« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Scurte consideraţii cu privire la infracţiunea asimilată celei de contrabandă
17.11.2015 | Ancuța BLANARIU

JURIDICE - In Law We Trust

În practica judiciară şi administrativă există orientări diferite în ceea ce priveşte infracţiunea asimilată celei de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. 3 Codul vamal, respectiv unii poliţişti încep urmărirea penală pentru fapta de deţinere de ţigarete cu timbru provenind din alt stat, chiar dacă acestea nu provin din infracţiunea de contrabandă, alţi poliţişti aplică doar sanţiuni contravenţionale, dacă este cazul[1], apoi sunt unii procurori care fac rechizitoriu şi dispun trimiterea în judecată pentru astfel de fapte, alţii care dispun clasarea, întrucât fapta nu e prevăzută de legea penală, iar în final sunt unii judecători care pronunţă hotărâri de condamnare, iar alţii de achitare.

Apreciem că subiectul prezintă interes şi că pot fi făcute anumite distincţii şi clarificări pe această temă.

1. Sediul materiei: Legea nr. 86 din 2006 privind Codul vamal al României

Art. 270. (1) Introducerea sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal constituie infracţiunea de contrabandă şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Constituie, de asemenea, infracţiune de contrabandă şi se pedepseşte potrivit alin. (1):
a) introducerea în sau scoaterea din ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor şi mai mare de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;
b) introducerea în sau scoaterea din ţară, de două ori în decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mică de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor şi mai mică de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;
c) înstrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal.
(3) Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.

2. Sensuri şi conţinut

Noţiunea de „contrabandă” are două înţelesuri: unul juridic, definit de dispoziţiile art. 270 alin. 1 şi 2 din Codul vamal, şi altul colocvial, definit în dicţionare explicative[2] şi al cărui conţinut este relativ incert, folosit în vorbirea comună – inclusiv cea jurnalistică[3] – cu sensul de atribut al unor bunuri sau mărfuri pentru a arăta provenienţa dubioasă, clandestină sau ilicită a acestora ori faptul că bunurile au fost trecute peste graniţă prin sustragerea de la plata taxelor.

În conţinutul constituiv al infracţiunii asimilată contrabandei, reglementată de art. 270 alin. 3 din Codul vamal, referirea la bunurile provenite din contrabandă priveşte nu sensul colocvial al noţiunii, ci trimiterea este făcută la definiţia legală expusă în alineatul întâi şi cel de-al doilea al aceluiaşi articol.

În acest sens, potrivit art. 35 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, în limbajul normativ aceleaşi noţiuni se exprimă numai prin aceiaşi termeni, iar potrivit alineatului al doilea al aceluiaşi articol, dacă un termen poate avea înţelesuri diferite, semnificaţia acestuia în context se stabileşte prin actul normativ ce îl instituie şi devine obligatorie pentru actele normative din aceeaşi materie.

Astfel, atât timp cât în alineatul al treilea al art. 270 din Codul vamal nu este dată o altă definiţie termenului de „contrabandă”, apare ca fiind contrară normelor enunţate folosirea aceleiaşi noţiuni în acelaşi context – în cadrul aceluiaşi articol – cu înţelesuri distincte (sens juridic în primele două alineate şi cel colocvial în alineatul al treilea).

Mai mult, dacă s-ar accepta împrejurarea că în cadrul definiţiei infracţiunii asimilate celei de contrabandă, noţiunii de „contrabandă” i se atribuie un alt înţeles decât cel legal şi conscrat expres în primele alinate, s-ar ajunge la acceptarea unei reglementări neprevizibile şi la generarea unui climat de insecuritate juridică, aceasta întrucât conţinutul infracţiunii ar fi lăsat la arbitrariul organelor judiciare care, contrar oricărei posibilităţi de prevedere, l-ar stabili doar după propriile aprecieri.

De altfel, este unanim acceptat în doctrină faptul că definiţia legală dată unei noţiuni se impune şi prevalează în faţa înţelesului obişnuit al aceluiaşi termen ori a unei definiţii diferite de cea constacrată de legiuitor.

În concluzie, stabilirea conţinutului infracţiunii asimilate celei de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. 3 din Codul vamal se face prin raportare la dispoziţiile alin. 1 sau 2 ale aceluiaşi articol, respectiv bunurile sau mărfurile ce constituie obiect material al infracţiunii trebuie să provină din contrabandă sau să fie destinate săvârşirii acesteia, astfel cum termenului de „contrabandă” i-a fost stabilit înţelesul prin dispoziţiile art. 270 alin. 1 şi 2 din Cod.

3. Condiţii de existenţă a infracţiunii asimilate celei de contrabandă

În conformitate cu dispoziţiile art. 270 alin. 3 din Codul vamal, pentru existenţa infracţiunii asimilată contrabandei este necesar ca activităţile incriminate să privească bunuri care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă.

Din acest text se desprind două condiţii cu privire la obiectul material a infracţiunii şi o condiţie cu privire la latura subiectivă a infracţiunii, respectiv următoarele:
a. Să fie necesar ca bunurile să fie plasate sub un regim vamal;
b. Bunurile să provină din contrabandă;
c. Făptuitorul să fi cunoscut împrejurarea că bunurile provin din contrabandă.

a. Condiţia ca bunurile ce fac obiectul material al infracţiunii să fie bunuri care trebuie plasate sub un regim vamal

Nici Codul vamal şi nici alte reglementări nu definesc regimul vamal şi, cu atât mai puţin, nu definesc sau determină în vreun mod bunurile care trebuie plasate sub un regim vamal.

Codul vamal prevede în art. 3, punctul 20, lit. a)-h) care sunt regimurile vamale, respectiv: punerea în liberă circulaţie, tranzitul, antrepozitarea vamală, perfecţionarea activă, transformarea sub control vamal, admiterea temporară, perfecţionarea pasivă şi exportul; enumerare care are un caracter limitativ.

În ceea ce priveşte primul regim vamal, cel al punerii în liberă circulaţie, art. 101 din Codul vamal prevede că punerea în liberă circulaţie conferă mărfurilor străine statutul vamal de mărfuri româneşti.

Cetăţenilor din Republica Moldova şi Ucraina le este şi le-a fost acordat dreptul de a trece vama şi de a introduce în ţară bunuri fără a percepe niciun fel de taxă şi fără ca aceste bunuri să fie evindenţiate în vreun fel. Potrivit art. 5 alin. 1 lit. a) din Ordinul Ministrului Finanţelor nr. 2220/2006, orice persoană beneficiază de scutire la plata accizelor pentru cantitatea de 40 de ţigarete, iar în conformitate cu art. 201 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, mărfurile neunionale destinate introducerii pe piața Uniunii sau pentru uz sau consum personal în interiorul teritoriului vamal al Uniunii fac obiectul punerii în liberă circulație.

Lipsa unei marcări dintincte sau a evidenţierii în alt fel a bunurilor introduse în România de către călătorii din Republica Moldova reiese din dispoziţiie art. 611 alin. 1 din HG nr. 707/2006, în conformitate cu care liberul în vamă se acordă verbal pentru bunurile ce nu sunt supuse taxelor vamale.

Din interpretarea dispoziţiilor enunţate reiese împrejurarea că persoanelor care călătoresc şi pătrund pe teritoriul vamal al României le este permisă introducerea unei cantităţi de ţigări, fără a plăti taxe vamale şi fără a efectua alte formalităţi, ci doar prin acordarea verbală a „liberului la vamă”.

Situaţia înstrăinării acestor bunuri este prevăzută de art. 105 din Codul vamal care prevede că titularii punerii în liberă circulaţie a mărfurilor destinate unei anumite utilizări, în cazul în care, ulterior acordării liberului de vamă, schimbă utilizarea mărfii, sunt obligaţi să înştiinţeze înainte autoritatea vamală, care va aplica regimul tarifar vamal corespunzător noii utilizări, iar nerespectarea acestei obligaţii constituie contravenţie şi este sancţionată în conformitate cu dispoziţiile art. 652 lit. k) din HG nr. 707/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României.

b. Condiţia ca bunurile ce formează obiect material al infracţiunii să provină din săvârşirea infracţiunii de contrabandă

Astfel cum am arătat la stabilirea înţelesului noţiunii de „contrabandă”, existenţa infracţiunii de contrabandă şi a celei asimilate contrabandei presupune reţinerea uneia dintre situaţiile limitativ prevăzute de lege în articolul 270 alin. 1 sau 2 din Codul vamal sau, cel puţin, existenţa unor date ale cauzei din care să reiasă dincolo de orice dubiu rezonabil faptul că bunurile nu puteau fi obţinute decât prin una dintre modalităţile incriminate.

Pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii asimilate contrabandei, prevăzută de art. 270 alin. 3 Cod vamal, este necesar ca făptuitorul să cunoască fie împrejurarea că bunurile au fost introduse în ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, fie că bunurile au fost introduse în ţară prin locuri stabilite pentru control vamal, însă aceasta s-a făcut prin sustragerea de la plata taxelor şi valoarea în vamă a bunurilor depăşeşte suma de 20.000 lei, fie că aceeaşi persoană a introdus, prin sustragerea de la controlul vamal, de două ori în decursul aceluiaşi an, bunuri cu o valoare în vamă sub pragul de 20.000 de lei, fie că bunurile se aflau în tranzit vamal şi au fost înstrăinate.

Pentru a fi reţinută în concret infracţiunea asimilată contrabandei este necesar ca, în baza probatoriului administrat, organele judiciare să reţină una sau unele dintre modalităţile alternative al infracţiunii de contrabandă, ori să arate motivul pentru care şi-au format convingerea că bunurile ar proveni din contrabandă. Simplul fapt că bunurile au aplicate timbre fiscale străine nu înseamnă altceva decât existenţa unei presupuneri că aceste bunuri ar putea proveni din ţara care a emis timberele fiscale[4].

În cele mai multe cazuri, bunurile sunt introduse de către cetăţenii moldoveni în virtutea recunoaşterii dreptului acestora de a intra pe teritoriul vamal român cu câte o cantitate mică de ţigări. De altfel, aşa se explică faptul că, pe lângă produsele alimentare pe care cetăţenii moldoveni le oferă spre vânzare, aceştia vând şi câte unul – două pachete de ţigări.

Aşa cum am arătat, împrejurarea că bunurile sunt introduse de către cetăţeni moldoveni în calitatea lor de călători este recunoscută de către Ministrul Finanţelor – autoritate cu atribuţii în domeniul combaterii fenomenului de introducere în ţară a bunurilor fără plata taxelor – care, în expunerea de motive la Ordinul Ministrului Finanţelor nr. 3477/2013, precizează: „având în vedere constatările autorităţii vamale române efectuate în urma acţiunilor de control desfăşurate în luna septembrie a acestui an în zona de nord‐est a României la frontiera cu Ucraina privind mărfurile introduse în ţară de către călători, care, prin valorificarea lor pe piața neagră, conduc la neîncasarea taxelor aferente …”. Reiese aşadar, fără putinţă de tăgadă, împrejurarea că introducerea pe teritoriul vamal al României a bunurilor se efectuează şi de către persoane catalogate la vamă drept „călători”, cărora le-a fost acordat verbal liberul la vamă. În acelaşi sens, dincolo de expunerea de motive la actul normativ enunţat, luarea unor măsuri de către Ministrul de Finanţe nu s-ar fi justificat în situaţia în care conduita vizată prin acel ordin ar fi fost incriminată ca infracţiune (de contrabandă sau de alt fel) ori ar fi fost sancţionată de vreo dispoziţie normativă.

Existenţa unui număr mare de bunuri introduse pe teritoriul vamal român nu prin contrabandă, ci ca bunuri destinate consumului individual, constituie un fapt netăgăduit, a cărui notorietate nu poate fi contestată, aşa cum, la fel de notorie este şi împrejurarea că nivelul preţurilor în ţări precum Republica Moldova sau Ucraina sunt inferioare celor din România. Bunurile introduse în ţară de către călători sunt incluse în regimul vamal de liberă circulaţie şi nu constituie bunuri provenite din săvârşirea infracţiunii de contrabandă, liberul la vamă fiind acordat verbal de către lucrătorii vamali.

Jurisprudenţă în ceea ce priveşte considerarea bunurilor ca „provenind din contrabandă”:

Practica organelor judiciare nu este constantă în reţinerea sau nu a infracţiunii asimiliate contrabandei în situaţia în care nu există alte elemente de fapt decât deţinerea unor bunuri.

O orientare jurisprudenţială, pe care o apreciem ca fiind justă, este aceea de a dispune achitarea pentru fapta dedusă judecăţii. În acest sens, prin sentinţa penală nr. 203/04.07.2014 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin Decizia penală nr. 829/10.10.2014 a Curţii de Apel Galaţi[5], s-a dispus achitarea inculpatului care a fost depistat în trafic având asupra sa cantitatea de 760 de pachete de ţigări din Republica Moldova, reţinându-se în esenţă că, dată fiind valoarea sub 20.000 de lei a bunurilor, nu s-a făcut dovada împrejurării că ţigările proveneau din comiterea infracţiunii de contrabandă, iar provenienţa ilicită a acestora este un aspect lipsit de relevanţă penală. A mai reţinut instanţa că nu cade în sarcina inculpatului, ca şi cumpărător, sarcina dovedirii achiziţionării în mod licit a unor astfel de ţigări sau probarea faptului că acestea nu provin din contrabandă. O interpretare contrară ar încălca principiile menționate de art. 4 şi 5 din Codul Penal respectiv “prezumția de nevinovăţie” şi „aflarea adevărului”.

O altă orientare a practicii este aceea de a dispune condamnarea pentru infracţiunea asimilată celei de contrabandă, chiar fără a deţine niciun fel de element de fapt cu privire la provenienţa din contrabandă sau nu a bunurilor. În acest sens, apare neconvingătoare motivarea instanţei[6] potrivit cu care poate fi reţinută infracţiunea asimilată contrabandei, întrucât „inculpaţii aveau cunoştinţă că aceste mărfuri, respectiv ţigări, proveneau din contrabandă, deoarece au declarat că au cumpărat marfa nu de la magazin sau din locuri special amenajate, ci de la o persoană necunoscută şi au ascuns ţigările, fapt care, fără putinţă de tăgadă, conduce la concluzia că aceştia cunoşteau provenienţa mărfii respective, cunoşteau faptul că este interzisă vânzarea sau depozitarea, fapt pentru care le-au şi ascuns şi nu le transportau la domiciliu decât treptat, nu toate odată. Or, dacă nu aveau cunoştinţă că deţinerea unor astfel de mărfuri constituie infracţiune, transportau marfa achiziţionată la domiciliul lor fără să o mai ascundă, aşa cum se procedează cu orice marfă achiziţionată pentru consum propriu.

Având în vedere importanţa valorilor sociale lezate prin activitatea infracţională, valoarea ţigărilor deţinute ilegal pe teritoriul României, pericolul social al faptei care a adus atingere atât relaţiilor sociale care reglementează constituirea veniturilor bugetare, cât şi a celor care vizează securizarea frontierelor, parte componentă a strategiei de apărare naţională, instanţa apreciază că se impune sancţionarea inculpaţilor şi nu achitarea lor”.

Nu putem fi de acord cu motivarea instanţei, respectiv cu argumentele aduse în sprijinul concluziei că bunurile provin din contrabandă. În primul rând, nu se reţine comiterea unei infracţiuni de contrabandă, în sensul art. 270 alin. 1 sau 2 din Codul vamal, iar explicaţia potrivit cu care făptuitorii au ascuns bunurile şi din aceasta reiese atât atitudinea subiectivă, cât şi împrejurarea că bunurile provin din contrabandă apare lipsită de rigoare. Nu se poate face abstracţie de împrejurarea că simplul fapt al deţinerii bunurilor – fără să aibă vreo importanţă provenineţa lor – constituie contravenţie şi este sancţionată cu amendă al cărei minim este de 20.000 lei. Cuantumul amenzii aplicate nu este unul de neglijat, condiţii în care apare cu pregnanţă motivul ascunderii bunurilor. Aşadar, cauzele pentru care asemenea bunuri sunt ascunse nu sunt date de „provenineţa ilicită” a acestora, ci de împrejurarea că deţinătorii riscă aplicarea unor amenzi substanţiale şi confiscarea bunurilor. Nici obiectul juridic al infracţiunii şi nici gradul de lezare a valorii ocrotite prin incriminarea cuprinsă în dispoziţiile art. 270 alin. 3 din Codul vamal nu sunt temeiuri, în lipsa reţinerii faptei incriminate, de condamnare a vreunei persoane.

În cauza de pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului, Salabiaku contra Franţei, instanţele franceze au fost chemate să se pronunţe cu privire la aplicarea unei dispoziţii din Codul vamal francez potrivit cu care „deţinătorul bunurilor provenite din fraudă este răspunzător de fraudă”. După ce au constatat că această dispoziţie contravine dreptului la un proces echitabil, respectiv că instituie o prezumţie de imputabilitate şi de vinovăţie, instanţele din dreptul intern au analizat cauza prin prisma principiului prezumţiei de nevinovăţie şi, abia după ce au reţinut elemente de fapt care să conducă la vinovăţia persoanei, au pronunţat o hotărâre de condamnare. În acest caz, inclusiv Curtea Europeană a constatat că jurisprudenţa naţională a interpretat dispoziţia normativă prin prisma posibilităţii de a reţine o cauză care înlătură vinovăţia sau a posibilităţii de a da efect circumstanţelor atenunante, astfel încât răspunderea celui în cauză să corespundă şi gradului de vinovăţie[7].

Aceleaşi principii au fost reluate de către instanţele franceze şi în ale cauze[8] în care au analizat dispoziţiile relevante în materie de contrabandă şi au statuat că simplul fapt material nu este suficient, ci în fiecare situaţie trebuie respectat dreptul la apărare şi luată în considerare posibilitatea ca făptuitorul să fi acţionat fără vinovăţie.

Având în vedere prezumţia de nevinovăţie şi dreptul acuzatului la un tribunal imparţial, în lipsa unor elemente de fapt care să contureze existenţa infracţiunii de contrabandă din care să fi provenit bunurile, nu se poate accepta ideea că bunurile provin automat din comiterea infracţiunii de contrabandă.

c. Condiţia ca autorul să fi cunoscut împrejurarea că bunurile ce formează obiectul material al infracţiunii provin din săvârşirea infracţiunii de contrabandă.

Atât pentru subiecţii activi ai infracţiunii, cât şi pentru organele judiciare, condiţia de a cunoaşte împrejurarea că bunurile provin din contrabandă este îndeplinită în situaţia în care există certitudinea – şi nu o eventuală bănuială – că bunurile provin din contrabandă, respectiv să se cunoască măcar în linii mari prin care dintre modalităţile incriminate ca faptă de contrabandă au pătruns bunurile în România.

Introducerea de către călători a bunurilor declarate pentru consum propriu nu constituie infracţiunea de contrabandă. Călătorii acţionează în exercitarea unui drept recunoscut de lege, iar textul incriminării nu vizează această situaţie, a introducerii de bunuri pentru consum propriu şi înstrăinarea lor, chiar dacă necomunicarea schimbării destinaţiei bunurilor reprezintă contravenţie.

Pentru reţinerea infracţiunii asimilate celei de contrabandă se impune ca făptuitorul să cunoască provenienţa bunurilor din contrabandă, neavând nicio relevanţă dacă bunurile provin din orice altă faptă, infracţiune sau contravenţie. Chiar dacă făptuitorul cunoaşte că bunurile au fost introduse în ţară prin acordarea verbală a liberului la vamă, nefiind declarată ulterior schimbarea destinaţiei şi nefiind achitate taxele vamale, nu se poate reţine infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. 3 Cod vamal, nefiind în ipoteza unor bunuri provenite din contrabandă.

4. Concluzii

Apreciem că noţiunea de contrabandă din cuprinsul art. 270 alin. 3 Cod vamal trebuie înţeleasă prin raportare la definiţia contrabandei de la art. 270 alin. 1 şi 2 Cod vamal, numai o astfel de interpretare răspunzând imperativului constituţional al respectării legilor, inclusiv a normelor de tehnică legislativă.


[1] Spre exemplu, contravenţia prevăzută de art. 2213 alin. 2 lit. b din Codul fiscal: deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false sub limitele prevăzute la art. 296^1 alin. (1) lit. l) din titlul IX^1 (sub limita de 10.000 de ţigarete).
[2] În acest sens a se vedea definirea termenului dată în dicționare electronice precum DEX online.
[3] Spre exemplu, a se vedea comunicatele de presă emise de către Direcţia Regională Vamală Iaşi.
[4] Existenţa presupunerii şi nu a certitudinii reiese din faptul că pe teritoriul vamal român au funcţionat fabrici ilegale care confecţionau ţigări pe care le marcau cu timbre false străine. Astfel de situaţii au fost relevate de către jurnalişti în numeroase articole (aici și aici).
[5] Decizia penală nr. 829/10.10.2014 a Curţii de Apel Galaţi.
[6] Sentinţa penală nr. 277/2013 a Judecătoriei Târgu Bujor.
[7] Cauza Salabiaku contra Franţei, paragraf 29.
[8] A se vedea cauza Pham Hoang contra Franţei, paragraf 22.


Judecător Ancuța Blanariu

 
Secţiuni: Drept penal, Fiscalitate, Studii | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , , , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD