte aceste persoane au fost constituite prin intermediul unor asociaţii a căror personalitate juridică a fost recunoscută prin hotărâri judecătoreşti şi care aveau printre obiectele de activitate şi ”înfiinţarea de barouri”.
3. Opinia Procurorului General al PÎCCJ
Soluţia propusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este în sensul orientării jurisprudenţiale potrivit căreia persoanele care nu fac parte din formele de organizare profesională consacrate prin Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările ulterioare, ci îşi desfăşoară activitatea în cadrul unor structuri constituite în temeiul unor hotărâri judecătoreşti, săvârşesc infracţiunea prevăzută de art. 348 din Codul penal (art. 281 din Codul penal anterior), fiind îndeplinite condiţiile laturii obiective a acesteia, iar în plan subiectiv fiind comise cu forma de vinovăţie impusă de lege.
În susţinerea acestei opinii s-a argumentat că prin Legea nr. 255/2004 care a modificat Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările ulterioare, structurile de tipul celor în care activau aceste persoane au fost obligate să îşi înceteze de drept activitatea [art. 113 alin. (1)], iar actele de constituire şi de înregistrare ale acestora erau considerate nule de drept [art. 1 alin. (3)].
Prin urmare, după această modificare legislativă persoanele care activează în alte structuri decât cele consfinţite de Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările ulterioare, şi desfăşoară activităţi specifice profesiei de avocat, exercită fără drept această profesie, având reprezentarea urmărilor acestor fapte şi acceptând posibilitatea producerii acestor urmări.
Această concluzie s-a apreciat a răspunde inclusiv exigenţelor de accesibilitate şi previzibilitate a legii impuse de art. 7 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, acestea fiind asigurate şi garantate.
4. Opţiunea Înaltei Curți de Casatie şi Justiţie
Înalta Curte a considerat că se impune admiterea recursului, pronunţând următoarea soluţie:
„Admite recursul în interesul legii.
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 348 din Codul penal stabileşte: „Fapta unei persoane care exercită activităţi specifice profesiei de avocat în cadrul unor entităţi care nu fac parte din formele de organizare profesională recunoscute de Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, constituie infracţiunea de exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi prevăzută de art. 348 Cod penal”.
Andrei Pap
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
