ICCJ. Revizuire. Sintagma ”lucru cerut”
10 noiembrie 2015 | Corina CIOROABĂ
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. (art. 509 alin. 1 pct. 1 NCPC) poate fi invocat atunci când instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut şi este consecința nerespectării principiului disponibilităţii, potrivit căruia cel care stabilește limitele judecăţii este reclamantul, prin obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv pretenţia concret formulată. În acest sens, Înalta Curte a a precizat că prin sintagma „lucru cerut” trebuie să se înţeleagă numai acele cereri care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia, au stabilit obiectul dedus judecăţii, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății, când instanţa de recurs a respins recursul declarat de reclamant, ca nefondat, fără a schimba soluţia pe cererile care au fixat cadrul litigiului şi pe care ar fi omis să le analizeze. (Decizia nr. 1412 din 21 mai 2015 pronunţată în recurs de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect despăgubiri)
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
