CyberlawDrept civilDrept constituţionalUEBusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporate
ComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
MARES DANILESCU MARES
Print Friendly, PDF & Email

Obligativitatea asigurării asistenţei juridice în cursul judecăţii. Constituționalitate

02.12.2015 | Anda-Laura TĂNASE, Ioan Dumitru Apachiței

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 12.11.2015 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 590 din 1 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Dana Alina Selemereanu într-un dosar aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală care are următorul cuprins: „Încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute la alin. (1) lit. e) şi f) trebuie invocată: a) până la încheierea procedurii în camera preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în procedura camerei preliminare”

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul criticat creează discriminare între persoanele a căror urmărire penală a început sub imperiul vechiului Cod de procedură penală, sau care au încheiat un acord de recunoaştere a vinovăţiei, care pot invoca lipsa asistenţei juridice obligatorii în orice moment al procesului penal, şi cele urmărite penal conform prevederilor actualului Cod de procedură penală, care pot invoca lipsa asigurării asistenţei juridice obligatorii până la încheierea procedurii camerei preliminare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută la art. 248 din Codul penal din 1969, în formă calificată, şi de fals intelectual, prevăzută la art. 289 din Codul penal din 1969, în formă continuată, infracţiuni pedepsite cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Conform art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968, „asistenţa juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este reţinut sau arestat chiar în altă cauză, când faţă de acesta a fost dispusă măsura de siguranţă a internării medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altă cauză ori când organul de urmărire penală sau instanţa apreciază că învinuitul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege”, iar, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, „în cursul judecăţii, asistenţa juridică este obligatorie şi în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.”.

Potrivit art. 90 din actualul Cod de procedură penală, asistenţa juridică este obligatorie: a) când suspectul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de detenţie ori într-un centru educativ, când este reţinut sau arestat, chiar în altă cauză, când faţă de acesta a fost dispusă măsura de siguranţă a internării medicale, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege; b) în cazul în care organul judiciar apreciază că suspectul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea; c) în cursul judecăţii în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.

Curtea reţine astfel că, potrivit ambelor texte, obligativitatea asigurării asistenţei juridice în cazul săvârşirii unor infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare [în ipoteza art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală din 1968] şi, respectiv, mai mare de 5 ani [în ipotezaart. 90 din Codul de procedură penală în vigoare], este prevăzută doar în cursul judecăţii, nu şi în cursul urmăririi penale, etapă procesuală în care se afla autoarea excepţiei la momentul la care aceasta susţine că organele de urmărire penală ar fi fost obligate să îi numească un apărător din oficiu. Prin urmare, la momentul procesual anterior arătat nu exista în sarcina organelor de urmărire penală obligaţia numirii unui avocat din oficiu în dosarul supus soluţionării, autoarea excepţiei având însă dreptul de a fi asistată de un apărător ales, conform art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968.

Astfel, Curtea decide:
– Respinge, ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală.

Anda-Laura Tănase
Ioan Dumitru Apachiței


Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


 Abonare newsletter | Corporate | Membership

.