* a se vedea dezbaterile juridice Clauze abuzive, franci elvețieni și altele asemenea, din 16 februarie 2015, respectiv Clauzele abuzive, un teren pe care consumatorii câștigă (încă prea puțin?) teren, din 10 mai 2014. [DEZBATERI.JURIDICE]

18 octombrie 2017: Ordonanţa de radiere din 4 octombrie 2017:  prin scrisoarea din 14 septembrie 2017, primită la grefa Curții la 26 septembrie 2017, Judecătoria Câmpulung (România) și‑a exprimat dorința de a‑și retrage cererea de decizie preliminară.

*

15 septembrie 2017: Concluziile Avocatului General Nils Wahl prezentate la 14 septembrie 2017 în cauza C‑627/15, Gavrilescu:

*

Judecătoria Câmpulung a formulat o nouă trimitere preliminară în materia clauzelor abuzive. Cauza a fost înregistrată la Curtea de Justiție: C-627/15. Potrivit încheierii din 22 octombrie 2015, textul trimiterii este următorul:

1. Să se stabilească dacă articolul 4 alineatul 2 din Directiva 93/13 CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că termenii ”obiectul principal al contractului” şi ”caracterul adecvat al preţului sau remuneraţiei, pe de-o parte, faţă de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte”, acoperă o clauză, cuprinsă într-un contract de credit încheiat în monedă străină între un vânzător sau un furnizor şi un consumator şi care nu au făcut obiectul unei negocieri individuale, în temeiul căreia, pentru restituirea ratelor împrumutului, debitorul este obligat să suporte exclusiv ”riscul valutar”, constând în potenţialul efect negativ constând în creşterea obligaţiei lunare de plată generată de fluctuaţia ratelor de schimb valutar şi pe care l-ar avea de suportat ca urmare a contractării creditului şi a rambursării plăţii sumelor în baza contractului de credit într-o altă monedă decât moneda naţională a României.
2. În conformitate cu articolul 4 alin. 2 din Directiva 93/13 trebuie să se înţeleagă că obligaţia consumatorului de a suporta, cu ocazia restituirii împrumutului, diferenţa ce rezultă din creşterea cursului valutar al monedei în care s-a acordat împrumutul (CHF), reprezintă o remuneraţie al cărei caracter adecvat în raport cu serviciul prestat nu poate fi  analizat în vederea aprecierii caracterului său abuziv?
3. Dacă răspunsul la această întrebare este că o asemenea clauză nu este scutită de la aprecierea caracterului abuziv, se poate considera că aceasta îndeplineşte criteriile bunei credinţe, echilibrului şi transparenţei prevăzute de directivă, permiţând consumatorului să poată prevedea, pe baza unor criterii clare şi inteligibile, consecinţele care decurg din aceasta în ceea ce îl priveşte?
4. Dacă o clauză contractuală precum este cea de la 4.2 din Condiţiile generale ale convenţiei, potrivit căreia dreptul de a converti în moneda naţională un credit acordat în CHF este recunoscut pentru bancă în condiţiile fluctuaţiei, în sens crescător, a cursului valutar cu mai mult de 10% faţă de valoarea acestuia de la data semnării convenţiei, în vederea evitării continuării majorării expunerii la riscul valutar, fără a fi recunoscut un drept similar consumatorului, intră în domeniul de protecţie al Directivei 93/13 sau este scutită de la aprecierea caracterului abuziv?

Lista tuturor trimiterilor preliminare formulate de către instanţele din România se află pe platforma IADUER.ro, proiect susţinut de JURIDICE.ro.

:: sursa: IADUER – un proiect CSDE, ARDAE şi FJR

Prof. univ. dr. Mihai Șandru