« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrepturile omuluiDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Insolvenţă
DezbateriCărţiProfesionişti
 
5 comentarii

CITR prezintă 20 de ani de insolvenţă (1995-2015) şi invită la unificare. Jurisprudenţă inedită (1): creditorul a cărui creanţă a fost redusă în totalitate prin planul de reorganizare mai are dreptul de a vota la şedinţele Adunării Creditorilor?
06.11.2015 | Adrian Ștefan CLOPOTARI

JURIDICE - In Law We Trust

Adrian Ștefan Clopotari

Adrian Ștefan Clopotari

A. Premisă

Materia dreptului insolvenţei marchează o evoluţie constantă. Dacă la începuturile[1] firave prin Legea nr. 64/1995, dosarele puteau fi numărate pe degete, procedura era cvasi-cunoscută, iar practica se reducea la imaginarea unor modalităţi de aplicare concretă a actului normativ, în 2015, după 20 de ani, situaţia în teren este diametral opusă. După o criză economică mondială ce ne-a lovit în plin, ce a făcut ca numărul cauzelor să explodeze şi două reglementări îmbunătăţite vis-a-vis de insolvenţa profesioniştilor (Legea nr. 85/2006 şi Legea nr. 85/2014), putem vorbi astăzi de o jurisprudenţă extrem de bogată, ce tratează la milimetru fiecare nuanţă a cuvintelor legiuitorului. Totuşi, abundenţa soluţiilor vine la pachet şi cu hotărâri surprinzătoare, ce invită la o a zecea citire a textului legal, pe care, până deunăzi, practicienii dreptului l-au considerat clar.

Departe de a se auto-încununa cu laurii pioneratului în dreptul insolvenţei, CITR[2] fiind prima societate de profil din România care a început să lucreze la nivel corporatist în acest domeniu, atât soluţiile, cât şi modelele de documente (care nu existau până la CITR) fiind imediat preluate de alţi jucători din piaţă, nu trebuie ignorat faptul că la ora actuală CITR este cea mai mare societate din ţară raportat la numărul de cauze gestionate (peste 800) şi numărul de practicieni în insolvenţă (41). Întreg personalul (experţi contabili, avocaţi, practicieni, mediatori etc.) cumulează o echipă de 106 colegi, răspândiţi în nouă echipe de caz cu acoperire naţională.

Cifrele sunt impresionate, iar odată cu ele vine şi o bază de jurisprudenţă enormă ca volum, dar şi surprinzătoare ca soluţii. Hotărâri care nu sunt accesibile deloc justiţiarilor şi justiţiabililor, întrucât, deşi teoretic în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă sunt publicate toate sentinţele şi deciziile pronunţate, sistemul de publicitate nu are şi un motor de căutare.

Acest demers nu se vrea a fi constituirea a încă unei surse de jurisprudenţă (deşi poate fi), ci mai degrabă o invitaţie de unificare a practicii. Practicienii dreptului sunt invitaţi să preia argumentările în procesele lor, pentru ca absolut toate instanţele din ţară să fie la curent cu toate posibilele interpretări, astfel încât, în timp, să nu mai existe diferende de opinii.

Materialele vor fi expuse de o manieră sintetică şi la obiect, pentru o lectură şi preluare facilă, fiind ghidate de principiul profesorului I. N. Finţescu[3] „nu am urmărit originalitatea. Am căutat să fac opera folositoare”. Vor fi redate strict argumentările judecătorilor pro şi contra tezei, iar la final va fi expusă opinia CITR.

B. Dreptul creditorului, a cărui creanţă a fost redusă în totalitate prin planul de reorganizare, de a vota în continuare la şedinţele Adunării Creditorilor. Argumentele judecătorilor pro şi contra

B.1. Starea de fapt

Speţa a fost guvernată de Legea nr. 85/2006. După definitivarea tabelului de creanţe, a fost confirmat un plan de reorganizare, care nu prevedea plăţi către creditorii chirografari, acestea fiind reduse în integralitate (hair-cut). Aceasta a fost și soarta creditorului X.

Administratorul judiciar a procedat la întocmirea unui nou tabel, intitulat tabel definitiv rectificat, în care au fost înscrise numai creanţele creditorilor în favoarea cărora urmau să se efectueze distribuiri în reorganizare. Creditorul X nu a fost inclus în acest tabel.

S-a procedat la convocarea Adunării Creditorilor având pe ordinea de zi desemnarea unui nou membru al Comitetului Creditorilor şi aprobarea casării unor bunuri. La această şedinţă a transmis vot și creditorul X, însă administratorul judiciar nu l-a luat în considerare, motivând că X nu figurează în programul de plăți din planul de reorganizare.

B.2. Argumente contra dreptului de a vota al creditorului neinclus în programul de plăţi

Creditorul X a formulat contestație, iar judecătorul sindic a respins-o ca neîntemeiată, întrucât:

a) În conformitate cu art. 3 pct. 8 din Legea nr. 85/2006, creditorul îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei este acel creditor care a formulat şi căruia i-a fost admisă, total sau în parte, o cerere de înregistrare a creanţei sale pe tabelele de creanţă contra debitorului şi care are dreptul de a participa şi de a vota în adunarea creditorilor (…) de a participa la distribuţiile de fonduri rezultate din reorganizarea judiciară (…).

b) Această prevedere legală instituie o normă cu caracter general în cadrul procedurii insolvenţei, care dă posibilitatea creditorului înscris la masa credală de a participa şi vota în cadrul adunării creditorilor.

c) Cu toate acestea, art. 15 alin. (2) lit. c din Legea nr. 85/2006 reprezintă o normă cu caracter special, derogatorie de la prevederile art. 3 pct. 8, care arată că, după confirmarea planului de reorganizare, calculul valorii totale a creanţelor se va determina, ulterior confirmării şi până la afişarea tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din planul de reorganizare confirmat.

d) Astfel, în perioada de reorganizare judiciară, în cadrul adunării creditorilor, au dreptul de a participa şi vota numai creditorii care au fost cuprinşi în programul de plăţi, calculul valorii totale a creanţelor făcându-se numai în funcţie de aceste creanţe.

e) Chiar dacă dispoziţiile Legii nr. 85/2006 nu reglementează în mod expres posibilitatea întocmirii unui tabel definitiv rectificat în care să fie incluse numai creanţele care urmează a fi plătite în perioada de reorganizare, totuşi, dispoziţiile art. 102 alin. (1) din Legea insolvenţei prevăd că, după confirmarea planului de reorganizare, activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător, iar creanţele şi drepturile creditorilor şi ale celorlalte părţi interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan. Astfel, o întocmire a unui tabel al creanţelor care să corespundă plăţilor ce urmează a se face în planul de reorganizare nu este exclusă.

B.3. Argumente pro dreptului de a vota al creditorului neinclus în programul de plăţi

Creditorul X a atacat sentinţa la Curtea de Apel, iar aceasta i-a admis recursul motivând:

a) Programul de plată nu trebuie confundat cu tabelul definitiv de creanţe.

b) Nu există identitate între noţiunea de creditor şi cea de creanţă prevăzută a fi distribuită conform planului de reorganizare.

c) Calitatea de creditor îndreptăţit să participe într-o procedură de insolvenţă, definită de art. 3 pct. 8 din Legea nr. 85/2006, presupune existenţa unui creditor care a formulat şi căruia i-a fost admisă, total sau în parte, o cerere de înregistrare a creanţei sale pe tabelele de creanţe contra debitorului întocmite în procedură – ipoteză întrunită în speţă – şi care are dreptul, potrivit legii, de a participa şi de a vota în Adunarea Creditorilor, inclusiv asupra unui plan de reorganizare confirmat, de a fi desemnat în calitate de membru al comitetului creditorului, de a participa la distribuţiile de fonduri rezultate din reorganizarea judiciară.

d) Prin urmare, împrejurarea că prin programul de plăţi nu s-a prevăzut nicio plată către creditoarea recurentă nu poate anihila drepturile care derivă din recunoaşterea statutului de creditor participant în procedura insolvenţei.

e) Prerogativele atribuite de Legea insolvenţei creditorilor participanţi la procedură nu pot fi zădărnicite, prin neincluderea acestora în programul de plăţi.

f) A admite teza contrară ar însemna să se instituie un tratament profund neechitabil între creditori, în funcţie de natura procedurii care se derulează, şi anume: o reorganizare care nu prevede distribuiri pentru anumite categorii de creditori şi falimentul caracterizat de insuficienţa vădită a activului ce face imposibilă îndestularea întregii mase credale. Se poate facil observa că, în ultima ipoteză, insuficienţa activului, deşi face certă lipsa oricăror distribuiri către anumite categorii de creditori, nu amputează dreptul acestora de a participa la procedură, respectiv de a participa şi de a vota în adunarea creditorilor, de a fi desemnaţi în comitetul creditorilor, de a fi informaţi ori notificaţi cu privire la desfăşurarea procedurii, de a contesta măsurile luate de lichidator.

g) Prima instanţă a lăsat să se înţeleagă că este posibilă o revigorare a prerogativelor creditorilor care au fost opriţi de la distribuiri, în caz de eşec al planului. Tribunalul a relevat că, în perioada de reorganizare judiciară, în cadrul adunării creditorilor, au dreptul de a participa şi vota numai creditorii care au fost cuprinşi în programul de plăţi, calculul valorii totale a creanţelor făcându-se numai în funcţie de aceste creanţe. Per a contrario, în caz de faliment, prerogativele recurentei ar urma să-şi redobândească valenţa, calculul valorii totale al creanţelor determinându-se prin raportare la tabelul definitiv consolidat.

h) Or, în caz de eşec al planului şi trecere a debitoarei în faliment, neincluderea recurentei în programul de plăţi nu ar echivala cu excluderea ei din tabelul definitiv consolidat, atât timp cât statutul său a fost confirmat prin tabelul definitiv. Şi asta pentru că tabelul definitiv consolidat nu face altceva decât să reia în totalitate creanţele care figurează admise în tabelul definitiv de creanţe la care se adaugă şi cele cuprinse în tabelul suplimentar.

i) De altfel, ar fi şi nefiresc ca toate drepturile creditorilor care nu participă la distribuiri în perioada reorganizării să fie reactivate în caz de faliment, dar, în acelaşi timp, cei care beneficiază de acest tratament să nu fie în măsură să ceară socoteală despre modul în care planul este pus în aplicare ori să poată uza de mijloacele procesuale care permit sancţionarea planului eşuat.

j) În consecinţă, singura interpretare compatibilă cu regulile logicii formale este aceea conform căreia restul drepturilor recunoscute de Legea insolvenţei creditorilor participanţi la procedură nu pot fi contracarate, prin neincluderea acestora în programul de plăţi.

k) Potrivit art. 15 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006, calculul valorii totale a creanţelor se va determina, ulterior confirmării planului de reorganizare şi până la afişarea tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din planul de reorganizare confirmat, iar conform art. 137 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, la data confirmării unui plan de reorganizare, debitorul este descărcat de diferenţa dintre valoarea obligaţiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului şi cea prevăzută în plan. Conform art. 15 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006, care reprezintă o normă cu caracter special, derogatorie de la prevederile art. 3 pct. 8, deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul favorabil al titularilor majorităţii, prin valoare, a creanţelor prezente. În perioada de reorganizare judiciară, în cadrul adunării creditorilor, au dreptul de a participa şi vota şi creditorii care au fost cuprinşi în tabelul definitiv, dar care nu au fost cuprinşi în programul de plăţi.

l) Faptul că valoarea totală a creanţelor se calculează prin raportare la planul confirmat prezintă relevanţă în situaţia în care între pasivul recunoscut prin tabelul definitiv şi pasivul atestat de planul confirmat există diferenţe valorice determinate de o reducere a cuantumului creanţei pentru creanţele defavorizate. În această din urmă situaţie, cvorumul de prezenţă şi cvorumul deliberativ trebuie determinat astfel cum reiese din planul de reorganizare confirmat care a prevăzut modificări prin reducerea cuantumului unor creanţe, ceea ce implică şi o reducere a pasivului, fiind firesc ca această diminuare să îşi găsească expresia în procesul decizional.

m) Prin urmare, Curtea a reţinut că X avea dreptul de a participa şi vota în cadrul Adunării Generale a Creditorilor debitoarei, hotărârea primei instanţe fiind nelegală sub acest aspect.

Soluţia nu este singulară şi hotărârea poate fi consultată integral în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 11771/28.08.2012, pp. 14-17.

C. Opinia CITR

CITR optează pentru soluţia conform căreia creditorul a cărui creanţă a fost redusă la zero prin planul de reorganizare, aşadar creditorul faţă de care nu sunt prevăzute plăţi prin plan, nu mai are dreptul de a vota în cadrul Adunării Creditorilor.

Argumentele Curţii sunt contradictorii, fiindcă pornesc de la teza conform căreia dreptul de vot al unui creditor supravieţuieşte excluderii acestuia din programul de plăţi, dar sfârşesc cu concluzia indirectă că dreptul de vot se exprimă proporţional cu creanţa deţinută. Dar dacă creanţa a fost redusă la zero?

Art. 15 alin. (8) din Legea nr. 85/2006[4] reglementează drepturile creditorului îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei, însă trebuie avut în vedere că creditorul îşi exercită aceste drepturi cât timp deţine efectiv o creanţă faţă de debitoare. Un creditor fără creanţă nu mai este un creditor.

Pe de altă parte, este inutil să vorbim de drepturile dobândite de un creditor prin înscrierea acestuia în tabelul definitiv, cât timp în programul de plăţi acesta nu mai figurează. Programul de plăţi reprezintă un veritabil tabel de creanţe în etapa reorganizării, pentru simplul motiv că este definit de însăşi Legea 85/2006 la art. 3 pct. 22[5] ca fiind „tabelul de creanţe” ce prevede creanţele din tabelul definitiv pe care debitorul se obligă să le achite în reorganizare. Această concluzie este întărită şi din interpretarea coroborată a art. 137 alin. (2)[6], art. 108 alin. (5)[7] şi art. 110 din Legea nr. 85/2006[8].


[1] Avem în vedere dreptul modern al insolvenţei din România, iar nu cel din perioada antebelică sau interbelică.
[2] Fosta denumire fiind Casa de Insolvenţă Transilvania.
[3] Ion. N. Finţescu (1888-1958), profesor de drept comercial, decan al Facultăţii de Drept Bucureşti, magistrat, ministru al economiei naţionale în guvernul Ion Antonescu, în perioada celui de-al doilea război mondial.
[4] Art. 5 pct. 8 are următorul conţinut: “creditorul îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei este acel creditor care a formulat şi căruia i-a fost admisă, total sau în parte, o cerere de înregistrare a creanţei sale pe tabelele de creanţe contra debitorului întocmite în procedură şi care are dreptul de a participa şi de a vota în adunarea creditorilor, inclusiv asupra unui plan de reorganizare judiciară admis de judecătorul-sindic, de a fi desemnat în calitate de membru al comitetului creditorilor, de a participa la distribuţiile de fonduri rezultate din reorganizarea judiciară a debitorului sau din lichidarea averii debitorului, de a fi informat ori notificat cu privire la desfăşurarea procedurii şi de a participa la orice altă procedură reglementată de prezenta lege. Au calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei, fără a depune personal declaraţiile de creanţă, salariaţii debitorului”.
[5] Art. 3 pct. 22 are următorul conţinut: „prin program de plată a creanţelor se înţelege tabelul de creanţe menţionat în planul de reorganizare care cuprinde cuantumul sumelor pe care debitorul se obligă să le plătească creditorilor, prin raportare la tabelul definitiv de creanţe şi la fluxurile de numerar aferente planului de reorganizare, şi care cuprinde: a) cuantumul sumelor datorate creditorilor conform tabelului definitiv de creanţe pe care debitorul se obligă să le plătească acestora; b) termenele la care debitorul urmează să plătească aceste sume”.
[6] Art. 137 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 are următorul conținut: “La data confirmării unui plan de reorganizare, debitorul este descărcat de diferenţa dintre valoarea obligaţiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului şi cea prevăzută în plan”.
[7] Art. 108 alin. (5) din Legea nr. 85/2006 are următorul conţinut: “Tabelul definitiv consolidat va cuprinde totalitatea creanţelor admise împotriva averii debitorului, existente la data intrării în faliment, cu respectarea dispoziţiilor art. 110”.
[8] Art. 110 din Legea nr. 85/2006 are următorul conţinut: “În cazul intrării în faliment după confirmarea unui plan de reorganizare, titularii creanţelor participă la distribuiri cu valoarea acestora, astfel cum au fost prezentate în planul confirmat, mai puţin cota încasată în cursul reorganizării”.


Av. Adrian Ştefan Clopotari
Practician în insolvenţă
Departamentul de Pregătire Profesională şi Audit al CITR

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Au fost scrise până acum 5 de comentarii cu privire la articolul “CITR prezintă 20 de ani de insolvenţă (1995-2015) şi invită la unificare. Jurisprudenţă inedită (1): creditorul a cărui creanţă a fost redusă în totalitate prin planul de reorganizare mai are dreptul de a vota la şedinţele Adunării Creditorilor?”

  1. Practic, dilema se învârte în jurul întrebării dacă art. 137 alin. 2 din L85/2006 referitor la descărcarea de obligații a debitoarei în reorganizare față de un creditor căruia planul îi face hair-cut reprezintă sau nu o modalitate prevăzută în lege (în sensul codului civil) de STINGERE a înseși obligației.

    Dacă obligația e STINSĂ, atunci creditorul (ziceți voi) nu mai votează pentru că nu mai are dreptul de creanță.

    Dacă obligația SUBZISTĂ ca obligație naturală (argumentul în acest sens fiind acela că garanțiile accesorii nu sunt deopotrivă stinse ca efect al reducerii unui creditor, vezi 137.3, și astfel fideiusorii și codebitorii pot în continuare fi executați) atunci, creditorul care a suferit hair-cut ar trebui primit în Adunări (la dezbateri) și ar trebui găsită altă modalitate pentru a-i ignora doar votul.

    Post hair-cut, zic eu, votul unui creditor supus reducțiunii, care ar participa totuși la dezbateri în Adunare, ar putea fi și doar SUSPENDAT pe motiv că nu mai are interes, atâta timp cât se aplică planul.

  2. Mie mi se pare ca e corect ce a zis Curtea. Dacă pică planul creanța creditorului caruia i s-a facut haircut renaște!
    Din 100 de planuri de reorganizare, media esecurilor e undeva intre 60-80%.
    Ca urmare eu as inversa un pic paradigma si as zice ca regula ar fi dreptul de vot al creditorului si exceptia e cea a privarii acestuia de dreptul de vot. Asta pentru ca planurile de reorganizare reusite, cele care valideaza hair-cut-ul sunt exceptia si nu regula.

    Mai e si alta ratiunede ordin economic: eu sunt un furnizor de-al lui Leonardo (caz real) chirografar, furnizez sireturi de pantofi. Am un contract pe perioada nedeterminata cu Leonardo care imi preia 60% din productie, luna de luna. Eu sunt mai interesat de mentinerea contractului pe perioada reorganizarii si post- decat sa pierd contractul si sa recuperez 0,001% din creanță (pentru că banii din faza de lichidare oricum nu ajung si pentru mine chirografar)?
    Si atunci cum nu am eu interes votez in adunarile creditorilor cata vreme contractul ala ma tine in viata ca intreprindere/profesionist?

  3. Adrian Ștefan CLOPOTARI spune:

    Salut

    Mersi de feedback în primul rând. Apreciez.

    Util comentariul tău, Ionuț.

    Dumitru, legat de comentariul tău aș avea 2 chestiuni de subliniat:

    1. Pe Legea nr. 85/2006, creanța creditorului care a suferit un hair-cut, nu renaște la intrarea în faliment. Asta se poate doar pe Legea nr. 85/2014, unde este text expres la art. 148 (În cazul intrării în faliment după confirmarea unui plan de reorganizare, titularii creanţelor participă la distribuiri cu valoarea acestora astfel cum au fost înregistrate în tabelul definitiv consolidat). Așadar, modificarea impusă de art. 137 alin. 2 și art. 102 (1)Când sentinţa care confirmă un plan intră în vigoare, activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător; creanţele şi drepturile creditorilor şi ale celorlalte părţi interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan. În cazul intrării în faliment ca urmare a eşuării planului sau a unei executări silite, planul confirmat va fi socotit ca o hotărâre definitivă şi irevocabilă împotriva debitorului. Pentru executarea silită a acestor creanţe, calitatea de titlu executoriu o va avea sentinţa de confirmare a planului)sunt DEFINITIVE.

    2. Dacă te referi la creanțe născute în perioada de reorganizare atunci acelea sunt creanțe curente, care nu au drept de vot în procedura insolvenței (art. 64 alin. 6).

  4. Ion CAPSAT spune:

    Spre deosebire de opinile de mai sus, cred ca CA Bucuresti a pronuntat o hotarare corecta. Daca am fi avut hotararea Curtii am fi putut emite un punct de vedere cat de cat avizat, asa trebuie sa`l credem pe autoru` articolului.
    In acest sens sublinez ca, in inconformitate cu art. 76 alin. 2 a II-a propozitie din Legea nr. 85/2006, se prevede posibilitatea, in cazurile mentionate expres, in care creditorii ce nu au utilizat dreptul de a se inscrie la masa credala sau au facut-o tardiv vor avea totusi posibilitatea legala a recuperarii creantelor. Cu atat mai mult creditorii care au uzat de dreptul de a se inscrie la masa credala, dar carora creantele nu le sunt platite prin programul de plati in reorganizare au drept de vot,

    Perseverare diabolicum est.

  5. Adrian Ștefan CLOPOTARI spune:

    Hmm.

    Îmi pare foarte bine că stârnesc reacții.

    Asta e și scopul articolului. Preluați argumentări și combateți.

    Redau mai jos conținutul art. 76

    (1)Cu excepţia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 7, titularul de creanţe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanţelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b), va fi decăzut, cât priveşte creanţele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor şi nu va dobândi calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedură. El nu va avea dreptul de a-şi realiza creanţele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaţilor cu răspundere nelimitată al persoanei juridice debitoare ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăţi ori transferuri frauduloase.

    (2)Decăderea va putea fi invocată oricând, de orice parte interesată, pe cale de acţiune sau excepţie.

    De unde deduci că acei creditori care nu au uzat dreptul de a se înscrie la masa credală mai au totuși posibilitatea de a-și recupera creanțele?

    Art. 76 nu cred că e atât de relevant, fiindcă în speța noastră vorbim de un creditor care a fost înscris la masa credală, deci îndreptățit să participe la procedura insolvenței, dar a cărui creanță a fost redusă la 0 prin plan.

    Iar prin Legea 86/2006 tăierea creanțelor prin plan este definitivă. Ar fi o discuție pe Legea 85/2014.

    Dacă tot separăm dreptul de vot de existența unei creanțe, atunci putem să concluzionăm că indiferent dacă debitorul își plătește creditorul sau creditorul își cesionează creanța, acesta va avea în continuare drept de vot, întrucât a fost înscris la masa credală și a fost odată creditor îndreptățit să participe la procedură.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.