Secţiuni » Arii de practică » Business » Drept comercial
Drept comercial
ConferinţeCărţiProfesionişti

Judecătoria Zalău. Dreptul la liberă circulaţie în UE. Refuz de îmbarcare în avion. Despăgubiri
09.11.2015 | Andrei PAP

Secţiuni: Drept civil, Drept comercial, Dreptul Uniunii Europene
JURIDICE - In Law We Trust

ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ZALĂU
JUDEȚUL SĂLAJ
Dosar nr. 259/337/2012

SENTINȚA CIVILĂ nr. 2868
Şedinţa publică din data de 29 iunie 2012
Completul compus din:
Preşedinte: M. Z. G.
GREFIER: G. P.

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea hotărârii în cauza litigii cu profesioniştii formulată de către reclamantul H. M. A., cu reşedinţa în Zalău, str. […], jud. Sălaj, în contradictoriu cu pârâta W. AIR HUNGARY K.F.T., cu sediul în Budapesta, […], Ungaria, având ca obiect pretenţii despăgubiri.
Se constată că mersul dezbaterilor şi susţinerile orale ale părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 22 iunie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunţarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.

INSTANŢA

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. de mai sus, legal timbrată, reclamantul H. M. A. a chemat în judecată pe pârâta W. AIR HUNGARY K.F.T., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2.448 lei, cu titlu de despăgubire, la plata despăgubirilor constând în prejudiciul creat prin neprezentarea la negocieri în termen. Totodată, a solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.

În motivare, a arătat că este rezident în România şi a contractat cu pârâta un contract de transport aerian dus-întors pe ruta Cluj-Napoca-Roma, achitând suma de 548 de lei, preţul biletului. După efectuarea formalităţilor vamale, prezentându-se la îmbarcare, reprezentanta firmei M., cu care pârâta avea raporturi contractuale, i-a refuzat accesul la avion cu motivări total străine de reglementările în vigoare. În această situaţie, a apelat la serviciile altei companii, contravaloarea transportului ridicându-se la suma de 1.900 de lei, rezervând spaţiu de cazare, apelând la serviciile unui transportator terestru.

În drept, a indicat art. 1.357 C. civ.

În probaţiune a depus înscrisuri, respectiv: copia înregistrării din data de 30 iunie 2011 şi din 28 iunie 2011 (chek-in), copia cărţii de rezidenţă pentru membrii de familie, copia cărţii de identitate a soţiei, copia biletului de îmbarcare din 2 iulie 2011 emisă de pârâtă, copia biletului de îmbarcare din 30 iunie 2011, din 13 aprilie 2011, copia paşaportului reclamantului, copia facturii nr. 2015994/01.07.2011 şi copia biletului de avion dus-întors Cluj-Napoca-Bari, copia biletului de avion dus-întors Cluj-Napoca-Roma emisă de pârâtă, copia documentului de plată, copia corespondenţei purtate electronic cu pârâta de către reclamant cu privire la solicitările formulate împotriva primei, copia facturii telefonice nr. JAE021639579/12.08.2011, împuternicire avocaţială.

Pârâta, prin avocat, a depus întâmpinare în termen legal prin care a ridicat excepţia netimbrării şi excepţia prematurităţii cererii. Pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. În motivare, a arătat că între părţi s-a încheiat un contract de transport aerian, iar potrivit Termenilor şi condiţiilor generale de transport, parte integrantă a contractului, de la început pasagerii sunt avertizaţi despre refuzul transportului în cazul în care aceştia nu prezintă documentele solicitate. Reclamantului i s-a refuzat accesul la îmbarcare, deoarece urma să zboare singur în Italia, neînsoţit de soţie, refuz exprimat după efectuarea formalităţilor vamale de către reprezentantul firmei „M.”, fiind irelevant faptul că reclamantul deţinea un permis de şedere, făcându-se vinovat de luarea măsurii refuzului transportului.

Drept urmare, acesta nu are dreptul la returnarea sumei de 1.900 de lei reprezentând contravaloarea biletului achiziţionat de la altă companie, şi nici la returnarea sumei de 548 de lei, reprezentând costul biletului achiziţionat de la pârâtă, deoarece taxa pentru rezervarea locului, în valoare de 336 lei depăşeşte preţul total al biletului, în valoare de 249 de lei, nefiind incidente dispoziţiile art. 12.3 din Condiţiile Generale de Transport (CGD). Totodată, a solicitat cheltuieli de judecată.

În drept, a indicat art. 6 din Directiva CE nr. 38/2004, art. 5 din noul C. civ., dispoziţiile Condiţiilor Generale de Transport.

În probaţiune a depus înscrisuri, respectiv Condiţiile Generale de Transport, pagina cu alegerea itinerariului, extrase din corespondenţa electronică purtată între reclamant şi pârâtă, traducerea extrasului IATA, împuternicire avocaţială.

Instanţa, în temeiul art. 167 şi urm. C. proc. civ., a încuviinţat proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind pertinentă, concludentă şi utilă cauzei şi, în baza rolului activ, potrivit art. 129 alin. 5 C. proc. civ. raportat la art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere şi neopunerea pârâtei, ceea ce reprezintă o convenţie tacită, potrivit art. 189 alin. 2 C. proc. civ., a încuviinţat proba testimonială cu numita H. A. D. C., soţia reclamantului. La termenul din data de 22 iunie 2012, instanţa a respins excepţia netimbrării acţiunii, invocată de către pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiată, având în vedere dovada achitării taxei judiciare de timbru depusă la fila 35 dosar şi excepţia prematurităţii cererii, invocată de pârâtă pentru neîndeplinirea concilierii directe, având în vedere corespondenţa purtată prin e-mail, ataşată la filele 74-76 dosar, care poate fi asimilată îndeplinirii procedurii concilierii prealabile.

Analizând susţinerile părţilor şi actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, la data de 30 iunie 2011, reclamantul, rezident în România, a încheiat un contract de transport cu pârâta, astfel cum reiese din copia biletului de avion în format electronic şi din copia facturii fiscale din data de 21 iunie 2011, anexat la fila 70 şi la fila 67 dosar, contract prin care pârâta avea obligaţia de a efectua transportul pe ruta dus-întors Cluj-Napoca-Roma, dus la data de 30 iunie 2011 şi întors la data de 2 iulie 2011. După ce a trecut de controlul autorităţilor vamale, care i-au permis deplasarea, reprezentanţii firmei „M.”, cu care pârâta a încheiat un contract de colaborare, au refuzat îmbarcarea reclamantului pe motiv că acesta nu este însoţit de soţie, cetăţean al Uniunii Europene, sau la destinaţie nu îl aştepta un membru de familie, cetăţean al Uniunii, astfel cum reiese din susţinerea pârâtei, acesta fiind motivul refuzului. Din declaraţia martorei H. A. D. C., ataşată la fila 102 dosar, rezultă că motivul refuzului a fost comunicat în scris reclamantului după o jumătate de oră de la interzicerea accesului în avion. În urma acestui refuz, reclamantul a încheiat un alt contract de transport aerian cu firma S.C. G. Travel S.R.L., astfel cum reiese din copia facturii nr. 2015994/01.07.2011 şi din copia biletului de avion în format electronic depus la fila 64 dosar, pe ruta Cluj-Napoca-Timişoara-Bari, dus în data de 4 iulie 2011 şi întors în data de 6 iulie 2011.

În drept, potrivit art. 6 alin. 5 din noul C. civ., dispoziţiile noi se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare. Deci, actul juridic şi faptul din speţă se supun incidenţei Codului civil din 1864, fiind săvârşit anterior intrării în vigoare a noului C. civ.

Potrivit art. 5 din Directiva CE nr. 38/2004 privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora, care reglementează dreptul de intrare, statele membre permit intrarea pe teritoriul lor a cetăţenilor Uniunii care deţin cărţi de identitate valabile sau paşapoarte valabile, precum şi a membrilor familiilor acestora care nu au cetăţenia unui stat membru şi care deţin paşapoarte valabile. Conform alin. 2 din acelaşi articol, membrilor de familie care nu au cetăţenia unui stat membru li se cere să posede o viză de intrare în conformitate cu Regulamentul CE nr. 539/2001 sau, dacă este cazul, cu legislaţia internă. În sensul prezentei directive, deţinerea permisului de şedere valabil menţionat la articolul 10 scuteşte membrii de familie de obligaţia de a obţine o viză. Potrivit art. 10 din directiva menţionată, dreptul de şedere al membrilor de familie ai unui cetăţean al Uniunii care nu sunt resortisanţi ai unui stat membru se confirmă prin eliberarea unui document intitulat „Permis de şedere de membru de familie pentru un cetăţean al Uniunii” în termen de cel mult 6 luni de la data la care aceştia prezintă cererea.

Deci, se poate observa că pentru a intra pe teritoriul unui stat membru, trebuie îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 5 din directivă şi nu cele prevăzute la art. 6, care prevede dreptul de şedere pentru o perioadă de cel mult trei luni, condiţiile dreptului de şedere fiind verificate de către statul membru destinatar.

Reclamantul, la momentul transportului, a avut paşaport valabil, până la data de 16 februarie 2014, astfel cum reiese din copia acestuia depus la fila 56 dosar. Mai mult, acesta, la data de 30 iunie 2011, a deţinut şi carte de rezidenţă pentru membrii de familie, anexată la fila 42 dosar, ce îi conferă un drept de şedere temporară în România până la data de 4 octombrie 2015.

Potrivit art. 2 lit. b) ind. 1 din O.U.G. nr. 194/2004 privind regimul juridic al străinilor, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 56/2007, text în vigoare la data săvârşirii faptei, prin rezident se înţelege străinul titular al unui permis de şedere temporară sau al unei cărţi de rezidenţă, acordate în condiţiile ordonanţei de urgenţă, iar potrivit lit. b) ind. 2 din acelaşi act normativ, prin rezident permanent se înţelege străinul titular al unui permis de şedere permanentă sau al unei cărţi de rezidenţă permanentă.

Or, reclamantul deţine o carte de rezidenţă şi nu carte de rezidenţă permanentă, astfel cum greşit a susţinut reprezentantul convenţional al acestuia la dezbaterea în fond a cauzei.

Conform art. 109 ind. 1 din O.U.G. nr. 194/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 56/2007, se emit cărţi de rezidenţă străinului, membru de familie al unui cetăţean român, căruia i s-a acordat, sau, după caz, i s-a prelungit dreptul de şedere în România. Se eliberează de către Autoritatea pentru străini, prin formaţiunile sale teritoriale, o carte de rezidenţă, potrivit lit. a), pentru străinii membri de familie – străinului membru de familie al cetăţeanului român, căruia i s-a acordat sau, după caz, i s-a prelungit dreptul de şedere temporară -, iar art. 109 ind. 2, astfel cum a fost modificat, statuează că cartea de rezidenţă dovedeşte identitatea străinului membru de familie al unui cetăţean român şi atestă exercitarea dreptului de şedere în România. Art. 50 din ordonanţa de urgenţă mai sus menţionată prevede condiţiile de prelungire a dreptului de şedere temporară, care se poate acorda şi pentru perioade mai mari de un an în condiţiile ordonanţei sau pe bază de reciprocitate. Ordonanţa de urgenţă mai sus menţionată a fost modificată prin Legea nr. 157/2011, textul modificat fiind în vigoare de la data de 31 iulie 2011.

Reclamantului i s-a acordat un drept de şedere temporară.

În continuare, pârâta a susţinut că art. 6 din Directiva 38/2004, are efect direct. [s.n. – A.P.]

În speţă, litigiul s-a născut între două persoane de drept privat. [s.n. – A.P.]

Potrivit jurisprudenţei CEJ, o directivă poate avea efect direct dacă prevederile acesteia sunt suficient de clare şi precise, necondiţionate (cauza Van Duyn c. Home Office, ECR 1337, 1974, Cauza C-188/89 A. Foster şi alţii c. British Gas plc, ECR I – 3313, 1990), aşadar, nu are efect direct în mod automat. În cauza Marshall (Cauza C-152/84 Marshall c. Southampton and South – West Hampshire Area Health Authority, ECR 723, 1986), CEJ a statuat la punctul 48 din hotărâre: „În ceea ce priveşte argumentul că o directivă nu poate fi invocată împotriva unei persoane, trebuie subliniat că, în conformitate cu art. 189 din Tratatul CEE, caracterul obligatoriu al unei directive, pe care se întemeiază posibilitatea invocării acesteia în faţa unei instanţe naţionale, există numai în legătură cu fiecare stat membru destinatar. Rezultă de aici că o directivă nu poate prin ea însăşi să creeze obligaţii în sarcina unei persoane private şi că o prevedere a unei directive nu poate fi invocată ca atare împotriva unei astfel de persoane”. [s.n. – A.P.]

Aşadar, directivele au efect direct vertical şi nu orizontal. Dar, în situaţia în care o directivă nu are efect direct, totuşi, trebuie respectat principiul interpretării armonioase, adică obligaţia de a interpreta dreptul naţional în conformitate cu directivele (Cauza C-14/83 Von Colson şi Kamman c. Land Nordhrein – Westfalen, ECR 1891, 1983). Prin urmare, în aplicarea dreptului naţional, instanţa naţională chemată să îl interpreteze trebuie să facă aceasta, în măsura în care este posibil, în lumina textului şi scopului directivei, pentru a se atinge rezultatul urmărit de acesta din urmă (Cauza C-106/89 Marleasing S.A. c. La Comercial Internationale de Alimentacion S.A., ECR I – 4135, 1990). Deci, şi în cazul unei directive neimplementate sau implementate necorespunzător, instanţa naţională are obligaţia să interpreteze dreptul naţional în lumina directivei, iar statul este răspunzător pentru neimplementarea sau implementarea necorespunzătoare. [s.n. – A.P.]

În concluzie, autorităţile statale aveau dreptul şi obligaţia de a verifica îndeplinirea condiţiilor dacă reclamantul avea dreptul să se deplaseze în alt stat membru, şi nu o persoană de drept privat. Mai mult, acest aspect este întărit şi de faptul că, anterior, la data de 13 aprilie 2011, reclamantul a călătorit în Italia cu aceeaşi companie aeriană, fără a întâmpina opoziţie din partea reprezentanţilor acesteia, astfel cum reiese din copia biletului în format electronic anexat la fila 54 dosar. În continuare, după ce acestuia i s-a refuzat îmbarcarea, s-a deplasat cu o altă companie aeriană în Italia, astfel cum reiese din copia biletului, anexată la fila 64 dosar. [s.n. – A.P.]

Într-adevăr, Condiţiile Generale de Transport fac parte integrantă din contractul de transport, iar reclamantul, odată cu încheierea acestui contract, a acceptat şi aceste condiţii, iar la art. 12 – Refuzul Transportului – sunt prevăzute cazurile de refuz, printre care se află şi situaţia de la lit. n), adică dacă nu îndeplineşte sau pârâta are motive întemeiate de a considera că nu îndeplineşte condiţiile de intrare în ţările pe teritoriul cărora se află locul de destinaţie. Dar, aceste condiţii de intrare eronat au fost apreciate ca neîndeplinite.

Mai mult, din declaraţia martorei reiese că motivul refuzului nu a fost comunicat pe loc, ci ulterior, după ce reclamantul a solicitat în scris clarificarea acestui aspect. Aşadar, în această situaţie nu este aplicabil nici art. 12.3 din Condiţiile Generale care prevede că, în cazul în care, din motive întemeiate la alegerea transportatorului, se refuză transportul, caz în care se va returna contravaloarea preţului total din care se vor deduce taxele pentru alte servicii şi taxa pentru rezervarea locului, pârâta nu este ţinută responsabilă pentru eventualele pierderi sau daune indirecte suportate drept consecinţă a respingerii transportului.

Totodată, prevederile IATA, adică cele elaborate de International Air Transport Association, nu pot deroga de la dispoziţiile legale în vigoare. Deci, pârâta i-a încălcat reclamantului dreptul la liberă circulaţie. [s.n. – A.P.]

În speţă, prejudiciul constă în achiziţionarea unui alte bilet de avion cu suma de 1.900 de lei, astfel cum reiese din copia facturii nr. 2015994/01.07.2011, şi din preţul biletului de avion achiziţionat de la societatea pârâtă în sumă de 548 lei, astfel cum reiese din copia facturii nr. 18599618 P/21.06.2011. [s.n. – A.P.]

Totodată, pârâta nu a învederat cauze exoneratoare de răspundere, şi nici nu a prezentat contractul de colaborare încheiat cu firma „M.” pentru a fi examinate de către instanţă dispoziţiile acestuia în vederea stabilirii întinderii răspunderii pârâtei în raport cu cea a firmei colaboratoare. Aşadar, în speţă este vorba de răspundere civilă contractuală, transportatorul neexecutându-şi obligaţia asumată, culpa acestuia fiind prezumată. [s.n. – A.P.]

Având în vedere dispoziţiile legale de mai sus, cererea reclamantului H. M. A. în contradictoriu cu W. AIR HUNGARY K.F.T. este întemeiată şi, în consecinţă, instanţa o va admite şi va dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 2.448 de lei către reclamant, cu titlu de despăgubiri. Reclamantul nu şi-a precizat acţiunea cu privire la solicitarea reparării prejudiciului creat prin neprezentarea la termen la negocieri.

Potrivit art. 274 alin. 1 C. proc. civ., la cerere, partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. În conformitate cu acest articol, pârâta va fi obligată la plata sumei de 2.210 lei reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, astfel cum reiese din chitanţa anexată la fila 35 dosar şi onorariu avocaţial, astfel cum reiese din chitanţa anexată în original din data de 20 iunie 2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia netimbrării acţiunii şi excepţia prematurităţii cererii ridicată de către pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Admite cererea formulată de către reclamantul H. M. A., cu reşedinţa în Zalău, str. […], jud. Sălaj, în contradictoriu cu pârâta W. AIR HUNGARY K.F.T., cu sediul în Budapesta, […], Ungaria.
Dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 2.448 lei către reclamant, cu titlu de despăgubire.
Obligă pârâta la plata sumei de 2.210 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 29 iunie 2012.

NOTĂ: Prezenta sentinţă a rămas definitivă, la data de 20 noiembrie 2012, în urma soluţionării recursului de către Tribunalul Sălaj.

Andrei PAP

Cuvinte cheie: , , , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti