CJUE. Principiul nediscriminării pe motive de vârstă. Indemnizație de concediere. Concluziile Avocatului general

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a dat publicității joi, 26 noiembrie 2015, concluziile Avocatului general Yves Bot în cauza C-441/14, Dansk Industri (DI), acționând în numele Ajos A/S, împotriva Succesorilor defunctului Karsten Eigil Rasmussen, cu privire la: Politica socială – Directiva 2000/78/CE – Principiul nediscriminării pe motive de vârstă – Principiile securității juridice și protecției încrederii legitime – Litigiu între particulari – Rolul instanței naționale – Obligația de interpretare conformă – Interpretare contra legem.

Cererea de decizie preliminară a fost adresată Curții de către Højesteret (Curtea Supremă, Danemarca) și se referă la interpretarea principiilor nediscriminării pe motive de vârstă, securității juridice și protecției încrederii legitime. Litigiul în prezenta cauză este între Dansk Industri (DI), acționând în numele Ajos, pe de o parte, și succesorii în drepturi ai domnului Rasmussen, pe de altă parte, cu privire la refuzul din partea Ajos de a acorda domnului Rasmussen o indemnizație de concediere. Această cerere a fost formulată după ce Curtea a declarat în Hotărârea Ingeniørforeningen i Danmark (C‑499/08) că articolul 2 și articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale în temeiul căreia lucrătorii care pot beneficia de o pensie pentru limită de vârstă plătită de angajatorul lor conform unui sistem de pensii la care au aderat înainte de împlinirea vârstei de 50 de ani nu pot obține, exclusiv pentru acest motiv, o indemnizație specială de concediere menită să favorizeze reintegrarea profesională a lucrătorilor care au o vechime în muncă în cadrul întreprinderii mai mare de 12 ani.

Karsten Eigil Rasmussen, care la vremea respectivă avea 60 de ani, a fost concediat la 25 mai 2009 după mai mulţi ani în care a fost angajatul aceluiaşi grup. Câteva zile mai târziu, Karsten Eigil Rasmussen şi‑a exprimat acordul privind încetarea contractului de muncă şi, de comun acord cu angajatorul său, Ajos A/S, a stabilit că va pleca la sfârşitul lunii iunie 2009. Ulterior, domnul Karsten Eigil Rasmussen a acceptat un post la o altă societate. În martie 2012, Dansk Formands Forening (Asociaţia maiştrilor danezi) a introdus o acţiune împotriva Ajos A/S în numele lui Karsten Eigil Rasmussen pentru recuperarea indemnizaţiei de concediere echivalente cu trei salarii lunare conform articolului 2a din Legea privind angajaţii.

În faţa Højesteret (Curtea Supremă, Danemarca), Ajos A/S susţine că o interpretare a articolului 2a alineatul (3) din Legea privind angajaţii ar fi contra legem. De asemenea, Ajos A/S susţine că o normă juridică lipsită de ambiguitate precum articolul 2a alineatul (3) din Legea privind angajaţii nu trebuie să fie încălcată pe baza principiului de drept al Uniunii care interzice discriminarea pe motive de vârstă. În cadrul căii de atac, a reiterat cererea în despăgubire conform articolului 2a din Legea privind angajaţii pentru plata de despăgubiri în temeiul Legii privind discriminarea.

Avocatul general propune Curții să răspundă la întrebările preliminare după cum urmează:
„Revine instanței de trimitere, sesizată cu un litigiu între particulari care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, sarcina ca, atunci când aplică dispoziții din dreptul său național, să le interpreteze astfel încât să poată fi aplicate în conformitate cu textul și cu obiectivul acestei directive. Existența unei jurisprudențe naționale consacrate contrare Directivei 2000/78 nu constituie un obstacol în calea punerii în aplicare de către instanța de trimitere a acestei obligații de interpretare conformă. În plus, în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, nici principiul securității juridice, nici cel al protecției încrederii legitime nu se opun punerii în aplicare a unei astfel de obligații.”