Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Recuperare creanţe
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
Executor judecatoresc Florin Traian Copuzeanu
 
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

România la CEDO: cauza Popoacă. Respingerea cererii de abținere și dreptul la o instanță imparțială. UPDATE: decizia
09.12.2019 | Mihaela MAZILU-BABEL

Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

09 decembrie 2019: Curtea, în data de 12 noiembrie 2019, în complet de comitet (Faris Vehabović, Iulia Antoanella, Carlo Ranzoni) și deci în unanimitate, a constatat că cererea a fost vădit nefondată și deci inadmisibilă în sensul autonom al Convenției:

34. The applicant’s fears about Judge L.M.V.’s lack of impartiality were based on the fact that on 9 October and 17 November 2012 he had made two decisions in two separate sets of proceedings involving the same parties and a related subject, namely the temporary stay of the enforcement of a final judgment granting the applicant’s former husband contact rights in respect of their daughter. In particular, in both sets of proceedings Judge L.M.V. had dismissed the applicant’s applications for a temporary stay of the enforcement of the judgment.
35. The Court notes that the proceedings of 17 November 2012 concerning the applicant and her former husband originated in proceedings granting the husband contact rights in respect of their daughter. However, it cannot be said that those proceedings concerned the same facts or the same evidence as the proceedings of 9 October 2012. In fact, the proceedings of 17 November 2012 concerned only new circumstances that had not been examined during the proceedings of 9 October 2012 (see paragraphs 13-15 above). In that context, there was no room for reviewing the validity of the judgment delivered during the previous set of proceedings, which had become final. Thus, during the proceedings of 17 November 2012, the domestic court was not called upon to assess and determine whether it had correctly applied the relevant domestic law to the applicant’s case or that of her former husband, or whether it had committed an error in interpreting or applying the relevant law in the previous set of proceedings (contrast San Leonard Band Club v. Malta, no. 77562/01, §§ 63-64, ECHR 2004-IX).
36. It is true that during the proceedings of 17 November 2012 Judge L.M.V. referred back to the judgment delivered during the proceedings of 9 October 2012 (see paragraph 15 above). However, the Court notes that that reference concerned only the point that the earlier judgment had become res judicata, meaning that Judge L.M.V. and any other judge was bound by the findings made by the court in that set of proceedings with regard to circumstances that were not new or had not changed during the two sets of proceedings.
37. The Court further notes that during the second set of proceedings in dispute Judge L.M.V. sought to withdraw from the case because on 9 October 2012 he had already expressed his opinion on it (see paragraph 9 above), and that he relied on Article 27 § 7 of the CCP as grounds for his withdrawal.
38. The Court notes, however, that Judge L.M.V.’s application for withdrawal was dismissed after it was duly examined by a court composed of a judge whose impartiality was not in question. The court concluded that Article 27 § 7 of the CCP was not applicable in the case, because Judge L.M.V. had only examined a different stay of enforcement action initiated by the same applicant in respect of the same enforcement file, and thus had not already expressed an opinion on the application at hand. Moreover, even if the second application for a temporary stay of enforcement relied on the same grounds and concerned the same circumstances as the first application, the legal rules that could be applicable in the case were not those concerning the withdrawal of judges, but rather rules concerning the principle of res judicata (see paragraphs 10 and 11 above).
39. Having regard to the express provisions of the relevant domestic law (see paragraph 19 above), and the absence of such a close link between the two sets of proceedings as would cast doubt on the impartiality of Judge L.M.V., the Court takes the view that the reasons put forward by the domestic court in dismissing his application for withdrawal were neither arbitrary nor unreasonable, and were sufficient to dispel any concerns about a lack of impartiality on his part.
(s.n. – M.M.-B.)

:: decizia CEDO

***

23 noiembrie 2015: SECȚIA A TREIA

Cererea nr. 24599/13
Ilinca Clara POPOACĂ împotriva României
depusă la 29 martie 2013 și comunicată părților la 20 octombrie 2015

1. Situația de fapt:
Reclamanta, dna Ilinca Clara Popoacă, este un cetățean român, născută în 1983 și locuiește în București.
Faptele cauzei, astfel cum susține reclamanta, dna Ilina Clara Popoacă, pot fi rezumate după cum urmează:

La o dată nespecificată, reclamanta a depus o cerere la Tribunalul București dorind să suspende executarea hotărârii definitive ce acorda drepturi de vizită fostului ei soț cu privire la fiica lor. Reclamanta a susținut că hotărârea atacată nu prevede intervalele exacte de timp în care fiica ei ar putea fi luată de acasă, fapt care pune probleme executării hotărârii de acordare a drepturilor de vizită.

Printr-o hotărâre judecătorească definitivă interlocutorie din 9 octombrie 2012, Tribunalul București, reunit în complet de un singur judecător, și anume M. V. L., a respins acțiunea reclamantei. În motivarea de respingere s-a arătat, printre altele, faptul că reclamanta ar fi putut să propună chiar ea intervalele de timp în care fiica poate să fie luată de acasă de tatăl ei. S-a arătat că deși setarea unor intervale de timp exacte de către instanța de judecată ar fi reprezentat un avantaj pentru părțile care nu reușesc să coopereze între ele, o astfel de precizare ar fi reprezentat și un dezavantaj, pentru că nu ar fi permis flexibilitate în cazul în care copilul nu ar fi fost disponibil, câteodată, la ora fixată în hotărâre, și asta din cauza stării sale de sănătate sau din alte motive.

La o dată nespecificată, reclamanta a introdus o a doua cerere pe rolul Tribunalului București de suspendare a executării hotărârii definitive de acordare a drepturilor de vizită fostului ei soț. Doamna Popoacă a reiterat argumentele din prima cerere de suspendare a executării. În acest context, reclamanta, de asemenea, a susținut că și comportamentul executorului judecătoresc a reprezentat o punere în executare ilegală a hotărârii judecătorești, deoarece acesta a stabilit o oră exactă pentru întâlnirea dintre fostul ei soț și fiica lor, executorul judecătoresc modificând astfel hotărârea pe care trebuia doar să o pună în aplicare.

La data de 30 octombrie 2012, judecătorul M. V. L. a căutat să se abțină de la judecarea cauzei pe motiv că la data de 9 octombrie 2012 și-a exprimat deja părerea cu privire la această cauză.

Printr-o hotărâre judecătorească definitivă interlocutorie din 1 noiembrie 2012, Tribunalul București, deliberând în camera de consiliu și fără prezența părților, a respins cererea judecătorului M. V. L. de a se abține. S-a considerat că judecătorul M. V. L. a examinat într-o cauză diferită o acțiune de suspendare a executării inițiate de aceeași reclamantă cu privire la aceeași hotărâre, și că nu și-a expimat astfel deja opinia cu privire la cererea actuală depusă de reclamantă. Mai mult decât atât, s-a considerat că nu a existat niciun element care ar putea genera o suspiciune rezonabilă pentru un observator obiectiv cu privire la faptul că judecătorul în cauză ar fi lipsit de imparțialitate.

Printr-o hotărâre judecătorească definitivă din 17 noiembrie 2012, Tribunalul București, reunit în complet de un singur judecător, și anume același judecător M. V. L., a respins a doua cerere a reclamantei de suspendare a executării hotărârii definitive de acordare a drepturilor de vizită fostului ei soț. Tribunalul București, respectiv judecătorul M. V. L., a considerat că există deja autoritate de lucru judecat și de aceea argumentele reclamantei nu mai pot fi reexaminate. În ceea ce privește argumentul suplimentar cu privire la comportamentul executorului judecătoresc, completul format dintr-un singur judecator al Tribunalului București a considerat că un atare comportament este justificat, fiind firesc faptul că executorul avea și dreptul de a stabili o oră exactă pentru întâlnire.

2. Dreptul național pertinent: articolele 25 și 27 din Vechiul Cod de procedură civilă:
Art. 25
Judecătorul care ştie că există un motiv de recuzare în privinţa sa este dator să înştiinţeze pe şeful lui şi să se abţină de la judecarea pricinii.

Art. 27
Judecătorul poate fi recuzat:
1. când el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor au vreun interes în judecarea pricinii sau când este soţ, rudă sau afin, până la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părţi;
2. când el este soţ, rudă sau afin în linie directă ori în linie colaterală, până la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei părţi sau dacă este căsătorit cu fratele ori sora soţului uneia din aceste persoane;
3. când soţul în viaţă şi nedespărţit este rudă sau afin a uneia din părţi până la al patrulea grad inclusiv, sau dacă, fiind încetat din viaţă ori despărţit, au rămas copii;
4. dacă el, soţul sau rudele lor până la al patrulea grad inclusiv au o pricină asemănătoare cu aceea care se judecă sau dacă au o judecată la instanţa unde una din părţi este judecător;
5. dacă între aceleaşi persoane şi una din părţi a fost o judecată penală în timp de 5 ani înaintea recuzării;
6. dacă este tutore sau curator al uneia dintre părţi;
7. dacă şi-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă;
8. dacă a primit de la una din părţi daruri sau făgăduieli de daruri ori altfel de îndatoriri;
9. dacă este vrăjmăşie între el, soţul sau una din rudele sale până la al patrulea grad inclusiv şi una din părţi, soţii sau rudele acestora până la gradul al treilea inclusiv.

3. Capete de cerere:
Invocând articolul 6 din Convenție, reclamanta se plânge de inechitatea procedurilor din 17 noiembrie 2012, în măsura în care cererea sa nu a fost examinată de către o instanță imparțială.

4. Întrebări adresate părților de Secția a treia, CEDO:
A beneficiat reclamanta de un proces echitabil în stabilirea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu articolul 6 § 1 al Convenției? În special, a fost cauza reclamantei tratată, în data de 17 noiembrie 2012, de către o instanță independentă și imparțială?

Mihaela Mazilu-Babel
Doctorand, Facultatea de Drept și Ştiințe Sociale, Universitatea din Craiova


Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “România la CEDO: cauza Popoacă. Respingerea cererii de abținere și dreptul la o instanță imparțială. UPDATE: decizia”

  1. Ioan PITICAR spune:

    Urmăresc cu deosebita atenție rezultatul acestei sesizări la CEDO, personal având o situație si mai clara.
    In dos. nr. 40171/301/2011 in recurs la Tr. Buc. Judecătorul (președinte de complet) si-a solicitat (formal) abținerea pe motivul, citez: „unei prietenii vechi si actuale” cu apărarea părții adverse, cu care si colaborase anterior ca avocat pentru intimata bancara.

    Am convingerea ca este un moment decisiv ce va duce la modificarea unor proceduri judiciare (abținerea) dar si a recuzării, vădit destinate integrității si anticorupției judiciare, care însa în Just-RO sunt DOAR ILUZORII, în modalitatea colegiala de judecare.
    Normal ar fi ca abținerea judecătorului sa fie judecata de către președintele Instantei superioare, iar la ICCJ de către Președintele ICCJ sau de vice-președinte împreună cu șeful secției, în măsura in care abținerea este formulata chiar de Președintele ICCJ.
    De ce am menționat termenul „formal”?
    Deoarece judecătorul incompatibil se „acoperă” prin abținere de incidenta Legii nr. 24/2012 Art.1, pct.3 privind abținerea, cu ajutorul colegial orizontal a colegilor de secție care ii resping cererea. Exemplu cel mai elocvent de acoperire a corupției judiciare prin cerere simulata de abținere-respinsa, este cazul MODERAT.
    Prin urmare este un mecanism bine gândit pentru frauda la lege în forma mascată, de către unii magistrați-judecători ca compun acea parte a rețelei financiare negre din Just-RO.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.