Secţiuni » Arii de practică » Business » Insolvenţă
Insolvenţă
DezbateriCărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
Masterclass US Litigators
Insolvență Jurisprudență ÎCCJ curentă Studii

Jurisprudenţă inedită CITR (3). Putem invoca împlinirea termenului de prescripţie extinctivă pentru creanţele curente în procedura insolvenţei?

20 noiembrie 2015 | Adrian Ștefan CLOPOTARI

Adrian Ștefan Clopotari

Adrian Ștefan Clopotari

A. Rezumat

După 20 de ani de practică în insolvenţă, a devenit un automatism închiderea în nas a uşii şi blocarea acesteia pentru toate acţiunile spre realizarea creanţelor care ar voi să treacă pragul: totul se suspendă, nimeni nu mai are voie să mişte nimic în afara procedurii colective de recuperare a creanţelor! Regula suspendării de drept a acţiunilor este de esenţa insolvenţei, în lipsa ei, patrimoniul debitoarei riscând să fie diminuat, toată construcţia legislativă de protejare a averii devenind zadarnică.

Aşadar, dacă creditorii îşi pot recupera creanţele doar în cadrul procedurii, dacă aceasta întârzie în finalizare din motive neimputabile acestora, ar fi firesc ca debitoarea să le opună împlinirea prescripţiei extinctive? Răspunsul este negativ şi din această pricină există un text expres care spune că deschiderea procedurii suspendă orice termene de prescripţie.

Totuşi, acest text este aplicabil şi creanţelor născute după data deschiderii procedurii? Celor catalogate ca fiind curente? Ar fi firesc ca debitoarea să fie lipsită de acest mijloc de apărare contra creditorului nediligent? Sau ar fi firesc ca creditorul să poată ceară oricând plata acestei creanţe, întrucât regula suspendării termenelor de prescripţie se aplică doar creanţelor născute anterior procedurii?

La aceste chestiuni a răspuns Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, soluţie care, totuşi, nu este lipsită de critici.

B. Starea de fapt

Evenimente juridice

Arbitraj comercial

Servicii JURIDICE.ro

Faţă de X s-a deschis procedura insolvenţei reglementată de Legea nr. 85/2006. Un creditor cu o creanţă născută după data deschiderii procedurii a învestit judecătorul sindic cu o acţiune în pretenţii prin care a solicitat obligarea debitoarei la plata sumei datorate. Judecătorul sindic şi-a declinat competenţa, apreciind că litigiul se află în căderea instanţei de drept comun. Aceasta i-a respins acţiunea arătând că dreptul la acţiune s-a prescris; soluţia a fost menţinută atât de Curtea de Apel, cât şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În drept, chestiunea pe marginea căreia s-a discutat a fost dacă art. 36 şi 40 din Legea nr. 85/2006 se aplică creanţelor născute după data deschiderii procedurii insolvenţei?

Art. 36 are următorul conţinut: „de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepţia acţiunilor exercitate în cadrul unui proces penal”[1].

Art. 40 are următorul conţinut: „deschiderea procedurii suspendă orice termene de prescripţie a acţiunilor prevăzute la art. 36”[2].

Decizia poate fi lecturată integral pe site-ul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

B.1. Argumente potrivit cărora termenul de prescripţie curge pentru creanţele curente:

a) dispozițiile art. 36 şi 40 privesc acțiuni judiciare, indiferent că sunt introduse anterior sau posterior deschiderii procedurii insolvenței, însă doar pentru creanțele născute anterior deschiderii procedurii, întrucât pentru cele posterioare acestui moment sunt incidente dispozițiile art. 64 alin. (6) teza I din Legea nr. 85/2006 („Creanţele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observaţie sau în procedura reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală. Prevederea se aplică în mod corespunzător pentru creanţele născute în procedura de faliment”.);

b) art. 40 prevede că deschiderea procedurii insolvenței suspendă orice termene de prescripție, ceea ce înseamnă că, pentru orice alte acțiuni ce exced reglementării, termenele de prescripție nu se suspendă, ele urmându-și cursul;

c) art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 are caracter special și se aplică cu prioritate („în obligaţiile care urmează să se execute la cererea creditorului, precum şi în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripţia începe să curgă de la data naşterii raportului de drept”.);

d) reclamanta avea la îndemână calea deschisă de art. 64 alin. (6) din Legea nr. 85/2006, însă cu respectarea termenului de prescripție, în condițiile în care acțiunea sa nu poate fi încadrată în categoria celor avute în vedere art. 36;

e) potrivit dispoziției legale mai sus menționate, creanțele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observație sau în procedura reorganizării judiciare, vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală;

f) fără a se propune o analiză a naturii acțiunii pe care ar fi avut-o la îndemână reclamanta – de drept comun sau în cadrul procedurii insolvenței – indiferent de aceasta, este cert faptul că în cazul acestei creanței i se aplică prevederile referitoare la prescripție, iar reclamanta trebuia să facă dovada că dreptul său la acțiune nu este prescris;

g) reclamanta avea posibilitatea legală de a se adresa administratorului judiciar pentru plata creanței sale născute în timpul procedurii și de a obține această plată înaintea oricărei alte ordini de distribuire.

B.2. Argumente potrivit cărora termenul de prescripţie este suspendat şi pentru creanţele curente:

a) premisa corectă de la care a pornit instanța constă în aceea că dispozițiile art. 36 și art. 40 din Legea nr. 85/2006 se aplică tuturor acțiunilor judiciare împotriva debitorului, indiferent dacă acestea au fost formulate anterior deschiderii procedurii insolvenței sau în cursul acestei proceduri, însă concluzia a fost una eronată, în condițiile în care s-a reținut că aceleași dispoziții nu sunt incidente în cauză;

b) s-a susținut că, la nivel de principiu, o acțiune judiciară împotriva debitorului nu poate fi considerată introdusă după „expirarea” prescripției sau „într-o perioadă când termenul de prescripție era deja împlinit” atâta timp cât, din momentul în care a fost introdusă, termenul de prescripție era suspendat de drept. Așadar, un termen de prescripție suspendat legal pentru toate acțiunile judiciare împotriva debitorului nu curge, așa încât el nu se poate împlini în acel timp;

c) atunci când cauza de suspendare există în chiar momentul în care ar trebui să înceapă cursul prescripției extinctive, titularul dreptului la acțiune are la dispoziție, prin ipoteză, întregul termen de prescripție, care începe să curgă abia la încetarea cauzei de suspendare;

d) de principiu nu se pot introduce acțiuni judiciare posterior deschiderii insolvenței pentru creanțe anterioare, deoarece aceste creanțe trebuie declarate la masa credală, ceea ce înseamnă că acțiunile posterioare deschiderii procedurii se pot introduce numai pentru creanțe posterioare deschiderii procedurii;

e) în condițiile în care instanța de apel a acceptat că art. 36 și art. 40 privesc acțiuni judiciare, indiferent că sunt introduse anterior sau posterior deschiderii procedurii insolvenței, aceasta face o discriminare în funcție de obiectul acțiunii, după cum acesta constă într-o creanță născută anterior sau ulterior deschiderii procedurii, iar dispozițiile art. 36 nu fac această distincție;

f) pornind de la premisa corectă că pentru creanțele posterioare deschiderii procedurii insolvenței sunt incidente dispozițiile art. 64 alin. (6) teza I din Legea insolvenței, instanța de apel a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că respectivele creanțe sunt recuperabile întocmai ca pe dreptul comun;

g) afirmația instanței în sensul căreia creanțele în discuție se execută de bună voie în virtutea puterii obligatorii a contractului, iar cursul prescripției nu este împiedicat din cauza legală de suspendare este de neînțeles, în condițiile în care intimata nu a executat de bună-voie, iar suspendarea prescripției se referă la toate acțiunile împotriva debitorului, indiferent de momentul la care au fost introduse sau de momentul la care au fost născute creanțele;

h) rațiunea pentru care legiuitorul, prin art. 64 alin. (6), a permis ca cererile privind creanțele născute în timpul procedurii să fie soluționate direct în procedura insolvenței este tocmai aceea de a nu pune pe creditorii cu asemenea creanțe în situația de a fi obligați să se adreseze instanțelor de drept comun atâta timp cât procedura insolvenței este în curs.

C. Opinia CITR

Chestiunea primordială care se impune a fi tranşată este dacă art. 36 priveşte şi acţiunile privind realizarea unor creanţe curente?

Opinăm că da.

În caz contrar, care ar fi raţiunea textului de la art. 36, dacă suspendarea ar opera strict pentru acţiunile bazate pe creanţe născute înainte de data deschiderii procedurii? Scopul legii, respectiv conservarea patrimoniului nu ar mai fi atins, fiindcă creditorii curenţi ar putea diminua succesiv averea debitoarei, până la extincţie.

De altfel, legiuitorul nu a făcut o astfel de distincţie, astfel că nu suntem îndreptăţiţi să adăugăm legii excepţii.

Prin urmare, dacă art. 36 priveşte şi acţiunile bazate pe creanţele curente, nu putem decât să conchidem, pentru aceleaşi argumente, că şi art. 40 se referă inclusiv la acţiunile bazate pe creanţe născute după data deschiderii procedurii. De altfel, aceasta este şi formularea textului „orice termene de prescripţie”.

Mai apoi, se pune întrebarea, dacă acţiunea creditorului curent este suspendată de drept, ce mijloc procesual are la îndemână pentru realizarea creanţei? Opinăm că acesta nu are la dispoziţie o acţiune în realizarea creanţei, întrucât chiar dacă se plânge judecătorului sindic de nerespectarea art. 64 alin. (6), o dispoziţie de plată a instanţei adresată debitoarei ar fi lipsită de efectivitate, întrucât principiile insolvenţei (prioritatea reorganizării, maximizarea averii, asigurarea unui tratament egal creditorilor, păstrarea dreptului de conducere a activităţii debitoarei) lasă administratorului special dreptul de a-şi drămui plăţile în funcţie de necesităţile afacerii. Nu există o ordine de prioritate legală pentru plata creanţelor curente. Mai mult, dacă acesta nu va respecta hotărârea sindicului, creditorul nu o va putea pune în executare şi administratorul judiciar nu va putea face plata în locul debitoarei.


[1] Textul legal are corespondent la art. 75 din Legea nr. 85/2014: „De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desfiinţării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condiţiile art. 178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desfiinţată sau, după caz, revocată, acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează”.
[2] Textul legal are corespondent la art. 79 din Legea nr. 85/2014: „Deschiderea procedurii suspendă orice termene de prescripţie a acţiunilor prevăzute la art. 75 alin. (1)”.


Av. Adrian Ştefan Clopotari
Practician în insolvenţă
Departamentul de Pregătire Profesională şi Audit al CITR

Citeşte mai mult despre , , , , , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

Arii de practică
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Business
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul sportului
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Litigation
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protective
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi

Parteneri arii de practică  Specialişti


JURIDICE.ro
Main page
Cariere
Evenimente ⁞ 
Dezbateri
Profesionişti
Lawyers Week
WinLaw.ro
VIDEO
Servicii
Flux noutăţi
Selected ⁞ 
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi / JURIDICE NEXT
RSS  Publicare comunicate profesionale
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note, studii şi opinii juridice
ISSN 2066-0944
       Studii şi note de studiu
Revista revistelor
Autori  Condiţii de publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
       Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
       Dezlegarea unor chestiuni de drept
       Recurs în interesul legii
Curţi de apel ⁞ 
Tribunale ⁞ 
Judecătorii

Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Proiecte speciale
Cărţi
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Mesaje de condoleanţe
Povestim cărţi
Războiul din Ucraina
Wisdom stories

Servicii J   Cont profesional [membership]   Catalog   Documentare   Comunicare   Revealing   Vizual   Website   Logo   Foto   Video   Talent Search   Recrutare   Evenimente   Directoare internaţionale