Secţiuni » Arii de practică » Protective » Dreptul muncii
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

RIL admis. Drepturile de pensie și asigurări sociale cuvenite nevăzătorilor
20.11.2015 | Andrei PAP

Secţiuni: Dreptul muncii, Dreptul securitatii sociale, Recurs în interesul legii
JURIDICE - In Law We Trust

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 19 noiembrie 2015 a fost publicată Decizia nr. 16/2015 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Avocatul Poporului privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 59 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 263/2010, respectiv ale art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 19/2000, şi anume stabilirea înţelesului termenului ”nevăzător”.

1. Obiectul recursului în interesul legii

Prin memoriul de recurs în interesul legii formulat de autorul sesizării a fost indicată următoarea problemă de drept ca fiind soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti: ”interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 59 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv ale art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, şi anume stabilirea înţelesului termenului ”nevăzător”.

S-a arătat că Legea nr. 19/2000 a introdus, prin art. 47 alin. (2), dreptul asiguraţilor nevăzători de a beneficia de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă, dacă au realizat ca nevăzător cel puţin o treime din stagiul complet de cotizare prevăzut de lege.

Această normă a fost preluată în Legea nr. 263/2010, în conţinutul art. 59, potrivit căruia: „Nevăzătorii beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă, dacă au realizat ca nevăzător cel puţin o treime din stagiul complet de cotizare.

S-a învederat că ambele texte de lege au fost interpretate şi aplicate diferit, atât la nivelul caselor teritoriale de pensii, cât şi la nivel jurisprudenţial.

2. Optica jurisprudenţială

Practica judiciară neunitară care a generat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu prezentul recurs în interesul legii decurge din cele două orientări jurisprudenţiale în soluţionarea problemei de drept enunţate, astfel:

Într-o primă orientare de jurisprudenţă, susţinută de Curtea de Apel Iaşi, Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Bacău şi Curtea de Apel Braşov, instanţele au considerat că termenul de ”nevăzător” se referă exclusiv la persoanele cu grad de handicap grav, iar persoanelor cu handicap vizual accentuat/mediu nu le sunt aplicabile prevederile privind „nevăzătorii”, ci dispoziţiile privind persoanele cu handicap accentuat/mediu, şi anume art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000, respectiv art. 58 lit. b) din Legea nr. 263/2010, invocându-se următoarele argumente:
a) legiuitorul diferenţiază, în mod clar, gradele de handicap ale deficienţelor de vedere în gravă şi accentuată (potrivit distincţiilor prevăzute la pct. I ”Evaluarea persoanelor cu afectarea funcţiilor vizuale în vederea încadrării în grad de handicap”, cap. 2 privind funcţiile senzoriale din criteriile medico- psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap, aprobate prin Ordinul ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse şi al ministrului sănătăţii publice nr. 762/1.992/2007, cu modificările şi completările ulterioare, denumit în continuare Ordinul nr. 762/1.992/2007.

Ca atare, instanţele au constatat că „există, de asemenea, mare deosebire între o persoană nevăzătoare – lipsită total de vedere şi gradul de handicap de vedere accentuat – care prezintă o deficienţă vizuală accentuată”. Or, în contextul în care persoana în cauză nu prezintă o cecitate practică şi absolută, aşa cum este definită prin Ordinul nr. 762/1.992/2007, s-a apreciat că aceasta nu poate beneficia de dispoziţiile art. 59 din Legea nr. 263/2010.

În hotărârile pronunţate sub imperiul Legii nr. 19/2000 se face trimitere la Criteriile şi normele de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă pe baza cărora se face încadrarea în gradele I, II şi III de invaliditate, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 400/2001, denumită în continuare Hotărârea Guvernului nr. 400/2001;

b) nu se poate susţine că orice deficienţă de vedere este acoperită de conceptul de ”nevăzător”, ci doar aceea care, din punct de vedere strict tehnico-medical, atinge un grad al afecţiunii; gradul de ”handicap accentuat cod 4” nu este acelaşi lucru cu gradul de ”nevăzător”;

c) definiţia cuvântului ”nevăzător” dată de Dicţionarul explicativ al limbii române, potrivit căreia prin ”nevăzător” se înţelege ”lipsit de vedere, orb”;

d) în lipsa unei prevederi legale care să includă în categoria nevăzătorilor toate persoanele cu handicap vizual, instanţele au apreciat că termenul de ”nevăzător” nu poate fi extins şi asupra persoanelor care prezintă scăderea văzului, dar nu o cecitate practică şi absolută. Extinderea noţiunii de „nevăzător” la toate persoanele care prezintă un handicap vizual ar determina aplicarea prevederilor art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 inclusiv celor care prezintă un handicap vizual uşor, ceea ce excedează voinţei legiuitorului;

e) Adresa nr. 2.160/2001 a Ministerului Sănătăţii şi Familiei – Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap, potrivit căreia numai nevăzătorii cu handicap grav, asimilabil gradului I de invaliditate, pot beneficia de dispoziţiile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000.

Într-o a doua opinie jurisprudenţială, susţinută de Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Piteşti, Curtea de Apel Timişoara, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Ploieşti şi Curtea de Apel Oradea, instanţele au reţinut că prevederile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, respectiv ale art. 59 din Legea nr. 263/2010 sunt aplicabile atât persoanelor cu handicap vizual grav, cât şi celor cu handicap accentuat.

În motivarea acestei opinii s-au reţinut următoarele:
a) din economia dispoziţiilor art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 şi ale art. 59 din Legea nr. 263/2010, precum şi ale normelor de aplicare a acestora rezultă necesitatea îndeplinirii cumulative a două condiţii pentru a putea beneficia de pensie pentru limită de vârstă în aceste cazuri;
(i) calitatea de nevăzător;
(ii) realizarea în această calitate a cel puţin o treime din stagiul complet de cotizare;

b) în ceea ce priveşte interpretarea noţiunii de ”nevăzător”, legiuitorul nu face nicio distincţie cu privire la gradul de handicap asociat acestei invalidităţi nici în Legea nr. 19/2000, nici în Legea nr. 263/2010, ca de altfel nici în normele de aplicare a acestora. Dacă legiuitorul ar fi dorit să facă vreo deosebire între gradele de handicap de vedere, ar fi menţionat acest lucru după modelul art. 58 din Legea nr. 263/2010, respectiv art. 47 alin. (1) din Legea nr. 19/2000;

c) normele legale în cauză instituie excepţii de la regula generală a condiţiilor de pensionare. Or, excepţiile sunt de strictă interpretare şi aplicare, ceea ce înseamnă că, dacă acestea nu pot fi extinse pe cale de interpretare, nici aplicarea lor nu poate fi restrânsă prin adăugarea unor condiţii neprevăzute de lege;

d) atât Hotărârea Guvernului nr. 400/2001, cât şi Ordinul nr. 762/1.992/2007 au forţă juridică inferioară legii, astfel încât nu pot deroga de la lege; în plus, niciunul dintre aceste acte normative nu cuprinde definiţia noţiunii de ”nevăzător” şi nu menţionează deloc acest termen;

e) prevederile legale privind criteriile medico-psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap stau la baza emiterii certificatelor de handicap; în opinia acestor instanţe, încadrarea în gradele de handicap, independent de calificarea dată, echivalează cu atribuirea calităţii de nevăzător, în înţelesul art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 şi al art. 59 din Legea nr. 263/2010;

f) de asemenea, s-a apreciat că Adresa nr. 2.160/2001 emisă de Ministerul Sănătăţii şi Familiei – Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap nu poate conţine aprecieri care să fie contrare sau care să adauge la lege.

3. Opinia Avocatului Poporului

Dispoziţiile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 şi, respectiv, ale art. 58 din Legea nr. 263/2010 reglementează condiţiile speciale de pensionare pentru o categorie aparte a persoanelor cu dizabilităţi, şi anume nevăzătorii; aceste norme sunt derogatorii de la cele de drept comun având ca obiect deschiderea dreptului la pensie integrală pentru munca depusă şi limită de vârstă.

În ambele texte de lege legiuitorul nu distinge cu privire la gradul de handicap, ci numai sub aspectul tipului de handicap, respectiv cel vizual şi celelalte tipuri de handicap.

În acest context, în considerarea principiului ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, Avocatul Poporului a învederat că normele menţionate nu deosebesc între diversele categorii de nevăzători şi nu reglementează diferit situaţia celor care au un grad de handicap grav faţă de cei care sunt încadraţi în grad de handicap accentuat, aşa cum este stipulat pentru persoanele încadrate în alte tipuri de handicap; ca atare, consideră justificată opinia potrivit căreia înţelesul noţiunii de ”nevăzător” nu este echivalentul termenului ”orb” şi nici al sintagmei ”cu grad de handicap grav”.

Legislaţia principală şi secundară din domeniul pensiilor nu defineşte noţiunea de ”nevăzător” şi nu menţionează deloc acest termen

4. Opinia Procurorului General al PÎCCJ

Prin punctul de vedere înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, înregistrat sub nr. 26.422 din 6 iulie 2015, s-a învederat că, în aplicarea dispoziţiilor art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 şi ale art. 59 din Legea nr. 263/2010, noţiunea „nevăzător” semnifică persoana cu deficienţa funcţiei vizuale, prin raportare la tipul handicapului, indiferent de gradul de handicap (grav, accentuat sau mediu), nu doar persoana lipsită total de vedere, iar stagiul minim de cotizare trebuie realizat în condiţiile acestui tip de handicap.

Astfel, prin reglementarea actuală, legiuitorul a făcut o distincţie clară între persoanele cu alt tip de handicap decât cel vizual, preluând separat prevederile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 în prevederile art. 59 din Legea nr. 263/2010.

Din această perspectivă, rezultă că ”nevăzătorii” beneficiază de pensie pentru limită de vârstă în alte condiţii decât cele prevăzute de art. 47 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, respectiv de art. 58 din Legea nr. 263/2010, singura condiţie fiind aceea de a realiza, în condiţiile handicapului vizual, cel puţin o treime din stagiul complet de cotizare.

Aşadar, definiţia propusă este aceea că, în sensul art. 59 din Legea nr. 263/2010, fost art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, sintagma ”nevăzător” vizează persoanele caracterizate de un tip de handicap, şi anume cel vizual, indiferent de gradul de handicap (grav, accentuat sau mediu).

5. Opţiunea Înaltei Curți de Casatie şi Justiţie

Înalta Curte a considerat că se impune admiterea recursului, pronunţând următoarea soluţie:
„Admite recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv a prevederilor art. 59 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, noţiunea de ”nevăzător” se referă exclusiv la cecitatea absolută”.

Andrei Pap

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti