ICCJ. Litigiu izvorând dintr-un contract încheiat cu sucursala unei societăţi. Competenţa teritorială alternativă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, în conformitate cu prevederile art. 109 NCPC, cererea de chemare în judecată formulată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi la instanţa locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârşite de acesta, iar potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 NCPC, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente (…) instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract. În speţă, întrucât instanţa a fost învestită cu o acțiune în obligație de a face derivând dintr-un contract încheiat cu o sucursală a societăţii pârâte, Înalta Curte a reţinut că operează competenţa teritorială alternativă, instituită de prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 și art. 109 alin. (2) NCPC și că, potrivit art. 116 NCPC, reclamantul are opțiunea între două sau mai multe instanţe deopotrivă competente (instanţa de la sediul pârâtului sau instanţa locului unde se află sucursala), iar odată introdusă cererea la una dintre instanţele prevăzute de lege ca fiind competente, respectiva instanţă rămâne legal învestită, neputându-şi declina competenţa. (Decizia nr. 1718 din 19 iunie 2015 pronunţată în recurs de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect obligaţia de a face)

Corina Cioroabă