Poezia profesiei de avocat sau Gânduri de Ziua Europeană a Avocatului
11 decembrie 2015 | Iosif FRIEDMANN-NICOLESCU
ARGUMENTUM
Libertatea de exprimare a AVOCATULUI este o libertate absolută, deoarece AVOCATUL exprimă adevărul în Panteonul Justiției.
Când AVOCATUL nu are libertate de exprimare, atunci adevărul tace.
PROLEGOMENE
La 6 decembrie 2014, AVOCAȚII din România au sărbătorit 150 de ani de la prima reglementare modernă a profesiei de AVOCAT din perimetrul DacoRomânesc.
Legea nr. 1709 din 4 decembrie 1864 pentru constituirea Corpului de ADVOCAŢI promulgată de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a configurat noua înfățișarea a uneia dintre cele mai vechi profesii din lume: AVOCATURA.
Legea nr. 1709 din 4 decembrie 1864 pentru constituirea Corpului de ADVOCAŢI era în acel moment una dintre cele mai moderne acte normative de organizare a AVOCATURII.
Pe linia modernizării continue a profesiei de AVOCAT, în urmă cu 20 de ani a fost adoptată Legea nr. 51 din 7 iunie 1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de AVOCAT.
Aceste două evenimente se intersectează cu un alt moment important al vieții internaționale a minunatei noastre profesii, anume 10 decembrie 2015, când uniunile profesionale şi Barourile din Europa celebrează Ziua Europeană a AVOCAŢILOR, moment cu o semnificație deosebită în plan profesional și spiritual, pentru crearea unei noi viziuni asupra profesiei de AVOCAT.
Decizia de a celebra Ziua Europeană a AVOCAȚILOR, și care este sărbătorită anual, începând cu anul 2014, aparține Consiliului Barourilor din Europa, având drept scop promovarea valorilor profesiei de AVOCAT şi a rolului AVOCATURII în edificarea Statului de Drept.
Nu vom uita Ziua AVOCAȚILOR din România, care este serbată în fiecare an, la data de 24 iunie, în conformitate cu Hotărârea Congresului AVOCAȚILOR români din anul 1998. Data de 24 iunie coincide cu sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, care conferă acestui eveniment o perspectivă de universalitate.
ODĂ PROFESIEI DE AVOCAT
„Lumea AVOCATURII” este o lume mirifică.
Este „o lume într-o lume”, un adevărat univers profesional și spiritual, în Palatele Justiției de pe întregul mapamond.
Palatele de Justiție sunt adevărate temple ale dreptății.
AVOCATUL este Cavalerul Dreptății și al Adevărului.
Justiția se face în Palatele dreptății acolo unde AVOCATUL este primul între primii, acolo unde AVOCATUL îl apără pe om.
Fiindcă nu poți fi decât primul între primii, deoarece în calitate de AVOCAT ai rolul sacru de a-l apăra pe om.
Pretutindeni în lume, AVOCAȚII sunt cei care mențin stindardul libertăților și drepturilor ca pe o făclie vie, în lupta cu nedreptățile și inechitățile sociale.
În săli cu pași pierduți din Palatele de Justiție care sunt Panteoane ale dreptății, conștienți de rolul și locul lor în societate, AVOCAȚII își pun energiile creatoare în slujba progresului social, al afirmării adevărului, dreptății și justiției în fiecare dosar pe care îl instrumentează.
Istoria profesiei de AVOCAT este istoria acestui univers fantastic, a unei lumi minunate, fiindcă cine nu a trecut pe la tribunal într-adevăr a trăit degeaba.
Tribunalul este o lume în miniatură, am putea afirma că este universul însăși.
Pledoariile AVOCAȚILOR sunt lecții de filozofie juridică și filozofie socială, care formează un adevărat tezaur de cultură juridică națională și în multe cazuri sunt conectate la tezaurul culturii juridice mondiale. Pledoariile AVOCAȚILOR în fața instanțelor de judecată sunt elemente ale patrimoniului culturii profesionale, adevărate diamante de cultură.
Mulți dintre colegii AVOCAȚI au excelat în alte domenii profesionale, numele lor înscriindu-se în cultura națională, cu contribuții la patrimoniul cultural mondial, în literatură, artă și știință.
Desigur, nu toți AVOCAȚII au avut un rol direct în dezvoltarea profesiei, dar într-un anumit moment aceștia au făcut parte din Barou, iar apartenența la Barou, conferă omului-AVOCAT sacralitate, fiindcă – repet – apără omul. Aceeași sacralitate, ca cea a AVOCATULUI, este poate identică cu cea pe care o capătă medicul, care salvează viețiile oamenilor.
Sacralitatea AVOCATULUI este conferită de faptul că cei care apără omul, apără pe cel creat după chipul și asemănarea creatorului.
În multe din localitățile din România, AVOCAȚII și-au legat numele de istoria comunității, devenind simboluri ale culturii și civilizației, fiind primii oameni ai cetății, angajându-se într-o operă dedicată omului.
AVOCAȚII, cu plusuri și minusuri, sunt totodată oamenii din cetate, care s-au afirmat ca oameni de cultură și de acțiune, în particular ca politicieni, în diverse partide, iar ca orientare acoperând întregul spectru politic, dar și ca oameni cu preocupări în universul lumii contemporane lor.
AVOCAȚII au fost și sunt avangarda unei națiuni moderne.
AVOCAȚII sunt oameni de spirit, iar o societate fără AVOCAȚI este deopotrivă o sahară și o siberie la un loc.
Țara fără AVOCAȚI este un deșert acoperit de ghețari, unde noaptea nedreptăților și abuzurilor bântuie și unde se stinge pentru totdeauna viața prin moartea libertăților, acolo unde dispare speranța pentru viață.
Atunci când pledoaria AVOCATULUI nu este ascultată, flacăra demnității umane pălește și nedreptățile ajung să domine în societate.
Indiferent de culoarea dictaturilor, s-a încercat subordonarea AVOCAȚILOR pentru a da impresia că libertățile sunt respectate.
Loviturile îndreptate împotriva AVOCAȚILOR și a AVOCATURII reprezintă începutul tiraniei, prin subordonarea omului și a națiunii. Colonizarea unei națiuni începe prin atacurile dure la adresa AVOCAȚILOR și a AVOCATURII.
Drepturile Fundamentale ale Omului s-au născut din strădania AVOCAȚILOR, în lupta lor pentru dreptate, adevăr și justiție în Palatele de Justiție, aceste temple minunate ale omului
AVOCAȚII în diverse perioade istorice au fost recunoscuți pentru rolul jucat în societate și în profesie, pentru afirmarea unei etici sociale noi.
Istoria dreptului românesc și evoluția sistemelor constituționale consemnează aportul la dezvoltarea societății, a unor persoane și al unor personalități care întâmplător sau nu, au fost (și) AVOCAȚI.
Profesia de AVOCAT este un poem; un poem al vieții sociale, care își trage seva din solida pregătire profesional-științifică și a unei etici colegiale inconfundabile, a confraternități specifice acestei profesii unice, prin educație, mentalitate și cultură.
Vocația profesiei de AVOCAT este una de aristocrat și, totodată, de boem.
Mentalitatea acestei profesii este de origine divină, fiindcă AVOCATUL este mereu alături de om; de omul care se află într-o competiție socială, AVOCATUL fiind în slujba adevărului și a Justiției, a valorilor umane sacre: viața omului și libertatea omului.
AVOCATUL este primul confident al celui pe care îl apără, într-o relație asemănătoare cu cea a Sfintei spovedanii, taină a vieții și totodată sacră prin voința divinității.
Poezia profesiei este una inconfundabilă, dar de un realism rece și poate de multe ori filosofia socială percepută de AVOCAT este crudul adevăr al lumii în care acesta trăiește.
Această vocație profesională înnăscută este incompatibilă cu ideile de egalitarism social în profesie sau cu conceptul de sindicat profesional, deoarece individualitatea AVOCATULUI și egocentrismul său (în sensul bun al noțiunii), sunt cele ce dau înaltă clasă personalității sale inconfundabile și irepetabile, în fiecare epocă istorică.
AVOCATUL de carieră este primul intelectual din cetate, el este totodată omul de aleasă cultură, al cărui suflet vibrează la tot ce este uman. În mentalitate, el este deopotrivă conservator, dar în acelaș timp în avangarda societății.
Cei proveniți în AVOCATURĂ din alte profesii, au viziuni și mentalități diferite asupra adevărului, dreptății și justiției, decât AVOCATUL de carieră.
Lupta cu sistemul social, lupta cu mentalitățiile retrograde ale societății, lupta în general este apanajul AVOCATULUI, menirea sa este de a fi în avangarda spiritualității societății în care trăiește, afirmându-se printr-o luptă continuă și neobosită pentru nou și pentru progres; Totodată conservând ceea ce este progresist în societate, fără a nega tradiția, se adaptează modernului.
AVOCATUL – adevărat – este parte din elita gândirii umanității, din spiritul umanității.
Desigur, astăzi AVOCATURA, din perspectiva crizei mondiale de capital, cunoaște și unele scăderi, care afectează de multe ori și substanța profesiei.
Din păcate constatăm că percepția multora este profund greșită privitor la profesia de AVOCAT, a artei AVOCATULUI în Pantheonul Justiției, aceasta fiind de multe ori privită ca o piață a muncii, care conduce, ușor, ușor la dispariția poeziei profesiei.
Atunci când AVOCATUL nu poate în pledoaria sa să expună totul în favoarea clientului său, nefiind lăsat, acesta este oprit să spună adevărul. Iar o societate în care nu se rostește adevărul, trăiește în mizeria minciunii.
Profesia de AVOCAT este la fel de veche, poate chiar mai veche decât cea de magistrat, iar originea ei este una de natură divină, pentru că trebuie să apere omul. Omul ca ființa umană, cu demnitatea umană, în fața unei societăți de regulă prost clădită, indiferent cine o clădește.
AVOCATUL apără creația divină absolută: omul.
Omul care este creat după chipul și asemănarea Creatorului.
Nedreptățirea omului de către Justiție, este totodată un afront la adresa creatorului lumii.
Lumea este dreaptă, oamenii o judecă strâmb.
AVOCATUL este un sacerdot, misiunea profesiei sale este sacră în templele Justiției care sunt Palatele de Justiție. Palate la fel de mărețe ca și catedralele în care se săvârșesc ritualuri sfinte.
Ritualurile dreptății din aceste Palate de Justiție sunt de natură sacră.
În Palatele de Justiție, adevărate temple ale adevărului, AVOCAȚII, ca și magistrații, poartă robe, amintind de odăjdiile sacre ale marilor preoți, care erau în legătură directă cu divinitatea.
Corifeii AVOCATURII românești, pe care am avut șansa să-i cunosc în sălile cu pași pierduți din Palatele de Justiție, palate create pentru a fi temple ale dreptății, fiindcă dreptatea este sfântă, în cele peste trei decenii de profesie, au susținut pe bună dreptate că AVOCATURA este magistratura de bară.
AVOCATUL este un far care dă lumină celor din jurul său.
Unul dintre importanții doctrinari români ai Teoriei dreptului, AVOCAT de profesie, Mircea Djuvara definește AVOCATUL: ”AVOCATUL este şi trebuie să rămână apărătorul ordinii legale, el reprezintă în definitiv subtilitatea rafinată a raţiunii şi a convingerii, adică Dreptul însuşi, în lupta victorioasă cu forţa pătimaşă şi brutală.”
În semn de profund omagiu al acestei minunate și unice profesii, vom scrie întotdeauna AVOCAT, cu majuscule.
Dr. Iosif Friedmann-Nicolescu
AVOCAT, Baroul București
