Înscrierea drepturilor dobândite în temeiul uzucapiunii. Constituționalitate
11 decembrie 2015 | Anda-Laura DUȚESCU, Bogdan GUBICI
În Monitorul Oficial al României nr. 854 din data de 17 noiembrie 2015 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 604 din 06 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1050-1053 din Codul de procedură civilă.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Mănăstirea Sf. Spiridon din Ponor, județul Alba, de Petrică Pașca și de Margareta Pașca în dosare aflate pe rolul Judecătoriei Aiud.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, după cum a fost reținut de Curte, îl reprezintă dispozițiile art. 1050-1053 din Codul de procedură civilă.
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 46 privind dreptul la moştenire.
Curtea constată că prin Decizia nr. 225 din 2 aprilie 2015 aceasta a reținut că, făcând distincţia între normele de procedură, de imediată aplicare, şi normele de drept substanţial, la înscrierea dreptului dobândit trebuie să se ţină cont, în privinţa condiţiilor de fond ale uzucapiunii, de legea în vigoare la data începerii posesiei. În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 82 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora dispoziţiile noului Cod civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Prin urmare, condiţiile de fond ale uzucapiunii (referitoare la condiţiile posesiei) vor fi guvernate de legea în vigoare la data începerii posesiei, iar procedura aplicabilă înscrierii dreptului va fi cea prevăzută de art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă, atunci când cererea a fost formulată după intrarea acestuia în vigoare. În acest sens sunt şi dispoziţiile de drept substanţial cuprinse în art. 6 alin. (4) din Codul civil, potrivit cărora uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.
Având în vedere faptul că norma procedurală are o sferă de cuprindere foarte largă, în sensul că aceasta se aplică cererilor de constatare a dobândirii dreptului de proprietate în temeiul uzucapiunii formulate în temeiul unor acte normative diferite, revine instanţei de judecată să interpreteze şi să aplice în concret dispoziţiile legale criticate, evitându-se instituirea în sarcina uzucapanţilor a prezentării unor înscrisuri care nu au legătură cu dispoziţiile de drept substanţial aplicabile cererilor acestora. De altfel, Curtea a reţinut că este de principiu că valorificarea dispoziţiilor de drept substanţial se face prin intermediul normelor de drept procedural, iar dreptul de acces la justiţie nu este un drept absolut, el putând fi supus unor limitări sau condiţionări, astfel încât să nu fie afectată însăşi substanţa dreptului.
Distinct de cele reţinute în decizia amintită, Curtea reţine că prevederile criticate nu înfrâng principiul neretroactivităţii legii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie, din moment ce îşi găsesc aplicabilitatea de la intrarea în vigoare a acestora.
În continuare, Curtea constată că, atât timp cât persoanele interesate se pot adresa instanţei de judecată şi pot beneficia de toate garanţiile pe care le presupune desfăşurarea unui proces echitabil, accesul liber la justiţie nu este îngrădit.
Astfel, Curtea decide:
– Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate privind art. 1050-1053 din Codul de procedură civilă.
Anda-Laura Tănase
Bogdan Gubici
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
