ICCJ. Nulitatea încheierii de respingere a cererii de recuzare. Efecte asupra hotărârii date asupra fondului
11 decembrie 2015 | Corina CIOROABĂ
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, în condițiile în care, în considerentele încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, instanţa s-a rezumat la a reţine că „nu sunt îndeplinite cerinţele art. 27 C. proc. civ.” (art. 42 NCPC), fără a arăta argumentele de fapt şi de drept care au condus-o la această concluzie, prin raportare la motivul concret pe care părţile şi-au întemeiat cererea de recuzare, această simplă afirmaţie nu corespunde scopului motivării hotărârii judecătoreşti, echivalând în fapt cu o nemotivare, ceea ce impune soluţia casării cu trimitere. Înalta Curte a precizat că, raportat la dispoziţiile art. 106 alin. (1) C. proc. civ. (art. 179 alin. 3 NCPC), în conformitate cu care anularea unui act de procedură atrage şi nulitatea actelor următoare, în măsura în care acestea nu pot avea o existenţă de sine stătătoare, nulitatea încheierii pronunţate asupra cererii de recuzare atrage şi nulitatea deciziei pronunţate asupra apelului. (Decizia nr. 943 din 31 martie 2015 pronunţată în recurs de Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului)
