Aspecte privind analiza infracţiunii prevăzută de art. 218 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 privind Dialogul Social
6 noiembrie 2015 | Aura LUNGU
În lucrarea de faţă îmi propun să analizez unele aspecte privind infracţiunea prevăzută de art. 218 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 privind Dialogul Social care stipulează următoarele: „Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă de la 20.000 lei la 50.000 lei fapta persoanei care, prin ameninţări ori prin violenţe, împiedică ori obligă un angajat sau un grup de angajaţi să participe la grevă ori să muncească în timpul grevei”.
În funcţie de gravitatea abaterilor comise de oricare din părţile implicate în conflictul colectiv de muncă, sancţiunile pot fi: disciplinare, civile, contravenţionale sau penale.
Ca şi negocierea colectivă, greva a intrat în rândul instituţiilor juridice ca o acţiune directă, un mijloc de presiune, tocmai pentru că reprezintă, în esenţa sa, un corectiv eficient al dezechilibrului existent între angajator şi angajat. Negocierea colectivă şi, respectiv, greva sunt tocmai „contraponderea”, „compensaţia necesară”. Astfel, se explică necesitatea „împuternicirii” de către legiuitor a „grupului social al muncitorilor ca un instrument juridic apt să modifice, să deplaseze sau să contracareze singurul joc al forţelor economice”.
În cazul libertăţii grevei, este unanim acceptat că limitele acesteia sunt date de necesitatea ca aceasta să nu devină excesivă. O grevă este deci legală sau ilegală, dreptul la grevă se exercită deci în limitele sale fireşti, în măsura în care nu se abuzează de acest drept, încălcându-se alte drepturi fundamentale.
Interesul legiuitorului pentru soluţionarea conflictelor de muncă rezultă din adoptarea Legii nr. 168/1999, care ulterior a fost abrogată prin Legea nr. 62/2011 privind Dialogul Social, ale cărei prevederi sunt corelate cu Codul muncii, şi cu transformările social-economice care au avut loc în ţara noastră până în prezent.
Legea aflată în vigoare stabileşte că raporturile de muncă dintre salariaţi şi unităţile la care aceştia sunt încadraţi se desfăşoară cu respectarea prevederilor legale, precum şi în condiţiile stabilite prin contractele colective şi individuale de muncă. Ea defineşte conflictele de muncă dintre salariaţi şi unităţile la care sunt încadraţi şi precizează că acestea se pot soluţiona prin bună înţelegere sau prin procedurile stabilite de lege. Sancţiunile propriu-zise, care se aplică în situaţiile menţionate la art. 193-197 din Legea nr. 62/2011 privind Dialogul Social, se pot regăsi la Titlul IX – Sancţiuni, art. 217-218 din Legea nr. 62/2011 privind Dialogul Social.
În consecinţă, situaţiile în care se apelează la sancţiuni penale sunt:
– împiedicarea sau obligarea unui angajat sau grup de angajaţi, prin ameninţări sau violenţă, să participe la grevă sau să muncească pe perioada de desfăşurare a grevei;
– condiţionarea sau constrângerea, prin orice mijloc, a conducătorilor sindicali, de a-şi exercita atribuţiile care survin în urma funcţiei ocupate;
– depunerea de plângere penală din partea persoanei păgubite sau vătămate, în conformitate cu dispoziţiile Codului de procedură penală, cu excepţia infracţiunii prevăzute la alin. (1);
– declararea grevei de către organizatori şi nerespecatarea dreptului de participare la grevă ori în cazul în care greva este declarată de către grupurile de angajaţi prevăzute la art. 202-205 din Legea nr. 62/2011 privind Dialogul Social.
Art. 202 din Legea nr. 62/2011 privind Dialogul Social stabileşte că nu pot declara greva: procurorii, judecătorii, personalul Ministerului Apărării şi al instituţiilor şi structurilor din subordinea sau coordonarea acestuia, personalul angajat de forţele armate străine staţionate pe teritoriul României, personalul militar şi funcţionarii publici cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi din instituţiile şi structurile din subordinea sau coordonarea acestuia, personalul militar al Serviciului Român de Informaţii, al Serviciului de Informaţii Externe, al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, precum şi alte categorii de personal cărora, prin legi organice, li se interzice exercitarea acestui drept.
Drept urmare, în funcţie de gravitatea şi consecinţele pe care le au abaterile comise de organizatorii grevei sau de către participanţi, sancţiunile penale pot fi cu închisoare cuprinsă între 6 luni şi 2 ani, dar se pot aplica şi amenzi, cuprinse între 20.000 şi 50.000 lei.
Ce elemente constituie infracţiunea?
Obiectul juridic special al acestei infracţiuni este format din valorile sociale referitoare la desfăşurarea normală a raporturilor de muncă dintre salariaţi şi unităţile la care aceştia sunt încadraţi, în special cu privire la participarea la grevă.
Infracţiunea nu are un obiect material, deoarece declararea grevei este o faptă de pericol şi nu una de rezultat. Dacă prin infracţiune se produc şi pagube materiale ori se cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane, va exista un concurs ideal de infracţiuni, ţinând cont de faptul că acţiunea de declarare ilegală a grevei întruneşte elementele mai multor infracţiuni.
Subiectul activ al infracţiunii este format din personalul dublu calificat, adică salariatul unităţii în care se declară greva trebuie să fie şi organizator al grevei. Din conţinutul legislativ în vigoare rezultă că grevele sunt organizate de sindicatele reprezentative sau, după caz, de reprezentanţii aleşi ai salariaţilor. Subiectul pasiv al infracţiunii este format din persoanele afectate de declararea ilegală a grevei, precum şi unitatea a cărei activitate este perturbată de greva ilicită.
Dacă sunt încălcate prevederile art. 191 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 privind Dialogul Social, care garantează libera participare la grevă, prin constrângerea unei persoane să participe la grevă sau să refuze să participe la grevă, latura obiectivă a infracţiunii este realizată.
Prin conceptul de declarare a grevei se înţelege comunicarea oficială adresată conducătorului unităţii sau angajatorului, persoană fizică, de către organizatorii grevei. Declararea grevei se poate realiza oral sau în scris şi poate fi transmisă prin orice modalitate, cu condiţia ca declaraţia să ajungă cert la cunoştinţa angajatorului. Legea nu stabileşte modalitatea înştiinţării, dar în practică se utilizează înştiinţarea scrisă. Potrivit legislaţiei în vigoare, greva poate fi declarată numai dacă, în prealabil, au fost epuizate posibilităţile de soluţionare a conflictului de interese prin procedurile legale şi dacă momentul declanşării a fost adus la cunoştinţa conducerii unităţii de către organizatori cu 48 de ore înainte.
Elemente de drept comparat
Printr-un studiu comparativ observăm că, într-un număr mare de ţări, greva este considerată un drept, evident, cu toate consecinţele juridice pe care le presupune. Frecvent, reglementarea dreptului la grevă se realizează prin actul fundamental – Constituţia – prevederile sale fiind dezvoltate prin alte legi.
Astfel, Constituţia Italiană are o redactare identică cu cea franceză. Greva conduce doar la suspendarea contractelor colective de muncă, nu şi la încetarea acestora. Acest drept nu poate fi însă exercitat abuziv sau după un comportament calificat neoperant.
În Spania, după o lungă perioadă de interzicere a dreptului la grevă sub regimul franchist, acesta este, la ora actuală, recunoscut la nivelul Constituţiei. Ca şi în Constituţiile Franţei, Italiei, Germaniei, greva ilicită antrenează doar suspendarea contractului de muncă. Grevele politice şi cele care au drept scop modificarea convenţiei colective în vigoare sunt interzise.
În Anglia, spre deosebire de alte reglementări, este recunoscută libertatea şi nu dreptul la grevă, fiind deci exclusă distincţia dintre greva legală şi cea ilegală. În Ungaria, a fost adoptată o lege propriu-zisă referitoare la grevă. Ea garantează dreptul fundamental al muncitorilor de a face grevă în apărarea drepturilor economice şi sociale.
În SUA, nicio dispoziţie constituţională formală nu recunoaşte dreptul la grevă, deşi doctrina apreciază că sursa acestui drept derivă din aceasta. Potrivit practicii, greva trebuie să fie precedată de un preaviz, iar o serie de tipuri de grevă sunt considerate ilegale.
Concluzii și propuneri
Legiuitorul român încearcă pe cât posibil să cuprindă principalele abateri şi sancţiuni care pot fi aplicate în situaţiile de nerespectare a prevederilor legale în ceea ce priveşte conflictele de muncă şi cu precădere greva, doar că, din punctul meu de vedere, există şi loc de manevră pentru părţile implicate direct sau indirect în procesul grevei.
Aşa cum se poate observa pe parcursul ultimei secţiuni, există, la nivel european, atât un act normativ, cât şi o instituție care reglementează greva, iar prevederile sunt aplicabile în absolut toate ţările lumii. Principalele amendamente pe care doresc să le aduc legiuitorului, în ceea ce priveşte reglementarea grevei în România, se referă la greva propriu-zisă şi la sancţiunile aplicate în cazul grevelor ilicite sau a oricărei încălcări a reglementărilor în vigoare din partea părţilor implicate direct în conflictul de muncă. În categoriile de greve ilegale, consider că legiuitorul nu este destul de explicit şi lasă loc de interpretare atât angajaţilor, cât şi angajatorilor sau instanţelor judecătoreşti, pentru stabilirea tipurilor de grevă care se pot încadra aici.
Propunerea mea, cu privire la acest amendament adus legiuitorului român, este evidenţierea mai clară a răspunderii penale în cazul nerespectării condiţiilor legale privind greva.
Dr. Aura Lungu
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
