Ovidiu Stelian Milchiș: Internarea medicală nevoluntară. Aspecte teoretice și practice

Av. Ovidiu Stelian Milchiș a publicat, în revista Pandectele Române nr. 12/2014, articolul intitulat „Internarea medicală nevoluntară. Aspecte teoretice și practice”.

Internarea medicală reprezintă un mijloc prin care se asigură tratamentul diferitelor afecțiuni medicale  în instituții specializate. Deseori această măsură se ia cu acordul pacientului, însă există situații în care se dispune în contra voinței acestuia, din considerente juridice. O internare nevoluntară presupune restrângerea libertăților individului,  în special a celor de deplasare și de comunicare. Din acest motiv, legislația românească reglementează internarea medicală nevoluntară în spiritul Convenției Europene a Drepturilor Omului, cu scopul de a păstra un deosebit respect față de drepturile pacientului și de a preveni abuzurile de orice fel.

Internarea medicală nevoluntară este fundamentată de rațiuni de ordin penal și procesual penal, iar regimul ei este reglementat de Legea nr. 487/2004 privind sănătatea mintală și protecția persoanelor cu tulburări psihice.

I. Internarea nevoluntară – Măsură de siguranță de drept penal

Noul Cod Penal regelementează internarea medicală nevoluntară ca o măsură de siguranță, urmărindu-se protejarea societății de anumiți indivizi care, prin starea patologică pe care o prezintă, constituie un pericol atât pentru ei, cat și pentru ceilalți membri ai societății. Pentru a fi încadrată ca măsura de siguranță (în conformitate cu art. 108 și 110 NCP), persoana față de care se ia măsura trebuie să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală pentru care nu este incidentă nici o cauză justificativă, și să fie bolnavă psihic, consumatoare de substanțe psihoactive sau suferindă de o boală infecto-contagioasă. Trebuie, de asemenea, să existe pericolul de a reitera comportamentul antisocial. Pentru dispunerea acestei măsuri nu este necesară o condamnare definitivă pentru o infracțiune, ea putând fi luată, în mod provizoriu sau permanent, și față de o persoană achitată de legea penală.

II. Internarea medicală nevoluntară la efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice în instituții de specialitate

O altă justificare pentru luarea acestei măsuri o găsim în Noul Cod de Procedură Penală, din perspectiva necesității administrării probelor în procesul penal (art. 184). În acest sens, este necesară efectuarea unei experitze medico-legale în mod obligatoriu în cauzele cu minori cu vârsta între 14 si 16 ani, în cazul infracțiunii de ucidere sau vătămare a nou-născutului de către mamă, precum și ori de câte ori organul de urmărire penală sau instanța de judecată are o îndoială cu privire la discernamântul suspectului ori a inculpatului în momentul săvârșirii infracțiunii. În astfel de cazuri, internarea medicală nevoluntară este subsidiară interesului general al soluționării proceselor penale. Mai mult decât atât, această măsură poate fi luată și față de persoane potențial sănătoase în vederea soluționării echitabile a cauzei.

III. Internarea medicală nevoluntară în regimul Legii nr. 487/2002, legea sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice

Această lege reprezință regelementarea cadru în materia internării nevoluntare. Odată intrată pe ușile spitalului, persoana supusă internarii medicale nevoluntare se află sub jurisdicția legii sănătății mintale. Ea reglementeaza procedura internării, sancțiunile, modalitatea de finanțare a serviciilor de sănătate mintală, si drepturile pacientului (precum accesul la corespondență personală și la presă). De asemenea, sunt descrise și alte măsuri restrictive de libertate, precum contenționarea pacientului și izolarea, fiind explicate clar condițiile si limitările aplicării unor asemenea măsuri

IV. Interferenţa prevederilor legale în materia internării medicale nevoluntare şi aspecte practice legate de aplicarea acestora

Aplicarea prevederilor legii sănătății mintale trebuie efectuată cu precauție, întrucât nu de puține ori sunt internate în vederea efectuării expertizei medico-legale persoane sănătoase, care nu justifică luarea unor măsuri drastice, precum izolarea sau contenționarea. Medici și asistenți neinformați ar putea fi tentați să apeleze la asemenea măsuri, motiv pentru care este necesar ca jurisconsulții spitalelor să prelucreze medicilor sau şefilor de instituţii medicale psihiatrice, prevederile legii în această materie, cu arătarea specificului fiecăreia şi cu considerentele de ordin practic în aplicarea acestora, în scopul evitării unor situaţii nefaste.

Ana Maria Iliescu

Citeşte mai mult despre Ana Maria Iliescu, Cod de procedura penala, internare medicala, Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice, masuri de siguranta, Revista Pandectele Române! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn  WhatsApp  Threads  Google News 

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.