BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul munciiCyberlaw
 
Contencios administrativ
DezbateriCărţiProfesionişti
 
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Curtea de Apel Cluj. Eliberarea formularului necesar continuării chimioterapiei în străinătate. Notă la decizia nr. 103/14.01.2009
06.12.2015 | Andrei PAP

 
SMARTBILL

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ
SECŢIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Dosar nr. (…)

DECIZIA CIVILĂ NR. 103/2009
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2009
Completul constituit din:
PREŞEDINTE: (…) (…)
JUDECĂTOR: (…) (…)
JUDECĂTOR: (…) (…)
GREFIER: (…) (…)

S-a luat spre examinare recursul formulat de către pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE S împotriva ordonanţei civile nr. 2819/2008 pronunţată în dosarul nr. (…) al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu reclamanta T. N., având ca obiect obligaţia de a face.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă consilier juridic N. F. M. în reprezentarea intereselor recurentei, care depune delegaţie de reprezentare la fila 29 din dosar, lipsă fiind intimata reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită şi că s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispoziţiile art. 242 pct. 2 C.pr.civ.
La data de 06.01.2009 reclamanta a depus întâmpinare la recurs.
Reprezentanta pârâtei depune precizări la recurs, în 2 exemplare, şi arată că nu mai are alte cereri de formulat şi excepţii de invocat.

Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat şi excepţii de invocat, în temeiul art. 150 C.pr.civ., declară închise dezbaterile şi acordă cuvântul în dezbateri judiciare asupra recursului.

Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului aşa cum a fost acesta formulat şi precizat, fără cheltuieli de judecată, arătând că în primul rând invocă lipsa calităţii procesuale pasive a Casei de Asigurări de Sănătate S., întrucât partea pe care o reprezintă nu avea obligaţia de a emite formularul solicitat de reclamantă, întrucât pentru eliberarea unui astfel de act era necesară îndeplinirea unor condiţii cumulative de către reclamantă, condiţii pe care acesta nu le-a îndeplinit şi care erau prevăzute de Ordinul nr. 592/2008. Arată, de asemenea, că cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantă este inadmisibilă, întrucât nu îndeplineşte condiţiile nici unuia din cazurile expres prevăzute de lege pentru promovarea unei astfel de cereri. Pe fondul cauzei, solicită respingerea cererii, întrucât substanţa utilizată în tratamentul reclamantei şi a cărui contravaloare a fost solicitată a se deconta nu se află pe lista medicamentelor decontate din Fondul Naţional de Asigurări Sociale de Sănătate, prevăzute de HG nr. 720/2008.

CURTEA:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin ordonanţa civilă nr. 2.819 din data de 04.12.2008 pronunţată în dosarul nr. (…) de Tribunalul Sălaj a fost admisă cererea precizată de T. N., şi obligată pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE S. să-i elibereze de îndată formularul E 112 pentru perioada 23.10.2008 – 31.12.2008, în vederea continuării tratamentului de chimioterapie intra-arterial hepatică, în curs, la Institutul P. E. din Padova-Italia.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că în cauză sunt întrunite cerinţele art. 581 alin. (1) Cod procedură civilă. Astfel, în dezvoltare se arată că există o „aparenţă de drept” dacă se are în vedere că dreptul la ocrotirea sănătăţii precum şi dreptul la viaţă sunt garantate constituţional (art. 22 şi 34 din Constituţia României) şi ele trebuie asigurate efectiv de Statul Român, prin instituţiile sale, în condiţiile legii. [s.n. – A.P.]

De altfel, arată instanţa, după cum rezultă din conţinutul cererii introductive de instanţă, reclamanta a şi obţinut formularul F., din partea CAS S., iar pârâta consideră că reclamanta ar putea obţine tratament gratuit, din partea Ministerului Sănătăţii, fără a-i contesta dreptul la sprijin pentru continuarea tratamentului, din partea Statului Român problema care se pune în acest sens fiind doar de ordin instituţional. Or, asemenea împrejurări ce ţin de interpretarea şi aplicarea legislaţiei interne, care presupun urmarea unor proceduri administrative şi eventual judiciare, de lungă durată, nu pot împiedica eliberarea formularului E 112, absolut necesar pentru continuarea tratamentului început de către reclamantă în străinătate şi a cărui întrerupere îi poate pune viaţa în pericol sau afecta grav şi iremediabil starea de sănătate. [s.n. – A.P.]

Împotriva soluţiei menţionate a declarat recurs pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE S., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei, [s.n. – respingerea acţiunii] ca inadmisibilă, pe cale de excepţie, pentru lipsa calităţii procesuale pasive, iar pe fond, ca neîntemeiată.

În susţinerea celor solicitate, recurenta arată că pentru emiterea unui formular european în aplicarea Regulamentului CEE nr. 1.408/71 a Consiliului privind aplicarea regimurilor de securitate socială este nevoie de îndeplinirea unor condiţii cumulative, iar acestea nu sunt întrunite şi ca atare, CAS S. nu are calitate procesuală pasivă; acţiunea fiind îndreptată fără îndoială împotriva unei persoane fără calitate, atâta vreme cât acesta nu poate fi eliberat.

Mai arată recurenta că cererea este inadmisibilă dat fiind faptul că în dosar nu se regăseşte nici una din cele 3 cazuri prevăzute. Aceasta, arată recurenta, înseamnă ca măsura luată să nu prejudece fondul dreptului. Or, reclamanta tocmai aceasta solicită, existenţa sau inexistenţa îndeplinirii condiţiilor necesare pentru formularul european. În aprecierea de către instanţă a unei cereri de ordonanţă, se arată, nu se analizează fondul dreptului; vremelnicia măsurii nu poate fi în avantajul părţilor; emiterea formularului presupune efectuarea unor plăţi, decontări şi nu poate fi dispusă cu caracter vremelnic.

În ceea ce priveşte fondul, arată recurenta, condiţia esenţială pentru eliberarea formularului E 112 este ca cererea să fie însoţită de un raport medical având o justificare ştiinţifică, bine argumentat, iar în acest sens, comisia de analiză a întocmit raportul nr. 9.888/17.10.2008 cu motivarea refuzului, respectiv că tratamentul se poate realiza la Institutul Clinic „G.” din B., iar acesta a fost comunicat şi intimatei. Urmare a acestei recomandări, se arată, intimata s-a prezentat la institut pentru consultaţie şi a revenit cu un înscris prin care se confirmă diagnosticul; faptul că institutul nu are experienţă în efectuarea tratamentului, dar că acesta se efectuează, iar medicamentul nu se găseşte în România. Aceasta, se arată de recurentă, înseamnă că respectivul medicament – G. – nu se află pe lista medicamentelor decontate din Fondul Naţional de Asigurări Sociale de Sănătate prev. de HG nr. 720/2008 şi în consecinţă, nu poate fi emis un formular care implică decontări între statele membre ale UE.

Concluzionând, arată recurenta, că având în vedere imposibilitatea decontării acestui serviciu medical, a adus la cunoştinţa intimatei posibilitatea de a se adresa Autorităţii de Sănătate Publică S., în vederea obţinerii trimiterii la tratament în străinătate, această entitate fiind unitate deconcentrată a M.S.P. cu competenţă de a dispune şi acorda fondurile necesare pentru anumite categorii de bolnavi.

Răspunzând celor invocate prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului. În susţinerea celor solicitate intimata a arătat că Ordinul nr. 952/2008 şi Regulamentul 1408/71 nu prevăd alte condiţii cumulative ce trebuie îndeplinite pentru a obţine formularul, că măsura solicitată pe calea ordonanţei a fost făcută tocmai pentru ca în data de 23.10..2008 şi 17.11.2008 a fost programată pentru continuarea terapiei condiţionată de eliberarea documentului G. astfel se verifica condiţia măsurii grabnice, condiţie ce se impune şi pentru ca întreruperea tratamentului în curs iar care pagube iminente ce nu se pot repara.

Referitor la susţinerile recurentei vizând condiţionarea emiterii actului de existenţa unui medicament din lista medicamentelor decontate arată intimata că este nelegală şi absurdă întrucât nici una dintre norme ce reglementează emiterea formularului nu cer o atare condiţie iar tipul, doza şi modul de administrare al medicamentului citostatic în cursul chimioterapiei este stabilit de medicul curant în conformitate cu rezultatul evaluării făcute.

Sub aspectul eliberării actului mai arată intimata că în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului European din 21.03.1972 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 1408/71 privind aplicarea regulilor de securitate socială în raport cu salariaţii şi cu membrii familiilor acestora care se deplasează în interiorul Comunităţii, Comisia Administrativ Europeană a decis ca decontarea între instituţiile competente al unui tratament de chimioterapie se va face la o valoare forfetară stabilită care nu depinde de medicamentele şi tehnicile utilizate.

Mai arată intimata că cererea sa nu se referă la decontarea totală sau parţială al unui medicament ci la eliberarea formularului F. în vederea acordării serviciului medical de chimioterapie intra-arterial-hepatică, serviciu conţinut în pachetul de bază de servicii dar care nu se poate efectua în timp util în România.

Analizând argumentele aduse prin recursul declarat în raport de actele dosarului şi de normele juridice incidente Curtea reţine următoarele:

În baza diagnosticului constatat a raportului medicului curant nr. 5223/17.06.2008 la solicitarea intimatei a fost eliberat pentru efectuarea tratamentului la Institutul P. E. Padova Italia la 30.06.2008 formularul F. de către casa de Asigurări de Sănătate S., formular prelungit ulterior cu actul F. nr. 8510/14.08.2008. Pe baza diagnosticului, a documentelor arătate şi a programării intimata a efectuat primele cicluri de chimioterapie din tratamentul prescris urmând să efectueze un nou ciclu la programarea făcută de institut în noiembrie 2008 şi respectiv să suporte o intervenţie chirurgicală până la finele anului. Dat fiind necesitatea formularului F. pentru data programată intimata s-a adresat în condiţiile schimbării domiciliului Casei de Asigurări de Sănătate, iar apoi în urma răspunsurilor primite la demersurile repetate s-a adresat până la o eventuală soluţionare a divergenţei legate de susţinerea neîndeplinirii condiţiilor pentru eliberare, instanţei în condiţiile art. 581 C. pr. civ.

În speţă, aşa cum corect a reţinut prima instanţă, condiţiile cerute de norma evocată sunt întrunite şi respectiv justificate în contextul „aparenţei de drept” aşa cum rezultă din circumstanţele cauzei expuse mai sus. Intimata prin raportul medicului curant nr. 5223/17.06.2008, a raportului ulterior, a formularului F. cu nr. 6675/30 iunie 2008 şi a formularului prelungit cu nr. 8510/14.08.2008 a dovedit aparenţa unui drept în favoarea sa cu privire la eliberarea formularului ce atestă necesitatea continuării tratamentului permis în baza documentelor anterioare, drept cu privire la care există riscul de a fi păgubită prin neeliberarea mai înainte de programare şi intervenţia stabilită de institutul oncologic şi iminenta pagubei prin necontinuarea tratamentului a punerii în pericol a vieţii în condiţiile în care dreptul la ocrotirea sănătăţii precum şi dreptul la viaţă sunt garantate constituţional. [s.n. – A.P.]

Desigur, se relevă de recurentă, că medicamentul pentru tratarea bolii intimatei nu se include în lista de decontare; că nu are competenţa de a elibera documentul; că tratamentul, în condiţiile Ordinului Ministrului Sănătăţii, se aplică anumitor categorii şi ca atare nu ar avea calitate procesuală. [s.n. – A.P.]

Argumentele arătate ce ţin inclusiv de interpretarea şi aplicarea legii, de recuperare, acordare a tratamentului pot fi analizate doar în cadrul unui eventual litigiu de recuperare a cheltuielilor şi nu pot fi analizate în contextul acestei proceduri sumare menite doar să pipăie aparenţa dreptului. [s.n. – A.P.]

Ca atare constatând că aparenţa de drept operează în favoarea intimatei, că nu sunt motive intemeiate şi că hotărârea atacată sub aspectul relevat este temeinică şi legală Curtea în baza art. 312 C.pr.civ. va da o soluţie de respingere a recursului declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE S. împotriva sentinţei civile nr. 2.819 din 4 decembrie 2008, pronunţată în dosarul nr. (…) al Tribunalului Sălaj pe care o menţine în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică din 14 ianuarie 2009.

NOTĂ:

Hotărârea de mai sus, deşi este destul de veche, prezintă în continuare o deosebită importanţă, având în vedere că şi în momentul de faţă există mulţi pacienţi care se confruntă cu probleme similare în relaţia cu autorităţile naţionale care refuză să le asigure medicamentaţia/tratamentul necesar(ă), de multe ori, extrem de costisitoare, pentru tratarea unor boli foarte grave.

Nu vom insista cu o analiză exhaustivă asupra considerentelor hotărârii de mai sus pentru că motivarea, spunem noi, este clară, dar merită o deosebită atenţie argumentele invocate de reclamant în faţa instanţei de fond, cum şi-a motivat această primă instanţă soluţia de admitere a ordonanţei preşedinţiale, respectiv motivele pentru care instanţa de control judiciar înlătură apărările CAS.

Aşa cum am arătat şi cu altă ocazie[1], ca regulă, asemenea soluţii sunt în favoarea pacienţilor, iar numărul unor astfel de cauze a început să crească în ultima perioadă, regretabil fiind faptul că autorităţile naţionale se complac în acelaşi formalism excesiv, nu dau curs solicitărilor venite din partea pacienţilor, aşteaptă să fie chemate în judecată, iar când sunt obligate, pe bună dreptate, de către instanţă să soluţioneze cererile pacienţilor, fac tot posibilul să amâne executarea hotărârilor judecătoreşti, nu de puţine ori, ajungându-se la situaţii tragice în care pacienţii să decedeze chiar înainte de a beneficia de medicamentaţia/tratamentul obţinut(ă) doar în urma unei proceduri judiciare ce a necesitat şi ea destul timp.


[1] A se vedea şi Andrei PAP,  CAB. Obligaţia autorităţilor de a asigura gratuit medicamente contra cancerului. Notă la sentinţa nr. 1950/18.06.2014, material publicat în RNSJ la data de 14.07.2014.


Andrei PAP


Aflaţi mai mult despre , , , , , ,
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill













Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Curtea de Apel Cluj. Eliberarea formularului necesar continuării chimioterapiei în străinătate. Notă la decizia nr. 103/14.01.2009”

  1. Amelia FARMATHY spune:

    O hotărâre „bună” (am trecut adjectivul între ghilimele, pentru că s-ar putea să existe obiecţii cu privire la temeinicie, mai ales că nu rezultă foarte clar toate împrejurările faptice ale speţei – probabil din raţiuni de sintetizare a prezentării cauzei -, cu excepţia situaţiei disperate a bietului reclamant care să sper să fi şi beneficiat de această hotărâre, însă eventualele obiecţii nu ar face această hotărâre mai puţin umană) rămâne o hotărâre buna, oricât de veche ori nouă s-ar întâmpla sa fie. Şi aici discutăm, în primul rând, de o hotărâre bună a fondului, adică a Tribunalului, ceea ce a uşurat foarte mult misiunea instanţei de control judiciar.
    Ce pot să spun e că mă surprinde plăcut faptul că instanţa de control judiciar, neabordând cauza din perspectivă strict formală (cum se întâmplă, încă, mult prea des în cazul deciziilor pronunţate în control, mai ales în litigiile îndreptate împotriva statului, dar nu numai), nu a „întors” soluţia, apreciind că măsura obligării pârâtei nu ar fi avut un caracter vremelnic, aşa cum cereau dispoziţiile din vechiul Cod de procedură, aplicabil cauzei.
    Problema adevărată intervine însă la executarea sentinţei. Acolo, de prea multe ori, lucrurile care ar trebui să decurgă rapid (de aceea, la urma urmei, i se şi spune „executare”, iar nu altfel, ideea de executare implicând nu doar „supunere”, ci şi celeritate în această „supunere”), nu doar că nu merg rapid, dar nu merg deloc, astfel că, mori _de data asta la propriu, în speţa expusă_, cum se zice, cu dreptatea în mână, iar hotărârea judecătorească rămâne doar… o hârtie.
    Căci, dacă vă gândiţi să vă duceţi în instanţa să cereţi niscaiva daune morale serioase pentru nesupunerea faţă de obligaţia de îndeplinire de îndată a unei hotărâri judecătoreşti, în cel mai bun caz o să primiţi o sumă modică, dacă nu cumva derizorie.
    E drept că, de multe ori, şi probatoriile solicitare de părţi sunt cam subţirele şi asta pentru că nici „unii”, nici „alţii” nu avem încă o cultură a respectului stării de bine care trebuie să caracterizeze viaţa normală a individului, urmând să ne raportăm la această măsură, pe care toţi o putem cunoaşte/intui în mod rezonabil, atunci când cerem şi, mai ales, atunci când decidem.
    Sunt încă extrem de rare (la nivelul instanţelor de control judiciar mă refer, nu la nivelul Tribunalelor şi Judecătoriilor unde am mai văzut _nici acolo prea des_ despăgubiri mai mari pentru reţinerea producerii unui prejudiciu de ordin moral)cazurile în care să fie cuantificat prejudiciul moral cauzat ca urmare a refuzului executării unei hotărâri judecătoreşti de o manieră care să reprezinte o cuantificare, iar nu o mistificare.
    M-aş bucura să mi se dea muuuulte exemple din care să rezulte că nu am dreptate, dar nu prea cred.
    Hotărârea pe care aţi adus-o în discuţie e un început, dar mă tem că poate fi, în egală măsură, ca efect al neexecutării sale, şi un sfârşit al începutului.
    Ştim şi răspunsul pentru care lucrurile stau aşa, şi anume faptul că încă se mai apreciază( e drept, în forul intim, nimeni nerecunoscând o astfel de gândire) că statul, prin toate instituţiile sale, când stă în proces în calitate de parte, are, dacă nu dreptate, măcar temei să pretindă ca are dreptate.
    Am văzut şi numeroase hotărâri judecătoreşti în care, deşi nu au fost invocate motive ca să aibă temei pentru a avea dreptate, a „gândit” instanţa în locul declarantului căii de atac… ce principiu al disponibilităţii, ce limită de analiză, ce respectare a dreptului la apărare (de regulă, „gândirea ” obiectivându- se abia în considerente, atunci părţile aflând noutăţile raţionamentului juridic pe care nu au apucat să le discute)….Se cheamă, strict şi formal juridic vorbind, „rol activ” şi se manifestă… în tăcere, pentru a fi evitate discuţiile „inutile”.
    Dincolo de orice, rămâne însă viaţa fiecărui individ ca valoare absolută şi m-am bucurat să văd un Jude care a avut curajul să spună zilele acestea, când e la modă contrariul, că o arestare nu e o fericire orgasmică (mă rog, cuvintele Domniei sale au fost mult mai ponderate, am „adus” şi eu elementul de originalitate…), după cum o ne-arestare nu e un soi de doliu naţional.
    Ce nu mă bucură e să văd că, după 25 de ani, încă mai aud peste tot inepţii de genul „să meargă în instanţă să îşi dovedească nevinovăţia”, nu spusă, ci vituperată de non profesionişti ai dreptului.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.