« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 
5 comentarii

Obtinerea rapida a titlului executoriu pentru recuperarea creantelor. Avantajele cererii privind somatia de plata si ale cererii privind creanta de plata
12.06.2009 | JURIDICE.ro, Andreea Dumitrescu

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

1. Este binecunoscut faptul ca alaturi de regulile consacrate de Codul de procedura civila, aplicabile intr-o masura mai mare sau mai mica tuturor cererilor de chemare in judecata adresate instantelor, exista domenii juridice speciale care se bucura de reguli si proceduri specifice.

Astfel, pornind de la importanta si marimea sferei dreptului comercial, in cele ce urmeaza vom analiza procedurile litigioase cu privire la solutionarea unor cereri in justitie, intemeiate pe raporturi juridice apartinand acestei materii, in lumina unor reglementari specifice.

2. In domeniul dreptului comercial, de cele mai multe ori obiectul cererilor de chemare in judecata il constituie debitele pe care reclamantul (creditor) le solicita de la parat (debitor).

Cum Codul de procedura civila reprezinta reglementarea generala in materia introducerii cererilor de chemare in judecata si a judecarii cauzelor, prevederile sale pot fi cu succes aplicate si in cazul litigiilor izvorate din raporturi juridice de drept comercial. „Oricine pretinde un drept impotriva unei alte persoane trebuie sa faca o cerere inaintea instantei competente.” [1] Creditorul sau reclamantul „pretinde” satisfacerea debitului pe care paratul (debitorul) i-l datoreaza si urmareste obligarea acestuia din urma, de catre instanta de judecata, la achitarea sumei respective.

3. In materia recuperarii de creante pe cale judecatoreasca, pe langa binecunoscuta actiune in pretentii reglementata de Codul de procedura civila, legiuitorul roman a introdus si anumite proceduri speciale care au ca scop obtinerea intr-un interval de timp mai scurt a unui titlu executoriu in baza caruia creditorul sa isi poata recupera debitul cuvenit.

Aceste proceduri sunt reglementate de prevederile Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata [2] si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale [3]. Prima introduce asa numita procedura a „somatiei de plata”, iar cea de-a doua introduce notiunea de „cerere privind creanta de plata” [4].

4. Daca dispozitiile Codului de procedura civila se refera la toate cererile de chemare in judecata, constituind „norma generala”, sfera de aplicare a celor doua acte normative citate mai sus este speciala, fiind strict determinata. Observam ca atat prevederile Ordonantei Guvernului nr. 5/2001, cat si cele ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 119/2007 se aplica doar creantelor „certe, lichide si exigibile”. Din interpretarea textelor de lege [5], putem stabili care sunt conditiile in care se aplica cele doua proceduri: creanta trebuie sa aiba o existenta neindoielnica (sa fie certa), creanta trebuie sa aiba un cuantum precis determinat (sa fie lichida) si creditorul sa poata cere executarea acelei creante, la nevoie chiar silita (sa fie exigibila). Aceste conditii sunt cumulative, neindeplinirea uneia dintre cele trei ducand la respingerea cererilor introduse in temeiul celor doua acte normative speciale.

Insa, adancind analiza prevederilor celor doua acte normative, putem observa ca domeniul de aplicare al Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 este mai intins decat cel al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 119/2007. Desi ambele proceduri pot fi incidente atunci cand ne aflam in situatia unei creante „certe, lichide si exigibile”, se impun mai multe precizari.

5. Procedura somatiei de plata se poate aplica ori de cate ori este vorba de creante (certe, lichide si exigibile) reprezentand „obligatii de plata a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un inscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris, insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege si care atesta drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii” [6].

Din interpretarea acestor prevederi rezulta in mod neechivoc faptul ca aplicabilitatea procedurii prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 nu se limiteaza doar la cauzele de natura comerciala, ea putand fi utilizata si in scopul solutionarii unui litigiu care nu are caracter comercial si care izvoraste din raporturi juridice de drept civil, de exemplu.

6. Pe de alta parte, prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 119/2007 statueaza in mod expres ca procedura cererii privind creanta de plata se aplica in situatia „creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani care rezulta din contracte comerciale (s.n. – A.D.)” [7]. Prin urmare, pentru ca prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 119/2007 sa fie aplicabile, pe langa faptul ca datoria trebuie sa fie „certa, lichida si exigibila”, este necesar sa fie indeplinita si conditia existentei unor contracte comerciale. Aceasta ultima conditie diferentiaza procedura cererii privind creanta de plata de procedura pentru emiterea somatiei de plata, care, dupa cum am constatat, poate fi aplicata atat in cauzele comerciale cat si necomerciale.

7. Cu privire la instantele care sunt in masura sa judece cererea pentru emiterea somatiei de plata sau cererea privind creanta de plata, art. 2 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 si art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 119/2007 statueaza in mod explicit competenta in sarcina instantelor competente pentru judecarea fondului cauzei in prima instanta. Din punctul de vedere al competentei teritoriale, de cele mai multe ori fiind in situatia unor raporturi comerciale, instanta competenta va putea fi „cea a locului unde obligatia a luat nastere sau aceea a locului platii”, conform dispozitiilor art. 10 C.pr.civ.

8. Continutul cererii privind emiterea somatiei de plata si al cererii privind creanta de plata, ca si continutul intampinarii, nu comporta cerinte speciale, aplicandu-se practic normele generale prevazute de Codul de procedura civila.

9. S-a pus intrebarea daca in situatia judecarii unor astfel de cereri, debitorul are posibilitatea introducerii si a unei cereri reconventionale. Unele instante de judecata au opinat in sensul ca atat timp cat posibilitatea introducerii unei astfel de cereri nu este prevazuta expres de legea speciala, o astfel de cerere ar fi inadmisibila.

Cu toate acestea, pornind de la premisa ca tot ceea ce nu este interzis de lege este permis si tinand cont de prevederile Codului de procedura civila si de cele ale celor doua acte normative speciale, se poate concluziona ca in situatia judecarii unei cereri privind emiterea somatiei de plata sau privind creanta de plata, debitorul are posibilitatea introducerii si a unei cereri reconventionale, prevederile legislatiei speciale completandu-se cu cele de ordin general.

10. Judecata in sine a celor doua cereri se supune reglementarilor cu privire la judecarea pricinilor urgente, iar introducerea cererilor nu trebuie sa fie precedata de efectuarea procedurii prevazute de art. 7201 C.pr.civ. (chemarea paratului la conciliere), nici macar in situatia cauzelor comerciale, legiuitorul incercand astfel sa simplifice procedura litigioasa. Asadar o trasatura importanta a procedurii de judecata in materia cererilor privind emiterea somatiei de plata sau a cererilor privind creanta de plata o constituie celeritatea, instantele investite fiind obligate sa tina cont de aceasta regula, atat cu ocazia citarii partilor din proces, cat si pe tot parcursul judecatii.

11. Cu privire la administrarea dovezilor cu ocazia judecarii unei cereri pentru emiterea somatiei de plata sau a unei cereri privind creanta de plata, trebuie precizat ca singurele probe admise sunt inscrisurile: contract, factura etc. De obicei, caracterul „cert, lichid si exigibil” al creantei trebuie sa reiasa in mod explicit din inscrisurile depuse la dosar, orice dubiu al instantei de judecata ducand la respingerea cererii. In practica este intalnita in mod frecvent situatia in care debitorul invoca si alte mijloace de proba in apararea sa (cum ar fi de exemplu expertizele), punand astfel sub semnul intrebarii caracterul cert al debitului pretins de catre creditor. De multe ori aceasta metoda nu constituie decat un „tertip juridic” menit sa induca judecatorului aprecierea ca debitul datorat este incert, demersul avand drept consecinta respingerea cererii introduse de creditor.

12. Mergand mai departe cu analizarea consecintelor deschiderii procedurii de judecata in temeiul celor doua acte normative amintite mai sus, consideram necesar sa ne referim si la solutiile pe care le poate da instanta de judecata in urma judecarii unor astfel de cereri.

Astfel, ca urmare a admiterii cererii pentru emiterea somatiei de plata sau a cererii privind creanta de plata (cu alte cuvinte, ca urmare a admiterii actiunii formulate de creditor), instanta va pronunta o ordonanta, prin care il va obliga pe debitor la plata sumei datorate.

Impotriva ordonantei debitorul poate introduce cerere in anulare, in termen de 10 zile de la data inmanarii sau comunicarii acesteia, cererea fiind solutionata chiar de catre instanta care a emis ordonanta respectiva. Atat in cazul admiterii cererii in anulare, cat si in cazul respingerii acesteia, instanta va pronunta o hotarare irevocabila.

Daca instanta de judecata constata ca pretentiile creditorului nu sunt intemeiate, ea va respinge cererea introdusa de acesta, emitand o ordonanta irevocabila de respingere a cererii (in cazul cererii pentru somatia de plata) sau o incheiere irevocabila (in cazul cererii privind creanta de plata). In aceste situatii creditorul caruia i-a fost respinsa cererea are la indemana procedura introducerii unei cereri de chemare in judecata impotriva debitorului, pe baza dreptului comun.

Aceasta constituie de fapt si ratiunea pentru care ordonantele pronuntate in temeiul reglementarilor de mai sus nu au autoritate de lucru judecat privitor la fondul raporturilor juridice dintre parti, ele constituind insa titlu executoriu. Se observa ca lipsa acestei caracteristici ofera creditorului caruia i-a fost respinsa cererea introdusa, posibilitatea de a introduce impotriva debitorului o actiune civila in pretentii. In eventualitatea introducerii unei actiuni pe baza dreptului comun, debitorul nu se va putea apara prin invocarea exceptiei autoritatii de lucru judecat.

13. Un punct forte al procedurilor introduse de Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 119/2007 il constituie faptul ca investirea instantelor de judecata cu solutionarea cererilor introduse pe baza acestor reguli speciale presupune niste cheltuieli minime din partea creditorilor.

Astfel, daca in materie civila, in eventualitatea introducerii unei actiuni in pretentii, reclamantul este obligat sa plateasca o taxa de timbru costisitoare, calculata in functie de cuantumul pretentiei solicitate, taxele de timbru care se platesc pentru investirea instantei cu judecarea unei cereri privind emiterea somatiei de plata sau a unei cereri privind creanta de plata sunt fixe si au un cuantum foarte redus. De exemplu, la nivelul actualizarii taxelor de timbru pentru anul 2008, pentru introducerea unei cereri privind emiterea unei somatii de plata, suma care trebuia platita se ridica la valoarea de 39 RON, indiferent de catimea creantei pretinse de creditor.

14. Cu privire la modalitatea in care poate fi pusa in executare ordonanta de admitere a cererii creditorului, se impun cateva precizari.

Dupa cum am constatat, cererile privind emiterea unei somatii de plata sau cererile privind creanta de plata sunt pronuntate de cele mai multe ori in cauze apartinand materiei comerciale. Pe de alta parte, prevederile art. 7208 C.pr.civ. statueaza ca „Hotararile date in prima instanta privind procesele si cererile in materie comerciala sunt executorii (s.n. – A.D.) (…)”. Tinand cont de aceste aspecte, rezulta in mod neechivoc ca in eventualitatea punerii in executare a unei ordonante irevocabile de admitere a cererii creditorului (cerere facand obiectul unei cauze comerciale), investirea cu formula executorie a acesteia nu va mai fi necesara, creditorul putand incepe direct executarea silita [8].

Regula instituita de textul de lege citat mai sus constituie si ea inca un mijloc prin care legiuitorul urmareste sa asigure celeritatea solutionarii cauzelor de natura comerciala.

Vor fi exceptate de la aceasta regula ordonantele emise ca urmare a introducerii unor cereri pentru somatie de plata care au ca obiect plata unor creante, certe, lichide si exigibile, dar care nu izvorasc din raporturi comerciale. Mai putin numeroase decat ordonantele pronuntate in materie comerciala, aceste ordonante, devenite irevocabile, vor fi mai intai investite cu formula executorie si ulterior se va proceda la executarea silita.

15. Asadar, putem conchide ca principalul atribut al celor doua proceduri descrise mai sus ramane posibilitatea obtinerii unui titlu executoriu (ordonanta emisa de instanta de judecata) intr-un interval de timp mult mai scurt decat acela al obtinerii unei hotarari judecatoresti pe calea dreptului comun si cu costuri minime, riscul asumat de creditor in eventualitatea respingerii cererii sale fiind minim, atat timp cat acesta poate uza oricand si de prevederile dreptului comun, introducand o actiune clasica in pretentii.

Efectul pozitiv al aplicarii acestor proceduri speciale il constituie recuperarea mai rapida a debitelor de catre creditori (persoane juridice – societati comerciale care gestioneaza sume importante de bani -, dar si persoane fizice) si valorificarea continua a lichiditatilor, circulatia banilor constituind mecanismul principal al economiei de piata.

Reversul beneficiilor aduse de prevederile Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 119/2007 il reprezinta faptul ca datorita accesibilitatii procedurilor simplificate prevazute de acestea, s-a ajuns la o supraincarcare a instantelor de judecata cu solutionarea cererilor privind emiterea somatiei de plata sau privind creante de plata. Din acest motiv nu putine sunt cazurile in care cererile introduse de creditori sunt tratate cu superficialitate de catre instantele de judecata, ajungandu-se in situatii in care, solicitari care se intemeiau in mod vizibil pe creante certe, lichide si exigibile sunt respinse.
_____

[1] Art. 109 alin. 1 C. pr. civ.

[2] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001

[3] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007

[4] Pentru analiza procedurii somatiei de plata a se vedea si V. M. Ciobanu, G. Boroi, Drept procesual civil. Curs selectiv. Teste grila, editia a 3-a, Editura All Beck, Bucuresti, 2005, p. 471 si urm., I. Les, Procedura de solutionare a litigiilor comerciale, in Juridica nr. 3/2001, p. 122 si urm., I. Les, Tratat de drept procesual civil, editia a II-a, Editura All Beck, Bucuresti, 2002, p. 139 si urm.

[5] A se vedea art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 si art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 119/2007

[6] A se vedea art. 1 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001

[7] A se vedea art. 2 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 119/2007

[8] Interpretarea prevederilor art. 7208 C.pr.civ., in sensul ca hotararile judecatoresti in materie comerciala pronuntate in prima instanta nu mai trebuie investite cu formula executorie, este imbratisata si de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. 38/2007 privind examinarea recursului in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la chestiunea daca trebuie investite cu formula executorie hotararile date in prima instanta privind procesele si cererile in materie comerciala care sunt executorii potrivit art. 7208 din Codul de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 764 din 12 noiembrie 2007.

av. Andreea Dumitrescu
Baroul Arges

 
Secţiuni: Drept civil, RNSJ | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Au fost scrise până acum 5 de comentarii cu privire la articolul “Obtinerea rapida a titlului executoriu pentru recuperarea creantelor. Avantajele cererii privind somatia de plata si ale cererii privind creanta de plata”

  1. kris spune:

    Catre, av. Andreea Dumitrescu, Baroul Arges. un singur aspect, de altfel, foarte important ai omis in aceasta expunere. hotararea care cuprinde soamtia de plata trebuie comunicata debitorului cu confirmare de primire (sub semnatura). comunicarea nu se poate face prin afisare ca in dr. comun. in lipsa acestei counicari somatia valoreaza ZERO.

  2. c.j. spune:

    bine spus ca superficialitatea cu care sunt trate cererile introduse de creditori in temeiul celor doua acte normative sunt respinse; o astfel de solutie nu face altceva decat sa scada sansela creditorului de a mai recupera creanta.
    oricum, totul e frumos in carti, in practica lucrurile stau altfel ; de multe ori chiar instanta " ajuta debitorul" prin: vicierea procedurii de citare, ( nu completeaza corect adresa debitorului sau nici macar nu emit citatiile catre parti ), prin comunicarea cu intarziere a sentintelor ba mai mult exemplarul care trebuie sa ajunga la debitor ajunge tot la creditor si nu poti legaliza si investi sentinta ( numai asa o primesc executorii astfel ca, 720 ind 8 c.proc.civ .este numai pe hartie valabil ), iar in concluzie, sfera speciala a celor doua ordonante se pierde cand le aplici in practica .

  3. george spune:

    am si eu o mica corectare..: ordonanta somatiei de plata devenita irevocabila prin respingerea actiunii in anulare sau prin neintroducerea actiunii in anulare se investeste cu formula executorie potrivit procedurii dreptului comun…deoarece se prevede in mod expres in og 5/2001

  4. Andreea spune:

    Exact, George, potrivit procedurii "dreptului comun". Iar procedura "dreptului comun" este prev?zut? de Codul de procedur? civil?, act normativ la care eu m-am raportat.

  5. Flavius MOȚU spune:

    Ordonanta pronuntata in temeiul OUG nr. 119/2007 se bucura de autoritate de lucru judecat. OUG nr. 119/2007 nu contine nicio dispozitie similara celei din art. 11 ind. 1 din OG nr. 5/2001. Din punctul meu de vedere, este principala diferenta intre cele doua proceduri. Faptul ca, in cazul respingerii cererii prin incheiere sau al admiterii in parte, creditorul poate formula o cerere intemeiata pe dispozitiile dreptului comun nu schimba cu nimic situatia, deoarece situatia de fapt si de drept transata prin ordonanta prin care s-a admis cererea, ramasa irevocabila, nu mai poate fi repusa in discutie. Creditorului ii este mult mai favorabila obtinerea unei ordonante in temeiul OUG nr. 119/2007, tocmai din aceasta cauza. Parerea mea este ca, in conditiile in care OUG nr. 119/2007 transpune Directiva 2000/35/CE privind combaterea intarzierii platilor in tranzactiile comerciale, normele sale inlatura aplicabilitatea OG nr. 5/2001 in materie comerciala, deoarece dispozitiile OUG nr. 119/2007 stabilesc un regim juridic mai favorabil creditorului decat normele nationale anterioare, cuprinse in OG nr. 5/2001.
    De altfel, inainte de adoptarea Legii nr. 118/2008, OG nr. 5/2001 constituia legea generala in materie de procedura sumara, iar OUG nr. 119/2007 constituia o norma speciala in aceeasi materie, cu aplicabilitate doar in ceea ce priveste contractele comerciale, fiind astfel aplicabil principiul specialia generalibus derogant (de exemplu, OG nr. 5/2001 stabilea termenul de exercitare a cererii in anulare, in timp ce OUG nr. 119/2007 continea doar o prevedere referitoare la calea de atac a cererii in anulare, fara a stabili termenul de exercitare a caii de atac).

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD