Gheorghe Florea: Rolul avocatului este de a apăra drepturile fundamentale ale cetățenilor

27 noiembrie 2015 | JURIDICE.ro

Av. dr. Gheorghe Florea, Președintele UNBR, a acordat un interviu pentru publicația ”Avocatul”, cu ocazia Zilei Avocatului European, sărbătorită la 10 decembrie 2015. În cadrul interviului, publicat miercuri, 25 noiembrie 2015, pe site-ul UNBR, av. dr. Gheorghe Florea vorbește despre tema din acest an a evenimentului, și anume ”libertatea de exprimare a avocatului”, despre conferința ce va fi organizată cu prilejul Zilei Avocatului European, despre evoluția comunicării în spațiul public a avocaților și conlucrarea participanților la înfăptuirea justiției la realizarea dreptului la informație al cetățenilor asupra chestiunilor de interes public.

Gheorghe Florea: „Într-o societate în care din ce în ce mai multe cazuri aflate pe rolul justiției ajung în media, încă din faza pre procesuală, este important să promovăm libertatea de exprimare într-un cadru în care să fie evitate conflictele cu alte drepturi fundamentale, precum dreptul la apărare sau dreptul la un proces echitabil. În egală măsură, libertatea de exprimare trebuie să corespundă dreptului la informație al cetățenilor în legătură cu aspectele de interes public. La viteza cu care se transmit informațiile, este dificil de realizat un echilibru între toate aceste drepturi. Rolul avocatului este de a apăra drepturile fundamentale ale cetățenilor, de a lua parte la dezbateri publice privind legea și administrarea justiției și de a propune reforme legislative. (…)

Mediatizarea excesivă a actelor de procedură și chiar a unor aspecte confidențiale din dosare prin scurgeri de informații sau “pe surse”, care de multe ori încalcă prezumția de nevinovăție, determină o reacție mai puternică a avocatului în apărarea clientului său. Prin urmare, exprimarea publică a avocatului în asemenea context este nu numai o libertate a avocatului, dar și o obligație față de client întrucât este dator să-l apere, atunci când îi sunt încălcate drepturile, atât în sala de judecată cât și în afara acesteia. Sigur că este preferabil ca avocatul să-și apere clientul exclusiv în cadrul procedurilor în fața organelor judiciare. Dacă aceste proceduri ajung în spațiul public, nu din inițiativa avocatului, acesta este dator să intervină.

Acest ”spectacol judiciar” nu se întâmplă numai la noi în țară. El este determinat de diversificarea mijloacelor, a canalelor și a platformelor de comunicare. Fiecare instituție are o platformă de comunicare și la nivel individual fiecare persoană și-o poate crea. Fiecare declarație determină reacții instantanee. Deși această evoluție este explicabilă, s-a ajuns la un punct în care trebuie reanalizate și clarificate niște aspecte, pentru a nu se crea și consolida o turnură a faptelor orientată împotriva drepturilor fundamentale ale cetățenilor. Aceste probleme au fost sesizate la nivel european și, luna aceasta, Comisia pentru libertăți civile a Parlamentului European, a aprobat un acord propus de negociatorii Parlamentului și ai Consiliului privind noi reglementări UE. Se fac eforturi pentru a se crea condiții de securitate juridica în care se include și prezumția de nevinovăție, care, până la proba contrară, în cadrul procedurilor penale, este respectată în întreaga Uniune Europeană. Conform acestui acord, urmează să se adopte o directivă prin care se vor interzice declarațiile autorităților care prezumă vinovăția. Autoritățile naționale vor trebui să se abțină de la prezentarea persoanelor suspectate sau acuzate ca fiind vinovate, în instanță sau în public și chiar prin ”prin utilizarea de măsuri de constrângere fizică”, cum ar fi cătușe, boxe etc. Scopul acestei directive este de a consolida dreptul la un proces echitabil, dar și a încrederii statelor membre în sistemul justiției penale. (…)

Sunt într-adevăr multe puncte comune în ceea ce privește comunicarea avocaților și a magistraților și acestea derivă din rolul acestora de participanți la înfăptuirea justiției. Această Cartă Interprofesională are la bază Avizul nr. (2013) 16 cu privire la relațiile dintre judecători și avocați, adoptat de către Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE). Prin urmare, în comunicarea legată de actul de justiție, atât judecătorul cât și avocatul trebuie să aibă în vedere ocrotirea justiției, a statului de drept și să se supună unor obligații de reținere, sub acest aspect. (…)

Să nu uităm nici faptul că, spre deosebire de organele judiciare, care comunică numai instituțional cu privire la cazuri de interes public, avocații pot comunica personal, fără alte restricții decât cele privind respectarea deontologiei profesiei, care, evident, implică și respectarea și protejarea justiției. Avocații au limite mai largi față de judecători în privința libertății de exprimare, dar mai restrânse față de jurnaliști. Hotărârea dată anul acesta de Marea Cameră a CEDO, în cauza Morice contra Franței este relevantă sub aspectul diferențelor privind comunicarea celor două profesii.”