Corina-Florența Popescu, Marina-Irina Grigore-Rădulescu: Aspecte privind respectarea dreptului la viață privată de către-mass media
22 decembrie 2015 | Raluca-Andreea TRÎNCĂ-GĂVAN
Lect. univ. dr. Corina-Florența Popescu și lect. univ. dr. Marina-Irina Grigore-Rădulescu au publicat în Revista Pandectele Române nr. 10/2014 articolul intitulat “Aspecte privind respectarea dreptului la viață privată de către-mass media”.
Articolul tratează problematica respectării dreptului la viață privată în raport cu libertatea de exprimare a presei. Studiul are la bază bogata jurisprudență a Curții Europene a Drepturilor Omului în această materie, precum și alte reglementări internaționale și naționale incidente.
Astfel, se arată că o primă menționare la nivel internațional a dreptului la viață privată se regăsește în Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948, urmată de alte convenții precum: Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, Convenția americană asupra drepturilor omului, și nu în ultimul rând, Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Potrivit Curții de la Strasbourg, dreptul la viață privată cuprinde în sfera lui de protecție atât viața privată personală, cât și viața socială. De o importanță pentru cercetare este și Rezoluția nr. 1165 din 1998 adoptată de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, potrivit căreia dreptul la viață privată trebuie protejat chiar și împotriva mijloacelor de comunicare în masă.
Cum statelor semnatoare ale CEDO le incumbă obligația pozitivă de a adopta prevederi ce asigură exercițiul drepturilor și libertăților prevăzute de Convenție, există și la nivel național norme constituționale, civile, penale ce consacră protecția dreptului la viață privată. Cât privește natura juridică a acestui drept, se arată că în doctrină au fost formulate opinii atât în favoarea caracterului său patrimonial , cât și nepatrimonial. Întrucât se referă la valori precum viața, familia, demnitatea, onoarea, valori ce nu pot fi ușor evaluabile pecuniar, autoarele converg spre natura de drept nepatrimonial a dreptului la viață privată.
Curtea Europeană a drepturilor Omului a considerat că pentru ca publicarea de informații, imagini, înregistrări cu o persoană să constituie o violarea a art. 8 din Convenție, trebuie ca respectivele informații să fi aparținut vieții private a respectivei persoane și ca aceasta să nu-și fi dat consimțământul pentru publicare. Admițând că persoanele publice au la rândul lor viață privată, tot Curtea a pronunțat că presa are obligația de a face publice doar informațiile de interes public, legate de interesele generale ale societății. Referitor la publicarea fotografiilor persoanelor private, accentul s-a pus mai mult pe natura activității desfășurate surprinse in imagini, decât pe posibilul interes al publicului, ca în cazul persoanelor publice.
Domiciliul este o componentă importantă a vieții private. Dacă asupra publicării unor imaginii suprinse din exterior încă se mai poartă discuții, este interzisă distribuirea unor fotografii ilustrând interiorul domiciliului unei persoane. În privința corespondenței, cele mai multe cauze ce s-au aflat pe rolul Curții de la Strasbourg au avut ca obiect încalcarea de către state a obligației pasive de a nu intercepta convorbirile între particulari.
În concluzie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a avut un rol fundamental în tranșarea unor aspecte privind raportul dintre dreptul la viață privată și libertatea presei. Activitatea presei este necesară într-o societatea democratică, dar trebuie efectuată cu bună-credință și în conformitate cu codurilor deontologice, o eventuală încălcare a vieții private a unei persoane, făcută chiar cu scopul informării publicului, urmând a fi sancționată.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
