Secţiuni » Arii de practică » Business » Insolvenţă
Insolvenţă
DezbateriCărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
AUDI Q3
AUDI Q3
Insolvență SELECTED Studii

Jurisprudenţă inedită CITR (4). Imputarea plăților curente asupra datoriilor anterioare de către creditorul fiscal – abuziv, individual, nelegal. Concursul Legii insolvenței cu dispoziţiile OG nr. 92/2013

4 decembrie 2015 | Irina MIȘCA

NOTA: Prescurtările din cuprinsul materialul LPI – se referă la Legea insolvenței – și CPF – la OG nr. 92/2013.

1.1. CONSIDERAȚII GENERALE

Deschiderea procedurii insolvenței marchează începutul unei noi perioade fiscale. Intrarea în faliment are același efect.

O societate odată intrată în insolvență are dreptul să achite datoriile sale anterioare doar în anumite condiții, cu respectarea ordinii și a procedurilor prevăzute de lege.

Când o societate în insolvență are atât datorii curente, cât și datorii anterioare față de un anumit creditor, plățile curente trebuie să stingă cu prioritate datoriile curente față de acel creditor.

Aceste reguli se aplică și în faliment. Creanța curentă din observație devine creanță anterioară, care trebuie înscrisă în tabelul suplimentar.

Imputarea plăților curente de către un anumit creditor pe datorii anterioare deschiderii procedurii și nu pe datorii curente față de același creditor reprezintă operațiuni nule, modalități individuale de recuperare a creanțelor, o încălcare a principiului concursualității reglementat de legea insolvenței.

Interviuri JURIDICE.ro

Evenimente juridice

Servicii JURIDICE.ro

Arbitraj comercial

Aceste reguli speciale sunt de cele mai multe ori încălcate de creditorul bugetar care aplică cu prioritate dispozițiile Codului de Procedură Fiscală în fața dispozițiilor speciale din Legea Insolvenței.

În exercitarea atributului de supraveghere a administratorului judiciar, respectiv de conducere a lichidatorului judiciar, practicianul în insolvență e obligat să se adreseze instanței în astfel de situații și să solicite anularea unor acte administrative de imputare greșită a plăților efectuate de societatea în insolvență.

Dacă față de debitoarele în observație practica e constantă în sensul anulării acestor operaţiuni, față de societățile în faliment am întâlnit și soluții cu argumente surprinzătoare, instanțe care fac abstracție de dispozițiile speciale aplicabile unor societăți în insolvență și au în vedere doar dispozițiile Codului de Procedură Fiscală.

În continuare vom reda argumentele care stau la baza admiterii acțiunilor de imputare a plăților curente pe datorii anterioare, argumentele unei soluții de respingere, opinia creditorului bugetar, opinia CITR și consecințele în practică a opiniei creditorului bugetar.

Menţionăm că situaţiile avute în vedere s-au desfăşurat sub imperiul Legii nr. 85/2006, însă argumentele avute în vedere sunt valabile și pe Legea nr. 85/2014. Precizăm că hotărârile la care facem referire sunt următoarele: Decizia Civilă 4059/13.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a (nepublicată în BPI), Sentința Civilă nr. 220/27.01.2014 pronunțată de Tribunalul Sălaj, Secţia a II-a (nepublicată în BPI), Sentința Civilă 2953/06.10.2014 pronunțată de Tribunalul Sălaj, Secţia a II-a (nepublicată în BPI), Sentința Civilă 2319/02.07.2015 pronunțată de Tribunalul Cluj (nepublicată).

1.2. ARGUMENTE CONTRA imputării plăților curente pe datorii anterioare

a) Achitarea creanțelor născute anterior deschiderii procedurii e posibilă fie în reorganizare: conform programului de plăți confirmat, fie în faliment: cu respectarea ordinii stabilite de art. 121 și 123 din Legea nr. 85/2006. În mod excepțional, se pot achita creanțe anterioare și în observație în cazul valorificării unui bun grevat de sarcini[1];
b) Pentru recuperarea creanțelor fiscale legiuitorul a prevăzut o procedură specială. Astfel art. 115 alin. 3 din CPF prevede că „pentru debitorii care se aflau sub incidența Legii 85/2006, privind procedura insolvenței cu modificările și completările ulterioare, ordinea stingerii datoriilor este următoarea: a) obligațile fiscale cu termene de plată după data deschiderii procedurii insolvenței, în ordinea vechimii, cu excepția celor prevăzute în planul de reorganizare confirmat”;
c) Recuperarea creanțelor față de o societate în insolvență este guvernată de dispozițiile legii speciale, respectiv LPI care reglementează o procedură colectivă, concursuală ce are în vedere recuperarea creanțelor tuturor creditorilor, inclusiv recuperarea creanțelor fiscale;
d) Atât legea insolvenței, cât și codul de procedură fiscală conțin dispoziții speciale, fiecare având propriul domeniu de reglementare. Dar în condițiile în care la procedura colectivă și concursuală prevăzută de LPI participă toți creditorii, inclusiv creditorii bugetari, aceștia trebuie să se supună prevederilor legii insolvenței. Acestei proceduri speciale nu îi pot fi aplicate dispoziții dintr-o altă lege, care reglementează o procedură de recuperare individuală a creanțelor, așa cum este CPF. Concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea primei, conform principiului specialia generalibus derogant. În acest caz CPF reglementează procedura generală de recuperare a unei creanțe fiscale, iar LPI reglementează procedura specială de recuperare a creanțelor față de o societate în insolvență;
e) Prin urmare, raportat la modalitatea de stingere a creanțelor față de o societate aflată în insolvență se aplică cu prioritate dispozițiile Legii nr. 85/2006. Această concluzie se desprinde și din analiza forței normelor legale, astfel Legea nr. 85/2006 este o lege organică, iar CPF este asimilată unei legi ordinare, motiv pentru care dispozițiile unei legi organice se aplică cu prioritate față de dispozițiile unei legi inferioare pe scară ierarhică a actelor normative;
f) Stingerea unei creanțe bugetare născută anterior deschiderii procedurii din plățile curente nu e posibilă, aceasta fiind nulă în temeiul art. 46 din Legea 85/2006;

1.3. ARGUMENTE PRO imputării plăților curente pe datorii anterioare

1.3.1. Argumentele instanței de judecată:

În cazul unei societăți în faliment, în analiza contestației formulate de lichidatorul judiciar față de o decizie emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice, cu nerespectarea dispozițiilor privind ordinea de stingere a creanțelor, Tribunalul a pronunțat o soluție de respingere bazată pe următoarele considerente:
a) În speță se aplică prevederile art. 115 alin. 3 lit c) din CPF care prevede că „pentru debitorii care se află sub incidenţa LPI privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, ordinea de stingere este următoarea: […] obligaţii fiscale datorate şi neachitate cu termene de plată anterioare datei la care s-a deschis procedura insolvenţei, în ordinea vechimii, până la stingerea integrală a acestora, în situaţia contribuabililor aflaţi în stare de faliment”;
b) Dacă societatea se află în procedura de faliment la data efectuării operațiunii de compensare, rezultă că ordinea de stingere a obligațiilor fiscale aplicabilă acestei situații este cea reglementată de art. 115 alin. 3 pct. C) din CPF, astfel cum a procedat organul fiscal emitent al deciziei de compensare (stingându-se cu prioritate obligațiile de plată anterioare datei la care s-a deschis procedura insolvenţei, în ordinea vechimii, până la stingerea integrală a acestora);
c) Legiuitorul folosește termenul de „insolvență” pentru situația reglementată de art. 115 alin. 3 lit. A din CPF și termenul de „faliment” pentru procedura reglementată la lit. C a aceluiași articol. Or relația dintre cele două sub-proceduri (faliment și reorganizare) pe de o parte și procedura insolvenței pe de altă parte, este aceea de la parte la întreg. Astfel în cazul în care o societate e în stare de insolvență, cu privire la aceasta se deschide „procedura insolvenței”;
d) În cazul în care o societate e în faliment, se poate spune că aceasta este în insolvență, însă reciproca nu e valabilă; dacă o societate se află în procedura de insolvență nu înseamnă neapărat că aceasta este și în faliment, dimpotrivă, este posibil ca societatea respectivă să se afle în faza de reorganizare și să scape cu succes din procedura de insolvență.

1.3.2. Argumentele creditorului bugetar:

a) Legea nr. 85/2006 nu cuprinde prevederi privind modul în care creditorul efectuează stingerea în evidențele proprii a obligațiilor societăților în insolvență, acest lucru fiind reglementat expres de art. 115 din OG nr. 92/2013 și pus în aplicare deoarece reprezintă baza legală pe care creditorul bugetar e obligat prin lege să o aplice.
b) Dispozițiile art. 46 din Legea 85/2006 prevăd posibilitatea anulării plăților efectuate de debitoare în cazul în care aceasta a efectuat plățile cu încălcarea prevederilor art. 49 din Legea 85/2006. Ori, debitoarea a făcut plata corect înscriind pe documentele de plată obligațiile fiscale declarate de societate după intrarea în insolvență. Astfel rezultă că societatea nu a efectuat plăți cu încălcarea prevederilor Legii nr. 85/2006, deci nu poate fi aplicată sancțiunea anulării acestora motivând că obligațiile fiscale ar fi fost stinse de creditorul fiscal în alt mod decât cel dorit de reprezentanții debitoare și ai administratorului judiciar;
c) Împotriva actelor administrativ fiscale administratorul judiciar sau debitoarea aveau posibilitatea contestării lor pe cale administrativ jurisdicțională, cale prevăzută de OG nr. 92/2003 și Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ;
d) Prin acțiunea în constatarea nulității imputării plăților se urmărește contestarea actelor administrativ fiscale comunicate cu debitoarea privind modalitatea de stingere a obligațiilor fiscale, ceea ce în procedura reglementată de Legea nr. 85/2006 e inadmisibil pentru că există o altă procedură de contestare a acestora;
e) Atât timp cât actele prin care s-a comunicat modul de stingere a obligațiilor fiscale nu au fost contestate, nu se poate pune în discuție contestarea modului de stingere în procedura insolvenței, nefiind incidente dispozițiile art. 46 din Legea 85/2006.

2. Opinia CITR

O societate aflată în insolvență (fie observație, fie reorganizare, fie faliment) trebuie supusă prevederilor LPI. Creditorii acestei societăți, indiferent de natura creanței lor trebuie să respecte dispozițiile speciale privind recuperarea creanțelor. Astfel și creditorii bugetari sunt ținuți de prevederile legii insolvenței, pentru cel puțin următoarele argumente:
– concursul dintre legea specială (Legea nr. 85/2006) și legea generală (Codul de Procedură Fiscală) se rezolvă în favoarea legii speciale. La procedura colectivă și concursuală prevăzută de L85/2006 participă toți creditorii, inclusiv cei bugetari;
– Procedurii speciale prevăzute de Legea nr. 85/2006 care reglementează o procedură colectivă de recuperare a creanțelor nu îi pot fi aplicate dispoziții dintr-o altă lege care reglementează o procedură individuală de recuperare a creanțelor – CPF;
– LPI este lege organică, în timp ce CPF este lege ordinară;
– Odată deschisă procedura insolvenţei, creditorii nu au o facultate ci o obligaţie de a-şi recupera creanţele respectând regulile procedurii. Dacă s-ar acorda prevalenţă dispoziţiilor CPF, atunci s-ar ocoli procedura de recuperare a creanţelor obligatorie, întrucât creditorul bugetar şi-ar recupera creanţele anterioare deschiderii procedurii, prioritar faţă de ceilalţi creditori, încălcând însăşi esenţa LPI.

Înțelegem că această situație este de cele mai multe ori generată de o necorelare a textelor legale. Creditorul fiscal este intern organizat după dispozițiile CPF, fără a ține cont de dispozițiile speciale ale LPI.

Însă consecințele acestei necorelări sunt foarte importante pentru o societate în insolvență care dorește reorganizarea. Astfel, deşi aceasta îşi achită datoriile curente, creditorul bugetar foloseşte lichidităţile pentru stingerea unor creanţe anterioare, astfel că debitoarea va avea în continuare datorii curente. Până la anularea în instanţă a acestor imputări, vor trece cel puţin 2 luni, termen în care debitoarea figurează cu datorii curente pe certificatul de atestare fiscală. Un CAF cu obligații exigibile atrage descalificarea unei societăți de la orice licitație publică. Astfel o societate în observație cu datorii bugetare anterioare intrării în insolvență, pe de-o parte nu are dreptul să achite datorii anterioare, însă pe de altă parte neachitând datoriile curente nu poate participa la licitații. Această restricționare limitează semnificativ șansele unei societăți în insolvență de continuare normală a activității sale și deci șansele ei de redresare efectivă.


[1] De exemplu în perioada de observație în cazul valorificării unui activ ca urmare a ridicării suspendării conform art. 39 din Legea 85/2006 sau în urma aprobării de către comitetul creditorilor a unei cereri formulate de administratorul special de valorificare active excedentare, distribuirea prețului se va face către creditorul în garanția căruia se află.


Practician în insolvenţă Irina Mişca
Coordonator echipa Cluj 1
CITR Filiala Cluj SPRL

Citeşte mai mult despre , , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership