Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 
4 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Lacrima Rodica Boilă: Cercetarea ştiinţifică medicală pe subiecţi umani. Actualitatea Codului de la Nuremberg
01.12.2015 | Cornelia DĂROI


Lect. univ. dr. Lacrima Rodica Boilă a publicat în Revista Română de Drept Privat nr. 5/2013 articolul intitulat  ”Cercetarea ştiinţifică medicală pe subiecţi umani. Actualitatea Codului de la Nuremberg”.

Articolul pune în lumină consecințele procesului de la Nuremberg ce s-au răsfrânt asupra parcursului evolutiv al bioeticii, instituind pentru întâia dată condiții rudimentare, dar legitime, în privința desfășurării procedurilor medicale pe subiecți umani, avându-se în vedere, în principal, obținerea unui consimțământ informat în acest sens.

Se impune, astfel, realizarea unei succinte prezentări cu privire la condițiile în care Codul de la Nuremberg a fost adoptat. Procesul de la Nuremberg s-a desfășurat între 9 decembrie 1946 și 20 august 1947. Au fost puși sub acuzare 20 de medici pentru crime împotriva umanității, torturi și alte atrocități comise în numele științei medicale asupra deținuților aflați în lagărele de concentrare. Testimoniile au indicat exterminarea a  peste 70.000 de oameni, respectându-se un program de eutanasiere temeinic conceput care viza uciderea sistematică a celor considerați ”inutili pentru societate”, adică cei bolnavi mintal ori cei ce sufereau diverse handicapuri fizice, dar și a altor categorii de persoane, din considerente de ordin politic sau rasial.

Astfel, justiția era pusă în situația de a se pronunța pentru prima dată asupra problematicii respectării drepturilor omului în cadrul cercetărilor medicale realizate pe subiecți umani, prin stabilirea unei demarcații care să evidențieze frontiera dintre un experiment medical și o crimă. Procesul a căpătat o amploare considerabilă și prin prisma organizării sale: 133 de termene, audierea a 88 de martori, 27 de avocați, precum și invocarea a 1471 de documente ce au servit drept probe. Chiar și în aceste condiții, era cert că vidul legislativ persista, alterând implicit buna funcționare a demersurilor legale, lucru care a accentuat necesitatea redactării unor documente juridice la nivel internațional care să prevină atrocitățile în sfera experimentelor clinice.

Codul de la Nuremberg a fost elaborat de cei patru judecători ai tribunalului militar american și conține 10 principii fundamentale ale cercetării medicale pe subiecți umani, reunind în ansamblul său și regulile Jurământului lui Hippocrate. În privința actualității acestui Cod, autoarea scoate în evidență faptul că, în pofida perioadei obscure depășită de mai bine de șase decenii și a cadrului legislaiv amplu de care beneficiem actualmente, s-au ivit numeroase situații în care principiul inviolabilității corpului uman a fost încălcat. Evocă în acest sens, situații dintre cele mai recente în care partea vulnerabilă a populației a fost supusă unor testări științifice care au provocat atât suferințe fizice, cât și psihice. Cu toate restricțiile pe care sistemul legislativ le impune, abuzurile medicale au continuat să se producă, ajungându-se în acest fel ca prin contaminarea cu diverse boli în scopul observării efectelor pe care le produc asupra organismului uman, ori prin folosirea pe post de cobai a ființelor umane, să se distrugă foarte multe vieți nevinovate. Iar asta doar din pură curiozitate pretinsă a fi științifică.

În ceea ce privește legislația națională, există prevederi importante cu privire la:
– dreptul la viață, integritate fizică și psihică (art. 22 Constituția României)
– principiul inviolabilității corpului uman (art. 61 Codul civil)
– obligativitatea informării pacientului de către medic, la un nivel ştiinţific rezonabil pentru puterea sa de înţelegere, cu privire la diagnosticul, natura şi scopul tratamentului, riscurile şi consecinţele tratamentului propus, alternative (art. 651 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății).

Concluzionând, în ipostaza în care o persoană este subiectul unor investigații științifice, conceptul de ”demnitate umană” trebuie să prevaleze incontestabil în fața intereselor științifice ale cercetătorilor. Și, mai mult decât atât, este impetuos necesar să i se ofere toate informațiile cu privire la implicațiile procedurii pentru a putea decide în cunoștință de cauză dacă dorește să se supună ori să renunțe la acele investigații. Regimul experimentelor științifice este, cu certitudine, guvernat de reguli foarte stricte, iar orice acțiune întreprinsă în scopul de a aduce atingere integrității corpului uman va antrena răspunderea personalului medical.

Cornelia Dăroi

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 4 de comentarii cu privire la articolul “Lacrima Rodica Boilă: Cercetarea ştiinţifică medicală pe subiecţi umani. Actualitatea Codului de la Nuremberg”

  1. Victor CALIANU spune:

    O mica precizare – termenul „testimonie” nu exista in limba romana.

    • Cornelia DĂROI spune:

      Vă mulțumesc pentru precizare, însă atâta timp cât cuvântul ”testimoniu” își găsește explicația în Dicționarul Explicativ Român, înseamnă că există în limba română.
      De altfel, în text nu s-a folosit cuvântul semnalat de dumneavoastră, ci ”testimonii”, reprezentând pluralul acceptat.

  2. Naziştii au folosit cuvântul „eutanasie” eufemistic, persoanele handicapate fiind în realitate omorâte prin gazare sau injecţie letală. Gazarea nu e nedureroasă.

    • Cornelia DĂROI spune:

      Vă respect punctul de vedere, însă comentariul dumneavoastră se raportează la tot ceea ce a însemnat genocidul comis de naziști asupra părții vulnerabile a populației, pe când eu m-am raportat strict la Procesul de la Nuremberg.
      Medicii implicați în acest proces nu și-au supus victimele unei proceduri de gazare, ci unor experimente științifice. Iar aici am specificat clar că medicii au fost puși sub acuzare ”pentru crime împotriva umanității, torturi și alte atrocități comise în numele științei medicale”, incluzând astfel suferințele incomensurabile la care făceați referire.
      Pe de altă parte, trebuie admis și faptul că deținuții din închisorile și lagărele de concentrare erau supuși și unui alt gen de faptă abominabilă: injectarea unor substanțe care fie le alterau considerabil starea de sănătate, fie le provocau instant decesul, noțiunea de ”eutanasie”, folosită și de autoarea articolului, mi se pare astfel potrivită acestui context.
      Vă mulțumesc!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate